Arhivă pentru Iunie 2009

Cantec

Iunie 1, 2009

Noapte – si doar langa tine viata mai inseamna ceva…

Afara lumea e plina de h1n1… si de tampiti care viseaza averi

Si de soferi..

Afara viata atarna numai de un fir de par si masinile se accidenteaza

Si nu e urma de zapada sau de bizoni..

Traim intr-o lume plina de afoni si de bufoni

Afara viata langa tine e un zambet al ideii. Americanii isi omoara porcii

Ca si cum noi ne-am omori dorurile ..

N-a mai ramas nimic din noi.. Lumea e plina de h1n1 … si barca a castigat champions league..

Atarn ca un peste dezbracat in carlig..

Fara tine mi-e frig….

La ce folos?….

Iunie 1, 2009

Am crezut intotdeauna, zic intotdeauna imagininandu-mi ca aceasta acolada de timp incepe cu debutul gandirii mele filosofice, ca cel mai mare vis al meu este sa scriu o carte. Sa ajung cumva, in vreun fel, oricare ar fi el, in nenorocirea lui, sa pun pe masa o carte semnata de mine. Greu de realizat, greu de faurit, greu de descoperit. In facultate prea multi profesori depasiti de situatie, de epoca, de timp au miscat in mine doar o briza a basmelor pe care le avusesem drept muze. Adica o scursura fara evenimente deosebite. Fara fruct. Fara detalii. Fara amurguri. Pentru ca ori de cate ori indraznesti sa visezi la ceva , calea iti este scurtata din start, din primul moment in care incerci sa speri, sa ai o opinie, sa-ti cladezi o idee, o dorinta, o stare. Imi depasisem conditia. La ce folos???
Nici nu stiu ce anume ma lasa mai rece acum, privind din spatele cortinei, resemnat in fata zidului pe care lumea l-a pus intre mine si ea. Grupurile de presa, actele lor, numele lor, intentiile?… Vesnicile pareri de rau pe care scrisul meu le stapaneste atat de bine. Cum pot anulez aceste cuvinte? Cum pot sa mint in legatura cu tristetea lor, sa ma insel in primul rand pe mine insumi pictandu-le in alt fel de culori decat cele pe care decorul le cere? As face acest lucru daca tot ce as scrie aici ar fi mai mult decat o confesiune, le-as zidi frumos, perlifer, in mijlocul oceanului, pe o insula plina de palmieri, un vin la rece, o tigara.. Pot face multe lucruri cu penelul. Driblinguri, braziliene, fente neinventate.. Dar cum sa nasti in sinea ta o aureola inutila daca tu insuti esti mai inutil decat scrisul tau?
Au fost atati scriitori care au vorbit despre dragoste incat subiectul mi se pare neatins. Virgin. Ca si Lavinia. Daca as spune inca o data ca este tarziu as lovi in plin ultimul cliseu descoperit de fiinte. Nu. Nu e tarziu deloc si Baby nu doarme. Curios este ca nimeni nu mai stie pe unde umbla baby. A existat baby? Si daca da, la ce folos? Care a fost scopul lui baby, daca de la ceaiul fierbinte la sunetul rece al laptelui n-a fost decat un pas?
Ok. Povestea noastra a inceput tremurand. Cu mult patos. Intalniri fara prea mari extravagante. Niciodata nu mi-au placut ifosele. Noi am inceput usor, lent, descoperind mai intai puritatea privirii decat stigmatul pe care il lasa in urma mangaierea feselor. Si am inceput sa mergem impreuna. E primul pas spre fericire. Mereu mi-am zis. Primul pas spre locul in care celelalte nu conteaza. Si a fost bine. Si timp de cateva epoci am ras. Parca mai mult de imaturitatea altora decat de naivitatea noastra. Abia acum inteleg ca nu a fost dragoste. Practic, dragoste nu e niciodata. E numai iluzia ei, parfumul ei, fotografia si gandul la ea. E ca si cum ai incerca sa descoperi o zapada cercetand niste munti doborati de canicula. E acelasi impuls mental. Practic e munte.. tu ai in minte imaginea lui inzapezita. Eu si prostiile pe care le debitez. Drept pentru care in ultima perioada am scris doar poezie.
Revin.  Nu mahnirea imi produce aceasta indignare tipica parasitului, pentru ca nu sunt parasit, ci faptul ca  mintea mea nu pricepe niste lucruri simple. Si anume.. Teoria nefundamentala prin care baby nu-si poate justifica sentimentele. Pentru ca de la inceputuri, reguli au existat. Tot felul de profeti si de isusi mincinosi care nu au facut altceva decat sa se prefaca. In ce pot eu sa mai cred, acum, ca cetatean obisnuit, ca om de rand, ca seaman, cand nici macar persoana de langa mine nu imi poate asigura sprijinul de care uneori, am nevoie?
Se intampla si nu e trist. E salbatic. Baby ma ucide cu fiecare secunda in care sta langa mine. Eu ma corelasem altfel in mintea ei. Astazi a realizat ca imaginea mea reala e distorsionata, deci iubeste un necunoscut. Un strain. Si de ce nu? Un strain poate insemna mai mult…
Am ocolit ce era mai important. Visurile nu mor niciodata. Dar raman triste. Parca si acest lucru le face,totusi, atat de speciale. Regret acum ca ea nu a stiut de la bun inceput ca sunt un copil. Mi-as dori sa raman copil. Sa raman la statutul in care nu imi pasa de tirania lor, de mizeriile pe care le invart, astia cu partidele lor infecte, cu votarile lor cumparate si cu publicitatile si campaniile electorale pe care ni le servesc drept alaiuri imparatesti. Romani care ajung sa vada Bulgaria pentru un vot. Cata scarbosenie mai poate produce mintea umana? Cata mitocanie si ura mai pot adaposti trupurile grase si false ale candidatilor imbibati in bunataturi si delicatese pe cand adevaratele valori supravietuiesc in tacere si umbra? Legile naturii. A fi puternic, astazi, inseamna a fi hot. Priveste-te in oglinda, iubirea mea.. Te mai vezi pe tine insati sau imaginea intregului cartier? Eu sunt doar un copil. Oaaa … oaaaaa……