Xhkfhs

Jack jack jack urla sufletul meu ca o trompeta. Se aude din strafunduri ca un ecou dintr o fantana cu apa minerala. Adevarul e Jack a devenit o amintire batrana. Sunt inconjurat de Alexandrion asa cum sunt inconjurat de hiene. Muscat din toate partile, devorat in carne vie… sfarsitul e terifiant pentru leu.

Imi dau seama cat am imbratranit fara sa intru in vreo depresie severa. Tot despre ce am scris e vax in paradis. Frontul e gol si razboiul n a avut nici un sens. Nici dragostea. Nici emotiile care infloreau cand bataliile erau importante. De cacatul asta de stare vreau eu sa scap..

Indiferenta tembela dupa care am tanjit atatia ani e doar o capcana. Unde s vremurile in care ma grabeam sa ajung undeva? Unde s peisajele alea pitoresti care faceau povestile sa se scrie singure, la umbra unui copac inalt ale carui ramuri te imbratisau asa ca si cum te ar imbratisa o libelula..

Cand devii alcoolic nu te gandesti prea mult la asta. Oricum nimic altceva nu mai conteaza..decat puroiul ala care ti umple creierul cu imagini care conteaza si te tine viu in dimensiunea pe care te setezi sa o retraiesti. De mii si milioane de ori daca e cazul. O zi. Aceeasi zi.. cata distanta de la aceeasi zi in care am scris viitorul..

Din nenumaratele forme si intelesuri eu scriu una. Fara timp de gandire. Fara alegeri bune sau rele. Una. O forma care ma impresoara. Sau nu. Sau care ma transforma n ruine. Sau care construieste in mine o lume…

Dar diseara voi da pe gat ceva. Sunt precum capitanul Barbossa cand halea marul care nu l satura. Nu l satisfacea. Nu l mangaia. Nici un gram nu mi satisface foame de cunoastere, foamea de adevar si realitate, aceasta pofta nebuna de carne.

Am abolit iubirea. Fara iubiri in paradis. Fara lacrimi. Fara regrete si sperante. Fara asteptari. Am abolit ultimul drum. Fara ultimul drum si ultima sansa.

Muzica si coniac. Atat azi. Si baby care danseaza pe terasa.. why can t you see… oooooo ooo ooo.. what you re doing to me… ooooooo 

zbang

Si din nou vara. Un cacat de vara. Bere in coclauri si munca pana la moarte. Nenorocita constatare. Urat adevar. Unde s valurile care spalau sufletul? Unde s dupa amiezele pline de farmec , unde i linistea si ljbertatea pe care atat timp le am promovat si adulat si trait?

Baby e trista. Obosita. Lipsa de timp. Claustrofobie. Anxietate. Dincolo, la Eforie.. alta lume, pulica alta viata. Alt aer. Ce senzatii! Exista oameni care se distreaza. Care s in vacanta. Care respira lin si traiesc clipele. Unde s clipele noastre? Suntem niste roboti care si au uitat scopul.

As pleca.. da, as pleca. As lua in fuga trei toale si as pleca. Evadare din cupola. Evadare din aceste cuirasate cu care traversam etapa pulii din viata. De cand tot spun ca plec si plec.. de cand tot plec. Cararile ne cheama dar nu suntem pregatiti s o tulim. Suntem prinsi atat de puternic de lianele astea incat orice raza de lumina pare mai degraba un vis decat realitate. Ceva ce n o sa se intample niciodata.

Nu mai suntem copii. Nu mai avem acces la inocenta. Nici speranta nu ne coafeaza. Derulam asa in deriva cu gandurile la ce a fost.. la ceea ce deja am trait si ne a placut. Si ne am simtit bine. Si nu ne a pasat decat de clipa si atat. Aseara adormisem cand a venit ea. Dormeam de la 10, esti nebun. Dupa cacatul de zi de ieri in care am zacut ca un delfin esuat pe tarm in asteptarea fluxului, m a trezit cu palma ei magica. M a mangaiat. Dadeam din coada ca un caine. Mi a prins bine terapia ei, in mine s a reactivat pentru cateva secunde starea de bine. Nu mai conta nimic altceva decat energia pe care o primeam asa.. din plin. Fireste ca m am entuziasmat, am mers pana la capat. Am revitalizat cateva organe si pe la 2 ma chinuiam sa adorm in pula mea…

Si acum din nou la munca. Pentru a cata oara? Zi noapte..nu conteaza. Cand marea e plina de chefal si stavride eu sunt aici, obligat sa rezist pe metereze. Ca un bufon intr un palat de nebuni.