Ascultam impreuna o melodie eterna. Atunci, in acea clipa bolnava, atunci mi-am dat seama ca ea nu gandea la mine. Ca ceea ce transpuneau acele versuri potrivite ca niste manusi pentru povestea noastra, pe ea o ducea in cu totul si cu totul alt loc. Am vazut in privire. E genul de chestie care se simte. Si care nu m-a lasat sa fac nimic, decat sa raman la fel de echidistant. Poate daca as fi fost mai rece…
Urasc sa-mi fac planuri. Mai degraba prefer sa vorbesc despre trecut, despre timpul care este inscriptionat intr-o biblie de perete si din care nu se poate sterge nimic. Exista si in el un viitor, dar e mult prea departe. Exista suflete care nu mai sunt. Oameni despre care nu mai stii nimic. Oameni care au umbrit macar pentru o secunda ceea ce astazi numim frumos: dragostea. Poate daca ar fi fost mai reci…
Tu, iubita mea, tu cea care-mi auzi vocea in fiecare zi si-mi lasi mereu o portita deschisa, pe unde sa intru cand ma intorc beat din terase, tu…. Tu-mi dai certitudinea ca totul trebuie sa mearga inainte. Fireste, ai avut momente cand ti s-au parut numai tampenii. Momente care te-au lasat fara lacrimi. Momente in care ai plans pentru ca n-ai putut sa strangi in tine toate buclele timpului. Si timpul are multe. Prea multe. Dar daca ai fi fost mai rece….
Exista, dintotdeauna, un loc in care nu putem sa ajungem. Un loc pe care nu putem sa-l cucerim. Un loc cand lasam timpul in urma, pentru ca ne e frica de noi insine. Ne e frica taman sa mergem inainte. Ne oprim. Nu mai conteaza ca nu ne plac planurile, le facem. Calculam si luam decizia cea mai proasta. Pur si simplu cea mai proasta. Pentru ca nu putem sa luam decizia buna cand inca nu ne pasa. Poate daca n-am fi mult prea reci….
Comentarii recente