Arhivă pentru Octombrie 2007

Mesagerul tacerii…

Octombrie 29, 2007

si uite asa intre noi doi nici timp , nici spatiu
nici blocuri , nici limbi, nici Iisusi n-au ramas..
parca am baut suc acidulat avand piatra la rinichi
parca am dat buzna peste calugarii panzei freatice ori
peste bulevarde dirijate.
uite asa tu ti-ai luat cel mai frumos adio posibil
ti-ai pus buletinul nou in portofel si ai zburat.
ai lasat in urma calendare.. pastori , planificari
si celibatari. ai contribuit la decaderea unei
iubiri aproape perfecte.
nu-ti inteleg contrastul. ma deprima orgasmul
despartirii noastre. eu raman. eu o sa stau tot acolo
dupa gardul unde obisnuiam sa ne intalnim , o sa fumez
tot kent blue 8 , o sa mai beau in continuare coca-cola
si o sa ma uit la aceleasi poze. eu raman.
voi fi mereu in campul format intre noi ca si corabia
epava de la Costinesti…
voi fi mereu un mesager al tacerii, cu mainile legate
de stalpii in care ti-am gasit biletul , de camioanele
sub care o sa-ti gasesc unul dintre inele
de cutiile tale de OB-uri.
ma displac total!!!!

Anunțuri

destin alb

Octombrie 27, 2007

prima noapte din cele trei saptamani in care nu ne vom vedea

sunt risipit ca o valiza in trenuri , langa tv-ul
care mi-arata clar , HBO…
de departe , de acolo , de dupa sticlele de Passion golite
de noi , ma saluta celibatarul meu astru
imi indica falsitatea unei zile lipsita de sens. no money.
incep sa cunosc inceputurile. mi-aduc aminte primele semne
de nevroza , primele amnezii si primele case unde-am locuit
cu chirie..
sunt altele si par altele. e paradoxul destinului meu.
betivanesc. ca doua linguri de otrava. doua linguri destul
de adanci cat sa-mi rascoleasca pedalele unui sfarc…
sfarc imi seamana cunoscut. ma inspira si ma ucide treptat.
sunt mort dupa sfarc. prima mea tentativa.. primele semne
de culpa pe care mi le mustram , primele dorinte..
ma simt captiv in jocul angelic pe care mi-l tot propui ,
jocul de-a mama si de-a tata in anii 2000, jocul de-a eroii
gestanti si facuti martiri. si martir imi seamana cunoscut
e tragic. sa gasesc repede sensul versurilor…
ar suna la modul , fratilor sunt prostituat si prefer poezia
prostituata la modul indicativ , timpul prezent si .. singular
feminin. poezia asta imi cauzeaza claustrofobie , singura
fobie pe care o cunosc. in cele din urma as trage o concluzie
nu as mai avea nevoie de chei ca sa-mi deschid portile pieptului
si nici nu as mai dori sa intre cineva. e mai scumpa intrarea
decat la acapulco si nu sunt nici fete dezbracate,nici corali
si nici paine gratis. despre ea?
are picioarele de zmeura si nu stie sa vorbeasca. de ce?
intrebati-o pana nu e prea tarziu. s-ar putea sa cada intr-un
destin alb ca si mine si ca si voi…
restul.

Cati dintre noi ar lua Bucurestiul de mana.?? cati cati???

Octombrie 25, 2007

cati dintre noi se pot prinde cu o mana de BUcuresti?
cati iubesc Bucurestiul? mama ei de capitala…
sunt revoltat! recunosc o sa detest acest oras pana la capat
si asta nu din cauza fotbalului ..
nu din cauza ca este „micul paris” ori altceva..
oricum B. este de multe ori altceva!
sa vorbim despre capitala , ne spunea candva
profesorul de georgrafie foarte bine informat , dar care
ulterior a murit , facand infarct in Bucuresti , pe unul din
zecile de bulevarde extrem de aglomerate..
Este un mit. Eu nu pot sa inteleg , nu orasul , in pricipiu
ci mai ales populatia. nu inteleg de bucurestenii cand trec
cu masinile luxoase pe strazile de pe litoral trebuie neaparat
sa claxoneze , ori sa injure pe cineva de pe trotuar
nu inteleg de ce la semafoare se imbulzesc sa intre primii..
de unde parerea asta asa de buna despre ei insasi?
noi , cei din provincie trebuie sa fim foarte bine dichisiti
pentru a putea intra in vorba cu un bucurestean.
Asta bineinteles ar fi una din situatiile de exceptie pentru ca de majoritatea orilor
se intampla altceva. oricat de gentil ai fi , oricat de bine-manierat oricat de
galant de gentleman,in ochii lui tot un fiu de taran esti. este un fel de complex
cu bucurestenii. La Constanta ploua iar eu m-am saturat sa ma gandesc la lucruri
care mai de care mai triste. tinand o mana asupra cerului ma intreb cati dintre noi pot prinde Bucurestiul de coarne? cati si de ce asa de multi?
oare de ce nu ar fi capitala tarii tocmai Constanta?! pentru ca ei vin la noi ,
ei se distreaza la noi , ei ne umplu buzunarele cu bani , ei ne aduc masini
si femei si tot ei clatesc marea. Unii bucuresteni nu stiu sa innoate.
punand cap la cap toate acestea am ajuns la o concluzie. Faptul ca sunt constantean nu-i
un asa de mare dezavantaj , si pentru nimic in lume nu as schimba aceasta regiune , unde acum ploua de rupe pamantul si traficul a luat-o razna.

Sensul cocorului

Octombrie 23, 2007

Seri de bal. muze nedescoperite si cocori
cocori ce parasesc sarmul de sub perne
planand asupra dezolarii fiintei mele.
Ma intelegi I? Ma descompun. simt
functiile fiecarui membru in sens aleator
mergand cu limba , tastand cu urechile
mancand cu genunchii..
si dezcopar altfel tomnicitatea. As vrea
sa fiu cocorul evadat prea curand din talpile
mele uscate de acest anotimp.
insa.. eu sunt o bratara dacica in mainile romanilor.
intelege-ma I. Beatles-ul e inca la moda
insa timpanul meu ocoleste parcul patrimonial unde
se asculta.
Intelege-ma I. curand iti pot fi sub scenarii cocor.

fine chinezesc

Octombrie 23, 2007

m-am sfarsit. la finele finelui meu
importat din Belgia (asa a vrut altcineva)
am intalnit-o pe ea.
ei ii plac piersicile. de fiecare data mananca piersici.
finele ei era mai frumos ca al meu.
avea jumatatea impartita in patru
dand nastere la aripi. aripile
finelui ei duceau infinitul.
ochii ei , tot greul gramaticii.
cine e ea? acel altcineva.
vorbeste putin. si face la fel.
ma prinde de mana ca pe un ogar. crede ca sunt de sticla.
nu-si asuma riscul ca m-ar putea sparge.
cum isi poate imagina un fine sticlos.?
m-am sfarsit. am umblat prin toate firele celularului….
nu i-am gasit finele. n-am ajuns niciodata acolo.
e chinezesc.

Iubire de net

Octombrie 22, 2007

Si iata-ne. Doi albatrosi in monitoare.
Iata-mi pupila. Intinde-ti mana alba spre ea si
iti promit ca n-o sa te lovesti de termopanul abstract
al ecranului plat.
Iti promit ca inima n-o sa-ti ramana parcata in messenger
Hai…curaj. Sunt sotul tau virtual si nu conteaza
ca nu avem amintiri impreuna
ori ca ne suprapunem orelor care trec
pentru a veni.
Te iubesc dragoste de net,
nu te cunosc dar pasii mi-i poti dirija
asa cum nimeni n-a mai facut-o
De-ai stii ca nu sunt macar pe jumatate
cum iti imaginezi. Nu sunt ornitorincul tau
descoperit intamplator. Web-ul meu e defect.
Nu eu sunt cel cu care comunici ci doar o replica a unui contur
mascat de gelozia de a nu te fi cunoscut inca…
totusi te iubesc dragostea mea de net..
inca inca inca…

Zece dintr-un vers

Octombrie 22, 2007

1. Fosnet de lemne arse, suvenir de iarna.

2. Pleaca cerul .. imi raman mie toate ploile.

3. A fost sau n-a fost? Raspunsul il poate da doar trenul..

4. Migrenele sunt fructele mele.

5. O foaie de inima pe care scrie stanca..

6. Celelalte nu conteaza dupa ce pleoapele s-au inchis.

7. Pe locul unde ne-am sarutat intaia oara acum sunt blocuri…

8. Prin copacii din fata casei se vad iarasi norii.

9. Dinti de lapte intr-un ochi de 39 de ani.

10. Pe Eminescu nu l-am comparat niciodata cu marea.. ar fi un pacat!