Arhivă pentru Decembrie 2007

Nirvana sau pactul cu diavolul

Decembrie 31, 2007

 Cat de dificil poate sa fie , sa patrunzi in mintea si pielea unui criminal in serie? Ma gandeam la ironiile societatii. Eu , practic , as putea sa-mi ucid toti vecinii , sa cobor scarile lent , sa-mi aprind o tigara si sa merg mai departe. Ca o fantoma. Ma inspaimanta gandul ca toata tara , tot globul , sta la baza increderii. Increderea este cel mai perfid lucru cu putiinta. Cel mai naiv. Si cel mai apropiat de Dumnezeu. Ca  de altfel si onestitatea.

 Cand mi-a trantit in fata, Iti dau ce vrei , doar sa fim impreuna mi-am dat seama ca e de-a dreptul disperata. Fireste ca e , doar am fost un piedestal pe umerii caruia si-a deschis afacerea. Imi da ce vreau , dar , la naiba , nu stiu ce vreau. Sunt prins de fereastra de la Snack , cu mainile in gratiile de afara , si ea , intr-un sarafan negru , e lipita de mine. Ma intreb ce se asteapta ea sa vreau.. si ce doreste sa-mi dea. In inocenta mea , consideram ca orice faptura numita femeie , este la fel de colorata precum un paun…

Eu nu vroiam decat sa mancam o prajitura. O negresa. Imi plac negresele. Le ador. Iar ea imi spune sa ma hotorasc. In caz contrar , as deveni cel mai timid baiat pe care il cunoaste. O prind de mana si-i fac semn sa se indeparteze. Carapacea mea viseaza la altceva. O nimfa. Nu-mi plac persoanele pe care le-as putea avea oricand , la orice ora si foarte usor. Ele nu conteaza. Sunt inexistente.

Si am intrat in disgratiile unei familii , numeroase , cu frati musculosi si cu renume in oras , cu tata foarte cunoscut , carora ea , le-a spalat creierul , ducandu-ma in cel mai de jos spatiu al vietii lor. Deodata am devenit tinta. Mereu cu ochii in patru la amenintarile care imi sufla in ceafa. Totul incepuse in aceeasi seara cand fratii ei mi-au strivit coastele si femurul fara sa stea de vorba cu mine.

Contrar rasetelor si a biletelor care imi cereau sa plec cat mai repede din oras , pentru ca se va termina rau , desi motivul nu-l gaseam , am ramas la fel de sumbru , pe loc , ca un suflet pietrificat. Am apelat la politie , dar politia era deja achitata iar acolo nu am gasit decat un miros ingrozitor de urina si niste persoane acre si de prost gust. Ca niste condamnati. Sclavi.

In fata blocului , coborand sa iau o gura de aer pentru ca in captivitate nu ma simteam asa de bine , unul dintre ei , G. ma astepta sa-mi rupa ficatii. Am avut mare noroc ca nu am coborat impreuna cu mama. Iar solutiile alese de ei erau extrem de meschine si dureroase.
Ma gandeam ca e mult mai simplu sa o sun sa o chem la mine si sa se termine totul. As fi stat din nou cu ei la masa. Dar era prea tarziu. Orgoliul meu nu m-ar fi iertat si n-ar fi supravietuit.

Ma deprima instabilitatea in fortele proprii pentru ca aspectul meu este unul destul de firav. Chiar melancolic. Indubitabil , mult mai oniric decat bestiile care imi urinau in creier. Uneori ma simt in stare sa fac lucruri mizerabile. De cele mai multe ori ma abtin.

Incetasem cu desavarsire sa ma mai arat in oras , deja o buna parte dintre apropiatii mei intelegeau situatia dar faceau pe incultii. Ca niste strambi , din moment ce inaintau cu marsallier permanent. Minte de contribuabil. De cand au inceput sa ma vaneze si pana in clipa in care devenisem constient de acest lucru , niciodata nu am simtit sentimentul de frica. Nu-mi era frica de ei , mai degraba simteam un dispret extraordinar la prostia care le zacea in zacaminte. Si spiritul meu a inceput sa caute solutii. In cele mai triste locuri , in cele mai adanci neguri , in cele mai costisitoare carari.

Nu e nici prea usor sa patrunzi in mintea si in pielea unui criminal in serie. Conditia geniului este obligatorie. Ca un ou dogmatic. Extrem de bine conturat. Iar eu am pasit pe scarile justitiei supreme. Complet diferita de cea terestra. Justitia care il are la baza pe Mihail si pumnalul sau. Arta care cere aer. Moartea subita si conditia sacrificiului.

Inspaimantarea lor a fost cea mai usoara cu putiinta. Nu erau decat niste saci de carne , pe care i-am ajutat candva sa se ridice. Fara gandire si pareri proprii. Niste grisine. Aceia de mijloc. Adica cei mai multi. Nici unul dintre ei nu era in stare de maretie si gratitudine. Cateva mesaje pe masini si si-au iesit din pepeni. Zvonurile conform carora cineva de sus este suparat si alte cateva mijloace de inspaimantare spontana i-a cumintit. Dar eu ridicasem miza prea sus. Marea din mine le cerea sufletul. Pactul fusese eronat iar acum suportam fatalitatile. Gresisem. Intrasem undeva de unde intoarcerea era imposibila. Nu aveam mila , zambet sau relaxare. Doar o puternica ura asupra intregului neam.

Criminalii in serie si moartea care le sta la picioare. Suprematia genialitatii. Cerul care impanzeste organele genitale. Si eu la baza lui.

Uite-o. E nimfa mea. Nimfa dreptatii si a vietii. Cineva dinauntrul meu s-a indurat. Prostii de ei. Ar fi fost mai usor sa recunoasca vina. A facut-o Mihail in locul lor , scotandu-le limba , taindu-le degetele si……

Mihail sub forma unui demon. Personal nu ma credeam in stare. Acum era prea tarziu….
 

Anunțuri

La sanul Craciunului

Decembrie 29, 2007

Ce se intampla cand esti in floarea vietii? Cineva imi spunea ca ti se pietrifica organele iar imunitatea trupului atinge un nivel mult mai mare. Dar acel cineva a pierit din floarea vietii nemaigasindu-se intr-o atmosfera lumeasca.
Sunt absurd. Ma gandesc la multe lucruri oribile si tocmai ce-am vazut o suita de filme de groaza. E 2. Dimineata.Sau noaptea. Chestiune neimportanta.

Camera e plina de scrumiere , fiecare imprastiata prin diferite unghiuri. Poze cu Alexandra… melci de mare si o droaie de carti langa pat. Mi-am petrecut Craciunul citind Nichita. E drept am si fumat. Am fumat caci am simtit nevoia de pace. Pacea unui parc.

Si detest cum privirea mea de la balcon nu vede nici macar un fulg de zapada. O portiune sau un zid , un piedestal care sa-mi intinereasca ranile. Doar caini. Caini .
Altii stau si mananca , se intind in pat…iarasi mananca , isi reguleaza nevestele , se imbata si asculta manele. E si asta un mod de a-ti trai Craciunul. M-am obisnuit. Campul meu literar e ca un hematom acut , direct proportional cu majoritatea. Adica intr-o felie din mine celulele nu mi se mai divid. Se rezeama de ringul compunerii stau  pana le anchilozeaza membrele , isi canta si paralizeaza.

Mi-am facut cumparaturile , niste sticle de vodca , tigari si ceva ghirlande pentru brad. Singuratatea asta amara , te indeamna sa faci si astfel de lucruri, amesteci viciile cu nostalgiile si rezolvi labirintul. Incepi sa mori. Am intrat la Dan. Stau la masa si beau. E sarbatoare . se ciocnesc pahare caci Craciunul e al tuturor. Lumea isi spune La multi Ani , se reuneste. Vad si un cuplu necunoscut…. E putin complicat. F. s-a asezat langa mine. F. e o tipa putin nebuna. Adica nu judeca bine , sufera de o forma minuscula de schizofrenie. Ochii i se umplu de intuneric , pielea ii devina excitata si daca nu esti atent , sare pe tine si isi freaca intreg trupul de scula ta. Dar e si frumoasa in felul ei , si cateodata spune cate ceva de ma lasa mut.

Astazi sunt satul. Trebuie sa plec.. F, chiar nu am chef … imi prezint scuzele….
Dar ea imi spune sa raman , ce dracu , mai avem atat de putin porci de taiat o dam in primire.. si cam asa e. Multumesc. La naiba , ma gandesc la tata , cred ca el mai are vreo 5-6 porci si… iar de la porci mintea mea pulseaza. Pompeaza odata cu inima. Mai am in jur de 5-6 campionate mondiale de fotbal si gata. Deodata devin realist. Dau din cap si ma resemnez. Beau cu F. Nu ma gandesc la consecinte. Imi e mila de mine si de trecerea mea in floarea vietii. Aproape sunt trecut. Hei , Doamne , ma coc. Deci fructul din mine isi atinge apogeul. Extazul lipseste iar agonia a atins stagii inimaginabile.

Sunt acasa. Din nou. Din nou singur. Animalul meu de companie s-a transformat in mine. Acum eu trebuiesc sa fiu plimbat , sa-mi fie facuta cusca si sa mi se cumpere lesa. Ma stabilizez cu o pofta nebuna de sex. Sex salbatic cu una din muzele mele. Ma intreb ce ma impiedica. E Craciunul , candva o sa ajung sa mananc si sa imi regulez nevasta , sa stau la televizor si sa nu mai imi pese. Ii inteleg. E legea firii. Lipsa de alegeri. Fara pasiune.

Imi aprind un Marlboro , ma intind pe covor si citesc. Cateva aluzii cu referire la idealism. Cineva, din opusul raiului imi coordoneaza miscarile. Sunt doar eu si el. Sau e doar el. Simte-te ca acasa. Aici in inima Constantei doi monstrii se ating , se dezbraca si provoaca orgii. Iarta-ne Doamne , nu stim ce facem….

Seara de iarna

Decembrie 21, 2007

Cu zapada de pe garduri imi hranesc melancolia
Cu tacere,cu mirare,cu priviri nemaivazute..
Peste ale noptii taine imi plec capul si furia
Fulgii toti ii las sa cada peste visele-mi pierdute

Stele cate sunt degeaba si luceferi ce suspina
Dupa tot alte printese din palate adormite
Ce au ochii de cristale dar l-e inima haina..
Impletesc natura moarta de sperante risipite

Dau culori care de care, mai albastre mai tarzii
Si le cucersc pe dame care scriu in miez de noapte
Cu parfum de trandafiri si cu false poezii
Se apleaca pe fereastra si zambesc vorbind in soapte..

Eu trec lin prin ganguri mizerabile si pline
De mirosuri de mancare si de tiganusi famati
Peste secile priviri,unei triste gospodine
Ii arunc o crizantema in aroma de carnati…

Decembrie 21, 2007

Si daca noptile ti-or cade mai frumoase
de ti se pare ca esti norocoasa..
sa stii..
din mine-au mai ramas doar praf si oase
in locul trist ce mi-l numeam..acasa..

Pe plaiuri mioritice cu Helda

Decembrie 20, 2007

Ce-I mai frumos in viata decat sa fii patriot? Atunci cand fiecare molecula iti sta la dispozitie si te cheama  sa profiti de ea. Nu conteaza cum faci acest lucru , josnic , murdar , elegant sau maret. Probleme de care au amintit din cele mai aprigi timpuri , inaintasii. Trebuie sa iubesti marea cu forta in care este intins un arc cu sageti. Adica infinita. Ca Robin.

Prin urmare , sensul in care e distribuita speranta tine de principiile personale. Multi evadeaza. Fug. Isi arunca organele in alta parte a globului de unde spun ca au primit chemare. Si profita de sentimentele altor natii iar eu nu-i pot numi decat golani , vagabonzi , mizerii…

Au trecut de atunci cateva veri. Veri in care, prietenesc vorbind, atractiile nu au mai fost de acelasi fel. Lucram pe post de translator la un hotel pe nume Capitol dintr-o statiune a litoralului romanesc. Pescarusii , zi de zi infometati , zi de zi corelati in baionetele destinului. Si eu hranindu-i la aproape fiecare apus.

Deci povestea capata forma. Printre putinii turisti straini pe care ii vazusem in viata mea , in acea vara si nu stiu de ce tocmai la acel hotel (probabil asa scria in soarta) s-a cazat o familie de nemti , din Nurnberg mai exact. Tata , mama , sora , frate. Ciudat era ca mama , mulatra fiind intelegea cat de cat romaneste iar restul nimic.

Timpul ma presa. Trebuia sa vorbesc in engleza zi de zi deci nu era o asa mare problema , insa atunci cand aceasta limba e inteleasa de numai un membru al familiei totul devine mediocru. Doar fiica , putea sa schimbe cateva cuvinte intr-o limba universala iar mama ei in romana. Asadar m-am ferit cat am putut de mult sa-i primesc in atmosfera mea pe nemti insa intamplarea a facut si zic intamplare pentru ca pertenerul meu de serviciu nu era de gasit in acele moment ca intreaga familie sa imi revina mie. Deci in mod abstract eram obligat , nefiind in atributiunile mele sa fiu un fel de ghid turistic pentru o familie cu care nu puteam nici macar sa comunic.

A fost greu la inceput. Stat dupa pofta lor. Arata-le plaja , cateva obiective turistice , si schimbari de charisma la modul evident. Pe fata. Pentru ca altfel imi era frica sa nu fiu luat drept sclav.

Helda… si-acum imi amintesc. Helda era a doua lor fiica pe care in decurs de cateva ore a trebuit sa o iau de la gara sa o aduc la hotel si sa ma prefac ca nu ma atrage in nici un fel. La naiba , era foarte complicat , Helda fiind in mod evident , cea mai inzestrata nemtoaica pe care am vazut-o in viata mea. Chiar daca nu vad asa ceva decat la televizor.

Cu Helda puteam sa comunic in orice limba posibila , fiind profesoara la un liceu din Germania. Bonus-ul meu pentru toate framantarile de pana atunci. As fi fost in stare sa ii multumesc colegului meu de serviciu pentru ca a lipsit tocmai atunci , ba chiar sa ii cumpar si un cadou.

Si asa a inceput. Helda avea bani cat sa supravietuiesc inca un an fara sa muncesc deloc. Fara sa fac nimic. Fara sa simt. Aspect poetic. Impartit intre nonsalanta cu care sunt inzestrati strainii si Romania noastra mult iubita. Un litoral mai verde acum. Mai intinerit. Eu la cativa km peste soare. Si ocupa-te in special de familia Heldei. Aproape pana la refuz. Eu nu mai intalnisem o asa persoana niciodata , mereu zambitoare cu un corp de nuvela si cu o gandire de preoteasa. Pentru ca Helda era virgina in fiecare strop de ADN in fiecare gena sau fir de par.

Singura problema era ca ma simteam al dracului de inutil. Nu puteam sa-i cer Heldei nimic pentru ca imi ofera totul. Familia ei se desprinsese de noi , iar in timpul petrecut alaturi de ea deveneam atat de feminin incat nu puteam sa ranesc un fulg. Mergeam la plaja impreuna , plecam in larg cu vaporul , inchiriat de ai ei numai pentru noi. La pescuit , iar seara in discoteci. Defect. Helda nu bea decat suc natural iar eu ma adaptam situatiei cu un gust amar si plin de regret. Parca as fi fost la randul meu in vacanta , la mine acasa. Nici macar nu mai puteam sa fiu rau cu nemtii sa ii acuz cum faceam de obicei pentru razboi , sa arunc cu pietre in acea origine de nazisti.

Incredibil. Nu am mai stat niciodata in compania unei femei care sa ma priveasca in ochi si sa inceapa sa planga. Si tocmai in ultima seara. Sunt sigur ca ideea despartirii era groaznica si pentru ea , pentru ca si eu  abia puteam sa-mi prizonierizez lacrimile in orbite. Niciodata , in cele doua saptamani petrecute cu Helda pe litoralul romanesc , prin magazine , pe diguri la spectacole sau in orice alte conditii , nu mi-am permis nici macar in gand sa-i distrug virginitatea. Atat ca ne sarutam pe ici pe colo , si dupa cateva zile pe toate strazile si oriunde.

Am sarit peste scena in care m-am cunoscut cu ea , pentru ca totul s-a intamplat de la sine si extrem de repede incat nici nu stiu cum as fi putut sa descriu. Cand am realizat ce se intampla cu mine eram deja inamorat si undeva pe un sezlong.

Am stat in acea noapte pana tarziu , timp in care Helda a plans neincetat ,mi-a rostit Te Iubesc in romaneste de nu stiu cate ori , mi-a cantat din Beatles – Let it be , si mi-a facut o multime de promisiuni. Mi-a cumparat steluta noastra si mi-a jurat ca se va intoarce si anul viitor daca eu nu voi putea fi de revelion in Nurnberg. A fost placut cu Helda. Bineinteles ca dupa plecarea ei nu am putut sa-mi revin decat in vreo doua trei saptamani pline de bere si tigari.

In siguranta mea ca nu voi mai primi nici un semn de la ea, m-am trezit la sfarsitul verii cu o telegrama din Germania , si numele ei pe coperta. Era intr-adevar un nume foarte sexy si plin de farmec. Ca si istoria pe care o ducea in spate.

Si a ramas sa ne intalnim de revelion….

Anunt (fara importanta – o fac doar de dragul de a mai scrie!)

Decembrie 19, 2007

astazi am avut placerea sa vorbesc cu cineva de la o editura , pot sa zic generoasa din Constanta , caruia i-au placut scrierile mele si care mi-a propus aparitia unei carti facute in asociere cu el. sper ca proiectul sa se finiseze cat mai curand. Multumesc celor care vad acest mesaj!

Acolo unde mantia unui barbat nu ajunge..

Decembrie 19, 2007

Niciodata in toata splendoarea vietii mele nu m-am simtit mai penibil , decat atunci
cand , satul de femeile din jurul meu , atat de obisnuite , am sperat la un fotomodel care era , pe cuvant , ceva fenomenal , si pe care o sumedenie de barbati si-ar fi insusit-o , macar o data. Macar in gand.

Nu vreau sa par infantil. Numele ei este Lidia. Lidia este printesa oculta a spanzurarii masculinitatii. Hormonii care nu mai pot fi stapaniti de nici un tratament. Asadar ma simteam atat de nesemnificativ in comparatie cu ea , incat am uitat cat de fragili pot fi oamenii. Cat de fragili si de neiertatori.

Lidia era o fata de bani gata. Una care si-a inceput cariera prin cecul foarte gros al tatei si care de fiecare data cand pleca de la facultate era asteptata la portile acesteia de un Hammer , imens , elastic sau cum altfel o fi fost. Gri. Armat.

Avea niste picioare ca niste brazi , in care ai fi putut sa-ti intinzi camerele una cate una si ti-ar mai fi ramas loc si pentru sufragerie. Coapsele inundate de culori , fara celulita sau machiaje si fundul acela molipsitor si aparent contagios. Ma gandeam ca Lidia , si-ar fi aruncat si un ochi catre mine , mai ales , colegi fiind , ieseam impreuna cateodata la tigara. De unde era sa fi stiut eu , in naivitatea mea , irelevanta , si in spatiul meu oniric , unde femeia era ceva sfant , si obligatoriu aproape de zeitate , ca viata este injust creata pentru diferite feluri de oameni , specii sau rase. Adica nu spun ca Lidia m-ar fi subapreciat la un mod vital dar imi lasa timpul necesar pentru a observa , ca atunci ca dai examenul pentru carnetul de sofer ca semnul intalnit in calea ta , este accesul interzis.

Sunt un barbat tanar , unul care a inceput sa cunoasca tainele sexualitatii si maretia cu care trebuie sedusa o fata in libertate. Manierele pe care trebuie sa le abordezi , stilul intiparit in memorie , si in oase , pentru ca aceste chestiuni le ai din nastere in tine. Se invata de altfel mult prea greu.

Oricare fata cu care am ales sa ma intalnesc a fost aleasa dupa multe saptamani de cercetare amanuntita a formelor capricioase ale pielii , cu minutiozitatea exprimarii in cuvinte , vocea , ochii pali si spiritul feminist. Pentru ca nu as fi suportat gandul de a iesi in bezna si de a nu imi insusi ceva din inspiratia celei cu care stateam de vorba. Imi place sa alerg dupa femei si presupun ca oricarui barbat ii place acest lucru. Imi place si nechibzuinta intalnirilor de la inceput sau despartirea prin adio..

Ei bine , cand eram in preajma Lidiei nu ar mai fi contat nimic din toate astea. M-am tot gandit…. insa nici acum nu stiu cum as fi reactionat daca ea ar fi aratat altfel , daca nu ar mai fi facut aceleasi gesturi , intime ,in vazul tuturor , daca si-ar fi schimbat parfumul ori daca ar fi cochetat pe sub banchete cu altii. Nu stiu. Si nici nu as accepta. Era ea si nu putea fi altfel. Sex-appeal-ul in sange. Dincolo de puterea de concentrare. Dincolo de frontiere sau marcaje longitudinale pe frecvente la nivel encefalic. Imi era dat sa ma indragostesc de ea , chiar daca detestam la culme copii de bani gata si nu-i acceptam nici macar prieteni.

Scriu toate astea in timp ce ascult muzica. Queen  – Another One Bites The Dust si am in minte chipul Lidiei. As fi dat pentru ea virginitatea mea de la inceput , momentele prin care mi-au crescut mugurii sau cand am inceput sa devin fertil. Efectiv orice mi-ar fi cerut. Am tinut mereu la comorile cu care ne nastem si pe care fiecare le considera dupa bunul plac mai importante sau mai usuratice. Eu divinizam adancitatea unei relatii , si muream dupa si pentru dragoste indiferent de consecinte. Paralel cu restul societatii.

Saptamani in sir , luni , am alergat dupa Lidia , in speranta macar a unui flirt de moment insa mereu am ramas in umbra asteptand. Chiar si in momentul actual cand sunt mai departe de ea ca oricand. Cand imaginea ei o pot vedea doar in reviste de moda sau pe tabloul universitatii.

Sunt un barbat care face uneori schimb de masele cu fetele pe care le place , schimb de urechi de organe sau de membre. Ca si cand dorintele ar de multe ori reciproce. Ma dezbrac de haine ca de armura in fata stapanei pe care am curtat-o in saptamanile anterioare. Si razboiul care abia incepe. Furtunile ca niste ploi. Melancolii.

Deci intr-un anume sens ceva ma leaga de consecinte ca un paianjen legat de propria-i panza. Crucificat miseleste. De pagani. Iar cand mireasma de crini din pietele unde se vand flori imi invadeaza plamanii sau branhiile de ocazie , nu am cum sa nu uit cat de nesemnificativ sunt in fata implinirii unui orgasm chimic si mult asteptat. Imi astept stapanele ca pe niste atene. Atena si dulcea noaptea. Noaptea in care actantii devin martori si invers. Cu trupul pietrificat asupra cerului inspre patul impanzit de salbaticiune…