Mesagerul tacerii…

si uite asa intre noi doi nici timp , nici spatiu
nici blocuri , nici limbi, nici Iisusi n-au ramas..
parca am baut suc acidulat avand piatra la rinichi
parca am dat buzna peste calugarii panzei freatice ori
peste bulevarde dirijate.
uite asa tu ti-ai luat cel mai frumos adio posibil
ti-ai pus buletinul nou in portofel si ai zburat.
ai lasat in urma calendare.. pastori , planificari
si celibatari. ai contribuit la decaderea unei
iubiri aproape perfecte.
nu-ti inteleg contrastul. ma deprima orgasmul
despartirii noastre. eu raman. eu o sa stau tot acolo
dupa gardul unde obisnuiam sa ne intalnim , o sa fumez
tot kent blue 8 , o sa mai beau in continuare coca-cola
si o sa ma uit la aceleasi poze. eu raman.
voi fi mereu in campul format intre noi ca si corabia
epava de la Costinesti…
voi fi mereu un mesager al tacerii, cu mainile legate
de stalpii in care ti-am gasit biletul , de camioanele
sub care o sa-ti gasesc unul dintre inele
de cutiile tale de OB-uri.
ma displac total!!!!

destin alb

prima noapte din cele trei saptamani in care nu ne vom vedea

sunt risipit ca o valiza in trenuri , langa tv-ul
care mi-arata clar , HBO…
de departe , de acolo , de dupa sticlele de Passion golite
de noi , ma saluta celibatarul meu astru
imi indica falsitatea unei zile lipsita de sens. no money.
incep sa cunosc inceputurile. mi-aduc aminte primele semne
de nevroza , primele amnezii si primele case unde-am locuit
cu chirie..
sunt altele si par altele. e paradoxul destinului meu.
betivanesc. ca doua linguri de otrava. doua linguri destul
de adanci cat sa-mi rascoleasca pedalele unui sfarc…
sfarc imi seamana cunoscut. ma inspira si ma ucide treptat.
sunt mort dupa sfarc. prima mea tentativa.. primele semne
de culpa pe care mi le mustram , primele dorinte..
ma simt captiv in jocul angelic pe care mi-l tot propui ,
jocul de-a mama si de-a tata in anii 2000, jocul de-a eroii
gestanti si facuti martiri. si martir imi seamana cunoscut
e tragic. sa gasesc repede sensul versurilor…
ar suna la modul , fratilor sunt prostituat si prefer poezia
prostituata la modul indicativ , timpul prezent si .. singular
feminin. poezia asta imi cauzeaza claustrofobie , singura
fobie pe care o cunosc. in cele din urma as trage o concluzie
nu as mai avea nevoie de chei ca sa-mi deschid portile pieptului
si nici nu as mai dori sa intre cineva. e mai scumpa intrarea
decat la acapulco si nu sunt nici fete dezbracate,nici corali
si nici paine gratis. despre ea?
are picioarele de zmeura si nu stie sa vorbeasca. de ce?
intrebati-o pana nu e prea tarziu. s-ar putea sa cada intr-un
destin alb ca si mine si ca si voi…
restul.

Cati dintre noi ar lua Bucurestiul de mana.?? cati cati???

cati dintre noi se pot prinde cu o mana de BUcuresti?
cati iubesc Bucurestiul? mama ei de capitala…
sunt revoltat! recunosc o sa detest acest oras pana la capat
si asta nu din cauza fotbalului ..
nu din cauza ca este „micul paris” ori altceva..
oricum B. este de multe ori altceva!
sa vorbim despre capitala , ne spunea candva
profesorul de georgrafie foarte bine informat , dar care
ulterior a murit , facand infarct in Bucuresti , pe unul din
zecile de bulevarde extrem de aglomerate..
Este un mit. Eu nu pot sa inteleg , nu orasul , in pricipiu
ci mai ales populatia. nu inteleg de bucurestenii cand trec
cu masinile luxoase pe strazile de pe litoral trebuie neaparat
sa claxoneze , ori sa injure pe cineva de pe trotuar
nu inteleg de ce la semafoare se imbulzesc sa intre primii..
de unde parerea asta asa de buna despre ei insasi?
noi , cei din provincie trebuie sa fim foarte bine dichisiti
pentru a putea intra in vorba cu un bucurestean.
Asta bineinteles ar fi una din situatiile de exceptie pentru ca de majoritatea orilor
se intampla altceva. oricat de gentil ai fi , oricat de bine-manierat oricat de
galant de gentleman,in ochii lui tot un fiu de taran esti. este un fel de complex
cu bucurestenii. La Constanta ploua iar eu m-am saturat sa ma gandesc la lucruri
care mai de care mai triste. tinand o mana asupra cerului ma intreb cati dintre noi pot prinde Bucurestiul de coarne? cati si de ce asa de multi?
oare de ce nu ar fi capitala tarii tocmai Constanta?! pentru ca ei vin la noi ,
ei se distreaza la noi , ei ne umplu buzunarele cu bani , ei ne aduc masini
si femei si tot ei clatesc marea. Unii bucuresteni nu stiu sa innoate.
punand cap la cap toate acestea am ajuns la o concluzie. Faptul ca sunt constantean nu-i
un asa de mare dezavantaj , si pentru nimic in lume nu as schimba aceasta regiune , unde acum ploua de rupe pamantul si traficul a luat-o razna.

Sensul cocorului

Seri de bal. muze nedescoperite si cocori
cocori ce parasesc sarmul de sub perne
planand asupra dezolarii fiintei mele.
Ma intelegi I? Ma descompun. simt
functiile fiecarui membru in sens aleator
mergand cu limba , tastand cu urechile
mancand cu genunchii..
si dezcopar altfel tomnicitatea. As vrea
sa fiu cocorul evadat prea curand din talpile
mele uscate de acest anotimp.
insa.. eu sunt o bratara dacica in mainile romanilor.
intelege-ma I. Beatles-ul e inca la moda
insa timpanul meu ocoleste parcul patrimonial unde
se asculta.
Intelege-ma I. curand iti pot fi sub scenarii cocor.

fine chinezesc

m-am sfarsit. la finele finelui meu
importat din Belgia (asa a vrut altcineva)
am intalnit-o pe ea.
ei ii plac piersicile. de fiecare data mananca piersici.
finele ei era mai frumos ca al meu.
avea jumatatea impartita in patru
dand nastere la aripi. aripile
finelui ei duceau infinitul.
ochii ei , tot greul gramaticii.
cine e ea? acel altcineva.
vorbeste putin. si face la fel.
ma prinde de mana ca pe un ogar. crede ca sunt de sticla.
nu-si asuma riscul ca m-ar putea sparge.
cum isi poate imagina un fine sticlos.?
m-am sfarsit. am umblat prin toate firele celularului….
nu i-am gasit finele. n-am ajuns niciodata acolo.
e chinezesc.

Iubire de net

Si iata-ne. Doi albatrosi in monitoare.
Iata-mi pupila. Intinde-ti mana alba spre ea si
iti promit ca n-o sa te lovesti de termopanul abstract
al ecranului plat.
Iti promit ca inima n-o sa-ti ramana parcata in messenger
Hai…curaj. Sunt sotul tau virtual si nu conteaza
ca nu avem amintiri impreuna
ori ca ne suprapunem orelor care trec
pentru a veni.
Te iubesc dragoste de net,
nu te cunosc dar pasii mi-i poti dirija
asa cum nimeni n-a mai facut-o
De-ai stii ca nu sunt macar pe jumatate
cum iti imaginezi. Nu sunt ornitorincul tau
descoperit intamplator. Web-ul meu e defect.
Nu eu sunt cel cu care comunici ci doar o replica a unui contur
mascat de gelozia de a nu te fi cunoscut inca…
totusi te iubesc dragostea mea de net..
inca inca inca…

Zece dintr-un vers

1. Fosnet de lemne arse, suvenir de iarna.

2. Pleaca cerul .. imi raman mie toate ploile.

3. A fost sau n-a fost? Raspunsul il poate da doar trenul..

4. Migrenele sunt fructele mele.

5. O foaie de inima pe care scrie stanca..

6. Celelalte nu conteaza dupa ce pleoapele s-au inchis.

7. Pe locul unde ne-am sarutat intaia oara acum sunt blocuri…

8. Prin copacii din fata casei se vad iarasi norii.

9. Dinti de lapte intr-un ochi de 39 de ani.

10. Pe Eminescu nu l-am comparat niciodata cu marea.. ar fi un pacat!

De zile amare. Si totul e cum credeam ca va fi…

Mereu am considerat ca intre artisti exista o legatura foarte profunda. Una de care lumea artei ar trebui sa fie mai mandra. Insa in aceasta privinta romanii stau extrem de prost. Ma intreb de ce ? Raspunsul este trist. Doamnelor si domnilor in Romania se asculta manele , suntem singura tara din care se evadeaza ca pasarile migratoare si singura tara unde nu s-a facut niciodata dreptate. Nu vreau sa-mi critic mandra patrie , dar dupa cum au povestit altii , dupa cum unele sondaje au aratat , o mare parte din populatie ar prefera din nou tara lui Ceasca Voda. Toate aceste lucruri le scriu acum din pura gratuitate dar si din cauza unei indignari greu de ameliorat. La Facultatea de Litere Ovidius din Constanta , unde invat din anul 2005 , exista multe valori. Multi poeti ale caror calitate lirica poate fi ridicata in slavi. Dintre acestia o mare parte imi sunt amici. Ne intalnim zi de zi la o tigara , bem o cafea , discultam despre mediul inconjurator despre politica (foarte rar , dar o facem ) si despre profi si profe. Aici intervine marea dilema a sufletului meu. De ce ne pierdem atata vreme pentru a ne invarti zilnic in aceeasi rutina si mizerie. De ce sorbim din cafelele acelea amare cu atata pofta? De ce ochii nostri nu se mai indreapta inspre fete si de ce absolut toti dintre noi avem atata singuratate in priviri ?
Suntem o generatie de tristi. Asa ni s-a spus. Suntem o generatie prospera dar trista. Si cred ca este foarte real. La ora 20 :00 , aseara , am primit un telefon foarte straniu. Un coleg de literatura pe care-l respect foarte mult , m-a contactat pentru a-mi spune sa ma uit pe Hbo. Filmul pe care am fost invitat sa-l urmaresc era Codul lui Da Vinci. Sunt extrem de bulversat dupa film. Adica , citind cartea nu am ramas la fel de punctat cum am facut-o acum. Astazi la cursuri am avut in sfarsit un subiect mai amplu de discutat cu stimatii mei colegi. Toata suflarea a luat parte la discutii, pana si fetele de la drept administrativ sau psihologie. Nu mai se stransese atata lume de cand Rapidul a intalnit pe Steaua in Cupa UEFA in urma cu doi ani .. Ma minunez de orice intamplare nesemnificativa ca aceasta. Legaturile insa dintre artistii nostrii sunt extrem de sterse. Daca putem sa ne consideram asa ceva , atunci putem spune si ca uneori ne invidiem reciproc. Ne sunam tot mai rar , iesim in oras din ce in ce mai retrasi si parca nimic nu mai e cum era,fiind totodata totul cum credeam ca va fi. 

printre file de cactusi (razboiul contra ficusilor)

mereu am dus un razboi interior extrem de amar…
unul foarte greu de castigat si foarte greu de pierdut.
pur si simplu ratiunea mea impartindu-se in doua
plagi de memorie foarte dificil de stapanit dupa declansare..
epitetele din ochii mei se destrabaleaza cand vine vorba de cactusi
isi fac coafura ,se plimba de mana se saruta
si cu cateva calmante se aseaza iar in pozitie de asteptare.
cu cata pasiune iubesc cactusii,ce elogiu merita aceste plante,
ce refren…ce oximoron,ce literatura , ce efecte
mi-e oarecum hazardic sa inteleg cum poate lumea sa-i compare cu
ficusii.
multi gasesc in ficusi si liniste si frumusete si melancolie
si spirit
nu exista casa , apartament, fara ficusi. damele adora ficusii.
sunt mari , cu frunze late , se potrivesc perfect oriunde
i-ar aseza , capabil sa raspunda cu aceeasi iubire…
eu am vazut lucrurile altfel.am asezat cactusii intr-o tabara
si ficusii in alta. am declansat un razboi mondial.
practic totul se rezuma la asta. fiecare microb instalat este
anihilat , orice proces de fotosinteza orice urma de clorofila
denaturata este pur si simplu macinata de razboiul plantelor in sine
si atunci pe cine mizez? ce argumente.. ce rezolvare?
batalia continua. sufletul meu apartine prin excelenta cactusilor
insa marea majoritate s-au inclinat prin a miza pe adversari
fiind amatori de comoditate si televiziune.

Extravaganta poveste de amor

Extravaganta poveste de amor intre noi, dusa la extreme
tu apari cu ochii galbeni in reviste si ziare din 1900,
canti cu cei de la Bee Gees..
narcisele stau in vaza dar se numesc crini , pe blaga-l cheama
eminescu iar pro tv-ul e post american
lingouri de tristete se uita la mine din lustra caronizata de praf si migala
prinsa in caiete de poezie de care am uitat cu totul..
colgate cu gust de genunchi inventat in 1989, odata cu nasterea ta
se vinde ca painea calda in baruri si alimentare
singuratatea striveste mintea mea patrunsa , injughiata de exitare
si de amoruri discutate la o tigara..
din culpa se creeaza un chip metafizic pe care scrie cu D- Disperare
si poetul se disculpa ca nu e vina lui, ca nu a fost el cel care
a zamislit ochi albastri in biserici si –n licee
ca nu a fost el cel care a oferit parfumul sau la dame de companie
si sarutul sau pentru ca era prea urat sa aiba o iubita a sa…
el ar fi putut iubi dinainte de Hristos de nu ar fi fost refuzat..el s-ar fi mulat
in amurguri iernatice cu palmele pe sanii iubitei
si cu sampania clocotind de frica si impulsuri langa ei..
literaturile se inmultesc se inmultesc se inmultesc
si caile de a mai rade sunt tot mai putine ..
studentii vobresc despre strategii textuale ca despre biblie
in Irak mor oamenii din cauza la bombe,
bibliotecara inchide de azi mai devreme cu doua oreiar
mie mi-e tare dor de ochii tai
de ajuns ca exista roze care pot fi furate din gradinile publice si pe care ti le pot
oferi, chiar daca sunt de plumb sau de argint…
iar pe holului spitalului..rasuna..
I could hear you breathing with a sigh of the wind
I remember how your body started tremblin’
Oh what a night it’s been!
And for the state I’m in, I’m still alone….

Bee Gees – Alone…