Arhivă pentru Martie 2008

In fire..

Martie 31, 2008

Puteam sa-ti fiu, hamacul dintre nuci
in curtea goala, cand
imi suradeai topit cu venele
aer plapand..

Sugeam din tine cu narile timpul
fermecatoarei clipe, cand
ai lesinat ca o ciuperca intinsa la soare
aerul-gand.

Ne dezveleam de penele dintre picioare
in apa veche, cand
timid m-ai sarutat acolo, rostind
rabdare iubite, curand…

Si gleznele ni se loveau de dulcile stanci
imbatatoare tacere, cand
intimidati de lume, ne-am unit o vreme
pe nisipul arzand…

Limba-mi ploua genunchiul sur
la doua aripi de real, cand
de dupa colt ne privea mahnit tatal ei
tradat de inteles, plangand….

Scriitorii

Martie 28, 2008

Ca scriitor o sa intalnesti intotdeauna clipe. De toate felurile. Intr-o continua armonie cu lumea creata pentru a putea fi citita. In prealabil este doar un sacrificiu ce trebuie facut in detrimentul firii. Intr-o intersectie de universuri atat de profunda incat in orice moment puterea mintii asterne depresii.

Ca scriitor totul e posibil. Involuntar, in lipsa de minute trebuie sa ucizi. Chiar si cu flori. Se vede atat de limpede mizeria in care se invarte globul, se vad atat de clar fecalele impuse de masinile de scris , ornamentate ce-i drept, cu miscari ritmice, fecundate la fiecare pas de un ticait asurzitor. Avantajele iubirii.
Dragostea este altfel. Este petrol. Zbucium intern cu simpatia stralucita in spitale. Mirosul de beci sfartecat, de canistre cu gaz care in fiecare secunda pot produce reactii active in masa. Dinamita luata drept comoara. Fireste ca nu va exploda.

Ca scriitor, Paul, a inteles atat de bine coliziunea marilor fronturi, in care iubirea avea armata proprie carand in spate un creier adormit iar de cealalata parte realitatea confuza si constipata. Paul a facut operatie de schimbare de sex. Automat numele lui s-a transformat in Paula. Automat mainile lui au devenit feminine. Textele s-au schimbat primind o parte din natura femeiasca. Gesturile.. sarcinile..
Candva a spus ca va ramane insarcinata. Nu s-a tinut niciodata de cuvant.

Ca scriitor, Iulian, a inceput prin a-si declara amorul pentru berze prin versuri. La 18 ani castiga concursuri literare de poezie spre stupefatia cunoscutilor. Imediat dupa ce a intrat la facultate un moment de neatentie l-a lipit de cer. Calcat de un automobil, el este imobilizat pe viata. Carnea, ochii, ii sunt altfel. Este totuna cu un fluviu. Nu poate scrie dar in fiecare seara rosteste cateva cuvinte. In doua luni a terminat o poezie care se cheama Coloana de barza, notata de mana mamei lui.

Ca scriitor, Gache isi uita in fiecare zi jurnalul in redactia revistei la care lucra. O profesoara i l-a descoperit si impinsa in adancile meleaguri ale curiozitatii, santurile groase ale fiintei numita om, l-a citit pe toata lungimea lui.
In doua saptamani Gache o lasa insarcinata. Dupa alte doua o parasea. Dupa alte doua i-a scris ca e in Spania. Dupa alte doua ca s-a innecat. Tampita l-a plans pe la popi cateva luni bune.

Scriitorii. Calatori ai interzisului. Un scriitor va putea pricepe natura, intotdeauna mai bine decat orice alt fel de om. Un scriitor va putea straluci ca un trandafir in noptile friguroase de iarna inlantuit de femeia care ii este alaturi. Un scriitor nu stie ce e aia suferinta. El iubeste monotonia secundei in care este blamat. Se reintoarce cu acelasi zambet pe buze… Nu am fost prea departe nu-i asa ? Spune tu, Narcisoo…

Jurnalul unui mort

Martie 27, 2008

Cand lipsesc fac asta cu o pasiune iesita din comun. Lipsa din lume. Lipsa din arta. Feluritele diamante ale invizibilor. Amorul de net si neconditiunea unei stari despre care as fi zis oricand ca este inofensiva. Miscarile unduitoare pe care mi le provoaca cineva la suprafata marii. Marea, eternul paun al meu. Pierderea de ochi si de dinti nu face altceva decat sa-mi provoace sufletul sa mimeze sunetele unui muribund. Pentru ca marea isi pierde cate unul din ochi ori de cate ori urineaza cineva acolo, dedesubt, isi pierde unul din dinti ori de cate ori cineva isi schimba tamponul pe marginea digului.

Am inteles ca singuratatea nu face parte din invitatii la nunta. Posibil ca acest lucru sa il intristeze pe mire. In impachetatul lui suflet, cu ghilotina la capatul culoarului..

Indiferent de cat de multi mi place sa-mi petrec timpul in biblioteca, nu pot sa refuz invitatia la vodca a lui Florin. Are farmecul sau. Semnificativ ori ne-…

Simt ca dincolo de zidul la care privesc acum, zace intinsa pe pat domnisoara care imi facea cu ochiul in tramvai. Nu stiu daca propunerea unei lentile de contact cu infra-rosu este cea mai buna idee. Posibil doar o alinare a paradisului in care ma rotesc..

Iubita mea, daca ti-as prezice ca viata mea o sa se agate de un copac, probabil o sa iti imaginezi ca vorbesc despre alun. Ma tot simt ca o veverita…

Cutiile de bere de la parter. Nu ca nu ar fi ale mele in totalitate dar cineva le-a folosit ca pe niste potcoave. Sunt pustii care imi amintesc de zgomotele uitate in abisul acestei calatorii…

Nimeni sau altul ? Totuna. Pe toata durata timpului cat am fost in cenaclu nu am facut altceva decat sa imi rod unghiile. Aaaa, am si fumat. Mi-a sarit in minte imaginea Gretei. Poeta despre care niciodata nu am putut vorbi. Taramul interzis. Si apa plata cu lamaie. Nu e o incorectitudine faptul ca sunt satul????

Succesiunea de la finalul serii. E drept, meciul nu a fost grozav dar daca mesajul ei nu mai ajungea la mine, l-am vizionat ca pe o finala. Cu sufletul la gura. In limita emotiile la care as fi fost predispus.

Tocmai am primit vestea. Nu este ceea ce mi-am dorit. Nu am cum dezvolta un cutremur. Este ca si cum mi-as prevesti propriul deces, cu funia de gat, in spatele casei. Pacat ca ei nu inteleg. Data viitoare o sa le fut una in gura.. Dementii dracului.

Astazi ne intalnim. O sa trebuiasca sa ma jupuiesc de piele. Are un aspect de reptila. Poate din cauza celor 1000 de ani in care nu am iesit nicaieri. Si alte cateva ere in care am asteptat momentul potrivit. Nu stiu.. nesansa vietii. Soarta.

Doliul. Sacrificiul postului. Mi-as dori o sticla de vodca in mormant. In cazul in care as fi in moarte clinica, trezirea mea spontana sa aiba un efect energic. Ar fi ca cireasa de pe tort. La cativa metri sub pamant, unde linistea trezeste melodrame, in ultimile clipe in care inima zvacneste sa rad de situatie. Si unde mai pui la socoteala o ultima betie. In cosciug.

Sunt singur. Am asteptat in fata portii in jur de doua ore. Nici un trecator. E clar, cand ramai fara tutun nu o sa fii in ipostaza sa cersesti. Si tocmai cand ma deprimasem…

Iubirea intr-o fantana. Sunt convins ca odata cu ploia va simti fiorii de dinauntrul beznei. Stiu ca iubirea nu se poate inneca. In schimb o sa arda ca lemnul de brad. Flacara din apa.. Doamne e ora trei. Niciodata nu mi-as fi putut imagina ca la ora asta o sa pot sa-mi aud inima. De parca mai conteaza..

Nu stiu sa-mi fi placut vreodata sa port ceas. Dincolo de ticaitul ordinar, ma anunta intotdeauna ca e vremea sa plec. Acum, cand ascult cantece despre Honey..
O sa imi lipseasca cafeaua amara. De regula strainii nu prea stiu sa o faca.

Nici filmul, nici cinematograful nu au fost grozave. Poate ca as fi stat oriunde numai ca ea sa ma fi tinut tot asa de mana. Taina mangaierii. O face al dracului de bine. Ce n-as da sa ramanem asa pana dimineata.. Sau pana la anul. Nu ma intereseaza nici filmul, nici oameniii dimprejur.

Moartea intervine in momentul in care nu mai ai ce sa bei. Si e abia ora zero. Da-o nabii. Maine voi fi pe terasa si imi voi servi micul dejun. Cui sa-i spun ca sunt inapt din punct de vedere psihic pentru a putea convietui intr-un marsupiu.. Imbata-ma straine. Voi scrie pentru dragostea ta.. pierduta ce-i drept cand te-a inselat cu frate-tau. Sau cu cel mai bun prieten. Sau cu mine…

In pasii tai amorul imi pare omenesc

Martie 19, 2008

In pasii tai amorul imi pare omenesc
Ca zalele din lant la gatul unui caine.
Mugurii ce imi dau aripi in ceasca tineretii
Sa mai iubesc la pranzul tacerii fara paine..
Sa mai oftez taisul din orbii pasi ai vietii
Tu care ma sfiesti sa jur ce-i mai firesc..
Pamantul pe o umbra din treacatul lopetii
Adulmecand distanta in va fi bine..maine!

Iubeam impermeabil

Martie 18, 2008

Iubeam impermeabil, jumate om-jumatate luna
se vedea ca stie a calma suspine nascute in partea ei
Dureroasa dimineata.
cantam la flautul lui Moise, atat amar, din piept
caci ne uneam in sfintele povesti uluitoare
tolaniti pe vreme de ploaie in pat.

Urma sa mai respire, o fire, doua firi..
prin care colinda cotetele nestatornice
si ma prindea si ma culca pe gainatul cald
sarutandu-ma fara timp, fara trup, fara buze..
direct cu palmele ce-mi intindeau alene
un ou pentru iubire..

Sejur « a la montagne » in weekend-uri blegite
se vedea ca stie sa schieze inca de la origini
Dimineti dureroase..
fumam la cafea, rasaritul pe munte
de unde agitatia localnicilor furnicari
imi redadea a naibii pofta de-ai mei..
si ma lasam pe spate sa mai resimt umbrirea
a tot ce-mi era drag, si sfant si orbitor-albastru…

Anghele, ti-ai luat mertan!

Martie 13, 2008

Sunt ca un cui implantant in nervii tuturor. Un inutil in pasii largi ai vieti. Pierde-vara. Si asa este. Nu ma arunc dupa colt incercand sa stralucesc precum minunile lumii.

Ma uit la colegi de-ai mei realizati. Ca niste bivoli ma privesc si nu ma saluta ! Cearcane deasupra omatului meu facial in care ma cuprinde o degringolada stufoasa, palind sarcastic in tacerea mea. Atat a ramas. Tacere. Falimentul dorintelor.
Mereu am fost comparat cu altii.

Recent mi-am luat catel. E fascinant cum o fiinta atat de mica ma induce spre o lume asa mare. Ca un cristal impartit in milioane de firimituri.
Anghel a urmat o facultate in Bucuresti. Pana sa terminam liceul era unul din baietii din gasca. Plin de sine dintotdeauna, avar la nevoie, caracatita grupului, stiam ca el este cel care intotdeauna ne trage in capcane.
O vipera cu sufletul blajin. Just.

Sunt atat de minuscul. Ma confound in disperarea unei cai pe care am ales-o mai demult. Literatura, prostia in care ma balacesc. Ai mei nu-mi observa scrierile decat foarte rar. De multe ori ma alunga pentru ca folosesc cuvinte obscene. Si cati nu stiu ca uneori isi au rostul. Dar drama cea mai mare nu e asta.

Iubita mea m-a intrebat de curand ce fac cu viata. Imi venea atat de tare sa-i raspund :
O fut ce dracu sa fac.. M-am abtinut pentru ca la auzul acestui gen de vorbe limba mi se transforma in fecale, uitandu-ma trist la cei care se cred judecatori.

Si prin oras dupa multa vreme, generatia mea circula cu bolizi pe Km2. Anghel si-a luat mertan. In fiecare zi vad alta femeie pe scaunul din dreapta. In fiecare zi imi face cate un semn din mana in semnul cunostiintei. Milionarii..
As face o coliziune asupra lor.

Mama imi spune ca sunt un nimic. Du-te la munca. Baiatul lui Anghel, ai vazut ce masina si-a luat. Exact ca frate-meu mai mare, vaporeanul – Ti-ai ales facultatea cea mai prost platita din lume.
Ma retrag pentru ca nu pot finaliza discutia.
Oricat mi-as critica alegerea facuta, nu pot abandona literatura. O iubesc. Ador starile pe care mi le produce in suflet. De-aia am dat la litere. Pentru suflet.
Si atunci ce ma intereseaza pe mine de mertanul lui Anghel? Ma deranjeaza gesturile care le face cand ma intalneste. Imi saluta savuros iubita incat as crede ca mai are putin si se urca cu el in masina. Imi saluta miseleste mama, lasand in urma dare de parfum si locuri de admiratie. Mie imi face un semn din coltul ochiului…

Discutie la masa. Toti s-au realizat. Sunt mandra de ei, Razvane. I-am vazut crescand odata cu tine. Erai creierul lor iar acum te-au lasat toti in urma. Ei castiga bani, au masini
faima si tu citesti carti. Fraierul fraierilor.
Anghel trece cu iubitele lui claxonand puternic. Damele in aer. Ofrande, flori, miresme..succes.

Stiu in sinea mea cat de necastigator este. Are de toate. Problema consta in ceea ce eu numesc fatada. Ar fi parasit imediat in momentul caderii..
De fiecare data cand rad de el sunt luat pe sus. Ce ai mai mult decat el ? Tu cu ce ramai ?

Cu ce ? As raspunde.. Cu serile tarzii din discoteci, cu vodca din pahare, cu tigarile pe care le fumez la ore spre necazul profilor, cu futaiurile toride din verile noastre calde. Cu aceleasi cuvinte pe care unul ca Anghel nu le-ar intelege niciodata. Cu mahmurelile de dimineata. Sunt sigur ca Anghel n-a avut nici una. Cu mersul cu mijlocul de transport in comun, unde inghesuiala are farmecul ei. Cu poeziile scrise in baruri unde ma cunosc toti.
Da.. cand faceam asta, Anghel plangea dupa locurile de munca de la care era concediat pentru prostie. Irina l-a salvat oarecum. Avea o sansa la un milion sa prinda postul si l-a prins.

Altul, care conduce un Bmw. Nu-i nimic, Tudose a avut intotdeuna bani. Ne facea cinste la scoala. Oameni cu respect.
Dar cand vad fatarnicia imi provoaca dezgust. Perfizii cu aspect de conte. Cei care lucreaza la motoare. Cei pentru care viata inseamna avere. Case luxoase.

Scriu si ma intreb, aproape tragic. Cu ce naiba s-a ales John Lennon pentru cantecele sale ? Cu un glont.. Cu ce s-a ales Axl Rose pentru arta ce-o facea la Guns`n`roses ? Cu lipsa de pe scena.. Kurt Cobain ? Sinucidere.. Si multi altii pentru care viata avea valente de arta.
La unul ca Anghel n-ai ce iubi pentru ca practic el nu face nimic colorat. El fascineaza prin moda acolo unde are loc. Smecheri prosti. De duzina..
Plang pentru cei care nu vad. Pentru femeile cu cizme inalte care se urca in mertan.. pentru pustii care si-au creat model de putere. Pentru mama lui.

Aproape

Martie 12, 2008

Suntem niste stafii, iar eu sangerez ca o femeie. Pragmatic spirit, renascator de aripi. Ma intreb ce sunt, o stea de pe cer, un fir de iarba, o dama sub un copac, un tablou.. ? Mi-am ars una dintre cele mai importante carti cu tigara intr-un moment de nebunie tropicala. Cenusa am aruncat-o in baie. Sunt un nimic ? Sau doar un soldat al modernitatii ?

Am cautat stapana ani intregi. Serile imi pareau atat de goale si nesemnificative incat deveneam intrebator nestiind in ce luna suntem. Rastignit ca un Iisus. Realmente vulgar. Obraznic precum un ciot al sortii. Palid ca un bolnav de leucemie. Regret ceea ce nu facusem, regret ornamentul astral al zodiei mele, compatibilitatile, grajdul…

Cand ma gandesc la mama imi aprind un cui. Ca un juvaier in detrimentul unei tinichele la care iau parte. Ea imi spunea ca totul e neant. Totul e zero. N-are cum mama. Exista inca fauni, diamante, Ilene Cosanzene, lacrimi, despartiri, singuratate… si ce iubesti tu cel mai mult, cafea. Amara. Nu ma mai face sa uit.
Langa turn, au iesit petale. In floarea lor se hranesc papagalii mei, tragand in piept pofta de viata cand vine primavara. Ies copii la joaca.

Departe de mine toate astea. Cumplit ca un roman ce va ramane pe eternitate nedeschis. Ce poate sa fie mai rau ? In plictisitorul meu weekend, mi-am facut un bilet la pariuri sportive. Cum era de asteptat am ratat premiul, chiar daca de putin. Goliciune a sansei. Traiesc in vid si-mi ador copii inca nenascuti. In fasa lor cu aspectul mugurilor din vita. Negrii bujori ai sufletului meu. Intotdeauna am iubit brunetele. Viata mea..

Cand ma gandesc la tata imi pun un pahar. Ca un tub prin care sa respir mai sanatos. Ce naiba imi spunea ca e de prisos ? N-are cum tata. Exista inca pizde, tot la colt acolo.. sex tot pe diguri, discoteci iarasi pline, doamne fara prejudecati, femei casatorite cu care m-as iubi.. vodca la acelasi bar. Amara. Nici ea nu ma face sa uit.
Am incercat sa ma adun in treptele lui Henry. Care ? Nu-ti spun. N-ai avea cum sa stii. In pasii lui se hranesc arterele mele. Nu mai sangerez.