Arhivă pentru martie 2008

In fire..

martie 31, 2008

Puteam sa-ti fiu, hamacul dintre nuci
in curtea goala, cand
imi suradeai topit cu venele
aer plapand..

Sugeam din tine cu narile timpul
fermecatoarei clipe, cand
ai lesinat ca o ciuperca intinsa la soare
aerul-gand.

Ne dezveleam de penele dintre picioare
in apa veche, cand
timid m-ai sarutat acolo, rostind
rabdare iubite, curand…

Si gleznele ni se loveau de dulcile stanci
imbatatoare tacere, cand
intimidati de lume, ne-am unit o vreme
pe nisipul arzand…

Limba-mi ploua genunchiul sur
la doua aripi de real, cand
de dupa colt ne privea mahnit tatal ei
tradat de inteles, plangand….

Scriitorii

martie 28, 2008

Ca scriitor o sa intalnesti intotdeauna clipe. De toate felurile. Intr-o continua armonie cu lumea creata pentru a putea fi citita. In prealabil este doar un sacrificiu ce trebuie facut in detrimentul firii. Intr-o intersectie de universuri atat de profunda incat in orice moment puterea mintii asterne depresii.

Ca scriitor totul e posibil. Involuntar, in lipsa de minute trebuie sa ucizi. Chiar si cu flori. Se vede atat de limpede mizeria in care se invarte globul, se vad atat de clar fecalele impuse de masinile de scris , ornamentate ce-i drept, cu miscari ritmice, fecundate la fiecare pas de un ticait asurzitor. Avantajele iubirii.
Dragostea este altfel. Este petrol. Zbucium intern cu simpatia stralucita in spitale. Mirosul de beci sfartecat, de canistre cu gaz care in fiecare secunda pot produce reactii active in masa. Dinamita luata drept comoara. Fireste ca nu va exploda.

Ca scriitor, Paul, a inteles atat de bine coliziunea marilor fronturi, in care iubirea avea armata proprie carand in spate un creier adormit iar de cealalata parte realitatea confuza si constipata. Paul a facut operatie de schimbare de sex. Automat numele lui s-a transformat in Paula. Automat mainile lui au devenit feminine. Textele s-au schimbat primind o parte din natura femeiasca. Gesturile.. sarcinile..
Candva a spus ca va ramane insarcinata. Nu s-a tinut niciodata de cuvant.

Ca scriitor, Iulian, a inceput prin a-si declara amorul pentru berze prin versuri. La 18 ani castiga concursuri literare de poezie spre stupefatia cunoscutilor. Imediat dupa ce a intrat la facultate un moment de neatentie l-a lipit de cer. Calcat de un automobil, el este imobilizat pe viata. Carnea, ochii, ii sunt altfel. Este totuna cu un fluviu. Nu poate scrie dar in fiecare seara rosteste cateva cuvinte. In doua luni a terminat o poezie care se cheama Coloana de barza, notata de mana mamei lui.

Ca scriitor, Gache isi uita in fiecare zi jurnalul in redactia revistei la care lucra. O profesoara i l-a descoperit si impinsa in adancile meleaguri ale curiozitatii, santurile groase ale fiintei numita om, l-a citit pe toata lungimea lui.
In doua saptamani Gache o lasa insarcinata. Dupa alte doua o parasea. Dupa alte doua i-a scris ca e in Spania. Dupa alte doua ca s-a innecat. Tampita l-a plans pe la popi cateva luni bune.

Scriitorii. Calatori ai interzisului. Un scriitor va putea pricepe natura, intotdeauna mai bine decat orice alt fel de om. Un scriitor va putea straluci ca un trandafir in noptile friguroase de iarna inlantuit de femeia care ii este alaturi. Un scriitor nu stie ce e aia suferinta. El iubeste monotonia secundei in care este blamat. Se reintoarce cu acelasi zambet pe buze… Nu am fost prea departe nu-i asa ? Spune tu, Narcisoo…

Jurnalul unui mort

martie 27, 2008

Cand lipsesc fac asta cu o pasiune iesita din comun. Lipsa din lume. Lipsa din arta. Feluritele diamante ale invizibilor. Amorul de net si neconditiunea unei stari despre care as fi zis oricand ca este inofensiva. Miscarile unduitoare pe care mi le provoaca cineva la suprafata marii. Marea, eternul paun al meu. Pierderea de ochi si de dinti nu face altceva decat sa-mi provoace sufletul sa mimeze sunetele unui muribund. Pentru ca marea isi pierde cate unul din ochi ori de cate ori urineaza cineva acolo, dedesubt, isi pierde unul din dinti ori de cate ori cineva isi schimba tamponul pe marginea digului.

Am inteles ca singuratatea nu face parte din invitatii la nunta. Posibil ca acest lucru sa il intristeze pe mire. In impachetatul lui suflet, cu ghilotina la capatul culoarului..

Indiferent de cat de multi mi place sa-mi petrec timpul in biblioteca, nu pot sa refuz invitatia la vodca a lui Florin. Are farmecul sau. Semnificativ ori ne-…

Simt ca dincolo de zidul la care privesc acum, zace intinsa pe pat domnisoara care imi facea cu ochiul in tramvai. Nu stiu daca propunerea unei lentile de contact cu infra-rosu este cea mai buna idee. Posibil doar o alinare a paradisului in care ma rotesc..

Iubita mea, daca ti-as prezice ca viata mea o sa se agate de un copac, probabil o sa iti imaginezi ca vorbesc despre alun. Ma tot simt ca o veverita…

Cutiile de bere de la parter. Nu ca nu ar fi ale mele in totalitate dar cineva le-a folosit ca pe niste potcoave. Sunt pustii care imi amintesc de zgomotele uitate in abisul acestei calatorii…

Nimeni sau altul ? Totuna. Pe toata durata timpului cat am fost in cenaclu nu am facut altceva decat sa imi rod unghiile. Aaaa, am si fumat. Mi-a sarit in minte imaginea Gretei. Poeta despre care niciodata nu am putut vorbi. Taramul interzis. Si apa plata cu lamaie. Nu e o incorectitudine faptul ca sunt satul????

Succesiunea de la finalul serii. E drept, meciul nu a fost grozav dar daca mesajul ei nu mai ajungea la mine, l-am vizionat ca pe o finala. Cu sufletul la gura. In limita emotiile la care as fi fost predispus.

Tocmai am primit vestea. Nu este ceea ce mi-am dorit. Nu am cum dezvolta un cutremur. Este ca si cum mi-as prevesti propriul deces, cu funia de gat, in spatele casei. Pacat ca ei nu inteleg. Data viitoare o sa le fut una in gura.. Dementii dracului.

Astazi ne intalnim. O sa trebuiasca sa ma jupuiesc de piele. Are un aspect de reptila. Poate din cauza celor 1000 de ani in care nu am iesit nicaieri. Si alte cateva ere in care am asteptat momentul potrivit. Nu stiu.. nesansa vietii. Soarta.

Doliul. Sacrificiul postului. Mi-as dori o sticla de vodca in mormant. In cazul in care as fi in moarte clinica, trezirea mea spontana sa aiba un efect energic. Ar fi ca cireasa de pe tort. La cativa metri sub pamant, unde linistea trezeste melodrame, in ultimile clipe in care inima zvacneste sa rad de situatie. Si unde mai pui la socoteala o ultima betie. In cosciug.

Sunt singur. Am asteptat in fata portii in jur de doua ore. Nici un trecator. E clar, cand ramai fara tutun nu o sa fii in ipostaza sa cersesti. Si tocmai cand ma deprimasem…

Iubirea intr-o fantana. Sunt convins ca odata cu ploia va simti fiorii de dinauntrul beznei. Stiu ca iubirea nu se poate inneca. In schimb o sa arda ca lemnul de brad. Flacara din apa.. Doamne e ora trei. Niciodata nu mi-as fi putut imagina ca la ora asta o sa pot sa-mi aud inima. De parca mai conteaza..

Nu stiu sa-mi fi placut vreodata sa port ceas. Dincolo de ticaitul ordinar, ma anunta intotdeauna ca e vremea sa plec. Acum, cand ascult cantece despre Honey..
O sa imi lipseasca cafeaua amara. De regula strainii nu prea stiu sa o faca.

Nici filmul, nici cinematograful nu au fost grozave. Poate ca as fi stat oriunde numai ca ea sa ma fi tinut tot asa de mana. Taina mangaierii. O face al dracului de bine. Ce n-as da sa ramanem asa pana dimineata.. Sau pana la anul. Nu ma intereseaza nici filmul, nici oameniii dimprejur.

Moartea intervine in momentul in care nu mai ai ce sa bei. Si e abia ora zero. Da-o nabii. Maine voi fi pe terasa si imi voi servi micul dejun. Cui sa-i spun ca sunt inapt din punct de vedere psihic pentru a putea convietui intr-un marsupiu.. Imbata-ma straine. Voi scrie pentru dragostea ta.. pierduta ce-i drept cand te-a inselat cu frate-tau. Sau cu cel mai bun prieten. Sau cu mine…

In pasii tai amorul imi pare omenesc

martie 19, 2008

In pasii tai amorul imi pare omenesc
Ca zalele din lant la gatul unui caine.
Mugurii ce imi dau aripi in ceasca tineretii
Sa mai iubesc la pranzul tacerii fara paine..
Sa mai oftez taisul din orbii pasi ai vietii
Tu care ma sfiesti sa jur ce-i mai firesc..
Pamantul pe o umbra din treacatul lopetii
Adulmecand distanta in va fi bine..maine!

Iubeam impermeabil

martie 18, 2008

Iubeam impermeabil, jumate om-jumatate luna
se vedea ca stie a calma suspine nascute in partea ei
Dureroasa dimineata.
cantam la flautul lui Moise, atat amar, din piept
caci ne uneam in sfintele povesti uluitoare
tolaniti pe vreme de ploaie in pat.

Urma sa mai respire, o fire, doua firi..
prin care colinda cotetele nestatornice
si ma prindea si ma culca pe gainatul cald
sarutandu-ma fara timp, fara trup, fara buze..
direct cu palmele ce-mi intindeau alene
un ou pentru iubire..

Sejur « a la montagne » in weekend-uri blegite
se vedea ca stie sa schieze inca de la origini
Dimineti dureroase..
fumam la cafea, rasaritul pe munte
de unde agitatia localnicilor furnicari
imi redadea a naibii pofta de-ai mei..
si ma lasam pe spate sa mai resimt umbrirea
a tot ce-mi era drag, si sfant si orbitor-albastru…

Anghele, ti-ai luat mertan!

martie 13, 2008

Sunt ca un cui implantant in nervii tuturor. Un inutil in pasii largi ai vieti. Pierde-vara. Si asa este. Nu ma arunc dupa colt incercand sa stralucesc precum minunile lumii.

Ma uit la colegi de-ai mei realizati. Ca niste bivoli ma privesc si nu ma saluta ! Cearcane deasupra omatului meu facial in care ma cuprinde o degringolada stufoasa, palind sarcastic in tacerea mea. Atat a ramas. Tacere. Falimentul dorintelor.
Mereu am fost comparat cu altii.

Recent mi-am luat catel. E fascinant cum o fiinta atat de mica ma induce spre o lume asa mare. Ca un cristal impartit in milioane de firimituri.
Anghel a urmat o facultate in Bucuresti. Pana sa terminam liceul era unul din baietii din gasca. Plin de sine dintotdeauna, avar la nevoie, caracatita grupului, stiam ca el este cel care intotdeauna ne trage in capcane.
O vipera cu sufletul blajin. Just.

Sunt atat de minuscul. Ma confound in disperarea unei cai pe care am ales-o mai demult. Literatura, prostia in care ma balacesc. Ai mei nu-mi observa scrierile decat foarte rar. De multe ori ma alunga pentru ca folosesc cuvinte obscene. Si cati nu stiu ca uneori isi au rostul. Dar drama cea mai mare nu e asta.

Iubita mea m-a intrebat de curand ce fac cu viata. Imi venea atat de tare sa-i raspund :
O fut ce dracu sa fac.. M-am abtinut pentru ca la auzul acestui gen de vorbe limba mi se transforma in fecale, uitandu-ma trist la cei care se cred judecatori.

Si prin oras dupa multa vreme, generatia mea circula cu bolizi pe Km2. Anghel si-a luat mertan. In fiecare zi vad alta femeie pe scaunul din dreapta. In fiecare zi imi face cate un semn din mana in semnul cunostiintei. Milionarii..
As face o coliziune asupra lor.

Mama imi spune ca sunt un nimic. Du-te la munca. Baiatul lui Anghel, ai vazut ce masina si-a luat. Exact ca frate-meu mai mare, vaporeanul – Ti-ai ales facultatea cea mai prost platita din lume.
Ma retrag pentru ca nu pot finaliza discutia.
Oricat mi-as critica alegerea facuta, nu pot abandona literatura. O iubesc. Ador starile pe care mi le produce in suflet. De-aia am dat la litere. Pentru suflet.
Si atunci ce ma intereseaza pe mine de mertanul lui Anghel? Ma deranjeaza gesturile care le face cand ma intalneste. Imi saluta savuros iubita incat as crede ca mai are putin si se urca cu el in masina. Imi saluta miseleste mama, lasand in urma dare de parfum si locuri de admiratie. Mie imi face un semn din coltul ochiului…

Discutie la masa. Toti s-au realizat. Sunt mandra de ei, Razvane. I-am vazut crescand odata cu tine. Erai creierul lor iar acum te-au lasat toti in urma. Ei castiga bani, au masini
faima si tu citesti carti. Fraierul fraierilor.
Anghel trece cu iubitele lui claxonand puternic. Damele in aer. Ofrande, flori, miresme..succes.

Stiu in sinea mea cat de necastigator este. Are de toate. Problema consta in ceea ce eu numesc fatada. Ar fi parasit imediat in momentul caderii..
De fiecare data cand rad de el sunt luat pe sus. Ce ai mai mult decat el ? Tu cu ce ramai ?

Cu ce ? As raspunde.. Cu serile tarzii din discoteci, cu vodca din pahare, cu tigarile pe care le fumez la ore spre necazul profilor, cu futaiurile toride din verile noastre calde. Cu aceleasi cuvinte pe care unul ca Anghel nu le-ar intelege niciodata. Cu mahmurelile de dimineata. Sunt sigur ca Anghel n-a avut nici una. Cu mersul cu mijlocul de transport in comun, unde inghesuiala are farmecul ei. Cu poeziile scrise in baruri unde ma cunosc toti.
Da.. cand faceam asta, Anghel plangea dupa locurile de munca de la care era concediat pentru prostie. Irina l-a salvat oarecum. Avea o sansa la un milion sa prinda postul si l-a prins.

Altul, care conduce un Bmw. Nu-i nimic, Tudose a avut intotdeuna bani. Ne facea cinste la scoala. Oameni cu respect.
Dar cand vad fatarnicia imi provoaca dezgust. Perfizii cu aspect de conte. Cei care lucreaza la motoare. Cei pentru care viata inseamna avere. Case luxoase.

Scriu si ma intreb, aproape tragic. Cu ce naiba s-a ales John Lennon pentru cantecele sale ? Cu un glont.. Cu ce s-a ales Axl Rose pentru arta ce-o facea la Guns`n`roses ? Cu lipsa de pe scena.. Kurt Cobain ? Sinucidere.. Si multi altii pentru care viata avea valente de arta.
La unul ca Anghel n-ai ce iubi pentru ca practic el nu face nimic colorat. El fascineaza prin moda acolo unde are loc. Smecheri prosti. De duzina..
Plang pentru cei care nu vad. Pentru femeile cu cizme inalte care se urca in mertan.. pentru pustii care si-au creat model de putere. Pentru mama lui.

Aproape

martie 12, 2008

Suntem niste stafii, iar eu sangerez ca o femeie. Pragmatic spirit, renascator de aripi. Ma intreb ce sunt, o stea de pe cer, un fir de iarba, o dama sub un copac, un tablou.. ? Mi-am ars una dintre cele mai importante carti cu tigara intr-un moment de nebunie tropicala. Cenusa am aruncat-o in baie. Sunt un nimic ? Sau doar un soldat al modernitatii ?

Am cautat stapana ani intregi. Serile imi pareau atat de goale si nesemnificative incat deveneam intrebator nestiind in ce luna suntem. Rastignit ca un Iisus. Realmente vulgar. Obraznic precum un ciot al sortii. Palid ca un bolnav de leucemie. Regret ceea ce nu facusem, regret ornamentul astral al zodiei mele, compatibilitatile, grajdul…

Cand ma gandesc la mama imi aprind un cui. Ca un juvaier in detrimentul unei tinichele la care iau parte. Ea imi spunea ca totul e neant. Totul e zero. N-are cum mama. Exista inca fauni, diamante, Ilene Cosanzene, lacrimi, despartiri, singuratate… si ce iubesti tu cel mai mult, cafea. Amara. Nu ma mai face sa uit.
Langa turn, au iesit petale. In floarea lor se hranesc papagalii mei, tragand in piept pofta de viata cand vine primavara. Ies copii la joaca.

Departe de mine toate astea. Cumplit ca un roman ce va ramane pe eternitate nedeschis. Ce poate sa fie mai rau ? In plictisitorul meu weekend, mi-am facut un bilet la pariuri sportive. Cum era de asteptat am ratat premiul, chiar daca de putin. Goliciune a sansei. Traiesc in vid si-mi ador copii inca nenascuti. In fasa lor cu aspectul mugurilor din vita. Negrii bujori ai sufletului meu. Intotdeauna am iubit brunetele. Viata mea..

Cand ma gandesc la tata imi pun un pahar. Ca un tub prin care sa respir mai sanatos. Ce naiba imi spunea ca e de prisos ? N-are cum tata. Exista inca pizde, tot la colt acolo.. sex tot pe diguri, discoteci iarasi pline, doamne fara prejudecati, femei casatorite cu care m-as iubi.. vodca la acelasi bar. Amara. Nici ea nu ma face sa uit.
Am incercat sa ma adun in treptele lui Henry. Care ? Nu-ti spun. N-ai avea cum sa stii. In pasii lui se hranesc arterele mele. Nu mai sangerez.

Clipe

martie 11, 2008

Tocmai am plecat de la Dan. Sunt cu inima impacata ca am rezolvat intreaga situatie fara ca nimeni sa aiba de tras dupa urma mea. Ma indrept spre partea opusa a orasului sa pot respira in voie iar mrejele ei sa nu mai fie considerate un pericol. Nu stiu ce-i cu mine, desi nu m-am intrebat niciodata de ce s-a ajuns la asta si nici nu am facut vreo analiza asupra faptului. Am tras catre mine toata perversitatea privirii lui Dan in momentul in care ne sorbea din ochi pana in picioare cu acea ciuda barbara cu care sunt priviti niste oameni fericiti. Ea a ramas..

Daca as putea sa gasesc un raspuns..

E corect ca ea imi spusese de la inceput sa nu pierd timpul incercand sa-i descifrez misterul dar nu am crezut ca va fi atat de dificil. Si cand ma gandesc ca era in stare ca sa ma plateasca doar sa o regulez. Noaptea orgasmului. Asa am numit-o, dupa ce a insistat atat de mult sa i-o trag pe motiv ca e innebunita dupa mine. Am luat-o de mana si m-am dus direct acasa. Cand am ajuns unul din fratii ei m-a servit cu Garrone desi s-a scuzat ca nu are in casa decat bautura de pizda. Am sorbit un pahar din prima clipa, lasandu-l sa mi-l umple din nou, in speranta ca nu ma voi plictisi atata timp cat avea sa-mi spuna ce se intampla cu ea. O stiu de mult timp.. de cand incepuse sa colectioneze timbre.

Discutam probleme ale societatii cu frate-sau cand s-a pus deasupra mea si a inceput sa-mi danseze in brate. O facea cu atata ardoare incat din neintelese motive ori din prea mult erotism, mi-am aruncat lungul palton direct pe covor pentru a fi cat de cat mai comod. Se ondula precum un sarpe, se misca pana sus apoi cobora lent inapoi. Parca mi-ar fi facut in ciuda. In acele momente te gandesti la ce este de facut, la onoarea sufletului..
Ma simteam de parca as fi avut inainte Statuia Libertatii iar cei de la Infidelitati au regizat intreg scenariul..

Cand s-a retras frate-sau, pentru ca trebuie specificat, ca a ramas alaturi de noi pana ea si-a terminat dansul aruncandu-mi apoi niste vorbe despre care as fi spus ca sunt incurajatoare la momentul respectiv.

– Razvane.. nu te gandi la respect. Nimeni nu mai are respect. Ia ce ti se cuvine si ce ti se ofera..

Imi fusese de ajuns. Am trantit-o pe covor, ridicandu-i cracii pe umerii mei si am dat in ea ca un obsedat. Gemea si imi spunea ca sunt nemilos…
-Mai..mai..mai..

Am continuat in ritmul asta barbar aproape un sfert de ora pana cand am ejaculat intregul stres cules de la facultate ori din situatiile jenante la care fusesem pus pentru ea.

Stiam ca omenirea trebuie sa se opreasca in loc si pentru mine, macar pentru putin. Nu avea cum sa-mi scape iar ea imi ceruse asta pe fata. Am cazut pe fotoliu ostenit dupa travaliul continuu la care luasem parte. Mintea mi se derula inainte si inapoi fara vreun sens. Stiam ca odata cu infaptuirea acestui fapt ma umplusem si mai tare de cacat. Stiam ca acum nu mai pot da inapoi si trebuie mers pana la capat.
Am facut un dus rece si m-am inbarbatat singur, ordonandu-mi sa plec cat mai repede. Zis si facut. La usa mi-a cerut un Marlboro pe care i l-am inaintat cu precizie.

Mizeria lumii..noroiul. Ma simteam de parca as fi omorat pe cineva. Era aproape 5 dimineata cand inca rataceam prin oras ca un tampit. Nu aveam stare. In buzunar imi zaceau bete cateva hartii de 10 lei. Bete pentru ca imi fusesera restituite de la sticla de vodca pe care o cumparasem cu o zi inainte. Cand le-am depistat am sarit in sus. Am ramas pana pe la amiaza intr-o cafenea unde m-am delectat cu vodca. Ma cuprinsese o teama dar mi-o stergeam singur gandindu-ma la modul in care ne explica Emilusi, mie si lui Florin maniera cu care se imbatase la o nunta. Ne zicea ca a baut bere, alexandrion, vin si apoi un moment de pauza, cat timp se gandea.. si arunca serios : Am baut si bere , repetand practic aceleasi bauturi fara sa-si dea seama. Aproape ca lesinam de ras.

Lumina zilei. Soare, vara, radio vacanta era tot ce imi trecea prin minte in drum spre casa. Am dormit pana pe la 11 cand m-a trezit telefonul ei.

– Ce faci iubitule ? Dormeai..

Aici a fost un moment tragic pentru mine. Imi spusese iubitule. Faptul ca facusem acele lucruri cu o zi inainte nu-i dadea dreptul sa-mi zica iubitule, ma gandeam serios. Efectiv ma blocasem, ramanand mut la telefon. Nu stiam cum sa-i spun, ca nu am cum, ca nu pot, ca…

– Bine, citeam ceva. Nu i-as fi spus niciodata ca ma trezise din somn deoarece ma descrisesem inainte drept pasare de noapte, animal nocturn, fiara a lunii si alte cateva nick-name-uri intiparite in mintea mea.
– Ma gandeam la tine, si vroiam sa vad ce faci. Nu te superi ca am sunat nu ? te rog..
– Nu..nicidecum..

Convorbire melodramatica. Dupa cateva secunde de la inchiderea receptorului m-am imbracat si-am zbunghit-o spre centru. Trebuia sa vorbesc cu cineva, mai ales pentru acel « iubitule » care imi deteriorase seara. Nu mai auzisem acest cuvant indreptat spre mine de foarte mult timp si ma simteam atat de bine in linistea nepasarii iubirilor. In viata mea toate iubirile fusesera bolnave.

Asa s-a facut ca am ajuns la Dan. In drum ii telefonasem deja lui Florin sa iasa din casa si sa ma astepte acolo. Cand am intrat l-am vazut jucandu-se la aparate. M-am asezat la masa si am cerut o sticla de vin. Specificat – Cat mai rosu !!
– Asta e bun ?
– Doamna Cristina nu vreau un vin rozee, vreau un vin rosu. Negru daca se poate, zaibar sa fie.
A cautat si in cele din urma mi-a adus o busuioaca. Am tras aer in piept, desi nu ca nu mi-ar fi placut acest vin, dar il bausem prea des. Ma saturasem, simteam in gura un gust de pisat trezit. Mi-am aprins un marlboro, si l-am asteptat pe Florin la masa. Aici iarasi momente de panica..
Stiu ca invidia nu are margini. Zic aceste lucruri cu referire la Dan. Ma privea ca pe un stricat. Ar fi fost in stare sa ma urce intr-o masina si sa ma trimita la rampa de gunoi. Nu de alta dar eram printre putinii care nu-i ascultau comenzile. Avea prostul obicei sa ordone cand vroia ceva, iar eu nu puteam primi ordine. Salbatica maniera.
Am vorbit cu Flo, explicandu-i tot ce mi se intamplase, lasandu-l cu o oarecare uimire.
– Si ?? mi-a strigat. Nu crezi ca e cazut sa incepi si tu o relatie.. ai ratacit atata vreme !?
– Doamne sfinte !

 Nu de relatie imi era mie, ci de faptele pe care se bazeaza asa ceva. Avand o relatie trebuie sa iubesti, iar eu nu iubeam acea fata !

Apoi, dupa repetate contraziceri cu Florin am sunat-o pe ea. A ajuns repede la bar. Ca un titirez. Imaginea iubirii. Am vazut-o intrand in bar, aranjata, cu un mers exceptional, cu aripile larg deschise. Era ca un inger. Un inger pe care eu nu mi-l doream. I-am vazut curiozitatea lui Dan in momentul in care s-a asezat la masa noastra. Parca ar fi vrut sa o cheme langa el, sa se prezinte, sa-i explice ce curva sunt. Sa ma deterioreze in cele mai josnice moduri pe care le poate face o fiinta umana. Nu-i nimic, pe mine ma bucura chestia asta. Era ca o podoaba faptul ca ii trezeam atata invidie, si faptul ca desi imi spusese, pe ocolisuri ce-i drept sa nu mai vin la el in bar, ma intorceam de fiecare data, cu acelasi zambet pe buze, de parca as fi fost mereu fericit.

Situatia in sine fusese atat de complexa incat ma derutase si divagam de la subiect. Flo se retrasese la un aparat iar eu incercam sa scot cateva cuvinte. Am stabilit niste chestii, oarecum, explicandu-i principii indepartate de-ale mele, telefonul din acea noapte si faptul ca e foarte devreme sa-mi zica iubitule. La masa ne sarutasem de cateva ori, doar in momentul in care eram priviti.
Cateva clipe mai tarziu am inteles ca de fapt ea ma iubise de un an dar evitase sa-mi spuna pentru ca avea pe cineva.

Discutii penibile, absolut. Ma uimea fiecare cuvant. Eram atat de bulversat incat nu reuseam sa fac nici o diferenta intre ea si mine. Ma pierdusem in adancitatea monstruoasa a unei femei.

Doamne ! am tresarit ca un nebun. Noi doi ne-o traseseram o singura data, ea imi ceruse o tigara, imi telefonase si imi transmisese un iubitule…

De altadata..

martie 10, 2008

De mult timp nu am mai fost atat de singur. O meduza in largul unei mari , mereu agitata. Calatoriile ma tampesc. Sunt ca o orchestra ce nu inceteaza sa-mi zdrangane creierii. Ma obsedeaza gandul ca nu pot ramane in acelasi loc mai mult de o zi, sau doua. Meserie disgratioasa, poezia asta !

Rezemat de gard sunt cu gandul in trecut. Parca milioane de ani au trecut de cand, inconjurat de aceleasi stari, asteptam sosirea unui tren pe peronul garii din Constanta. Eram acolo, ca si acum, singur, fumand ca un stricat, starile de disperare si depresie din paginile facultatii. Se poate, ca fiecare nou inceput sa se asemene cu altul iar in campul vizual sa existe senzatii repetate de deja-vu. Monstruos..
………………………….
Cand ma mut simt ca mor, mimez arzand niste versuri de la Guns`n`roses care imi raman singurul refugiu. Mereu acelasi cantec.  Cateodata e greu sa te adaptezi situatiei, drept pentru care te arunci inainte fara scut si lasi sa treaca. Asa a fost. Tot timpul , in fiecare zala a sentimentelor mele.
………………………….
La sapte ani paraseam cuibul, infasurat in lauri. Premiant, imi alesesera un alt orizont. Cu rucsacul in spate, imi luam ramas bun de la dormitorul meu. Lacrimi multe, fiind si atunci extrem de sentimental cand se vorbea despre despartiri. Tin minte si acum cum m-am oprit la usa, aruncand o ultima privire spre sertarele biroului meu, si l-am vazut pe Ronaldo intr-o poza lipita pe capacul unei decoratiuni. Cadea asupra mea cerul intreg, dar am pasit grabit mai departe.

Cativa ani buni am locuit in Constanta la o matusa. Imi vizitam familia saptamanal, luand parte mai apoi la importante evenimente ale vietii noastre. Moartea bunicului. Cel care imi spusese odata ca, masina cea mai buna era Bmw-ul. Iubeam in taina. Mormantul lui imi tremura puterea de a clipi. Aveam zece ani.
Dupa inca unul imi luam iarasi zborul. Alt dormitor abandonat, alt sistem de referinta. Am inchis ochii in speranta ca nu voi apuca sa vad fotoliul in care imi petreceam majoritatea timpului.. La usa, ca la sapte ani, am ramas si-am plans. Durere pe care o simt si acum cand scriu, revazand aceste indepartate capitole..

Gimnaziul l-am infaptuit la alti unchi. Promovand cu fiecare etapa a scolii, de la licee mici la cele de prestigiu. Pentru mine nu avea nici o importanta, desi cunosteam mereu alte tipuri de oameni, alte temperamente si obiceiuri. Am stat si aici o particica a existentei mele. Mi-am facut prieteni in apropiere, lucru care imi dadea cruda incredere ca voi ramane acolo. Petreceam ore in sir la stadion, pentru antrenamente. Camera mea arata destul de bine. Postere cu Rapid, fulare, tricouri de-ale lui Pancu. Unele dintre ele fiind acolo de dinainte sa devin stapanul dormitorului. Mereu m-am intrebat de ce a trebuit sa fie asa. Acele tricuouri au indus in mine spiritul rapidist. Erau ale lui Manu` , baiatul unchilor mei, plecat de pe atunci in Canada.
La 15 ani paraseam dormitorul. Urlete lungi, batai in piept, caderi dramatice pe scari. E distrugator ca aproape de fiecare data cand te atasezi de ceva , sa realizez ca nu e al tau, ca nu iti apartine. Glorie de fatada. A fost momentul in care am deschis larg ochii spre lume. Ma simteam de parca as fi fost masacrat.

Anii de liceu. Superbi. Era timpul in care fiecare domnisoara care imi trecea prin fata trebuia cucerita. Marile dezamagiri si marile fascinatii. Locuiam cu chirie undeva mai aproape de Liceu. Camera la care am tinut cel mai mult, si pe care mi-as dori enorm de mult sa o pot vedea inca o data. Macar.
Acolo ne strangeam la mine, saptamanal, vineri noapte, jucand adevar sau provocare, ori inmiresmatul Monopoly. Simt vremurile in care imi alesesem cel mai bun prieten, de care azi habar nu am pe unde umbla. Chipul lui Adi. Colosal. Poza lui mi-a ocupat multa vreme desktopul. Ne tineam unul altuia orgoliul si rezistenta. Lucrurile astea nu se uita.
Acolo ma vizita Cristina zi de zi. Si Carmen, si Nicoleta..

Cand a trebuit sa plec, am sarutat peretele din spatele patului si mi-am umplut iarasi ochii de lacrimi. Am ramas iarasi langa usa..

Rezemat de gard cazusem in trecut. Nostalii ale vietii. Ce n-as mai da, sa pot sa-mi vad trupul de atunci, miscarile pe care le faceam, de aici, din afara. Farmecul zilelor si al verilor interminabile. M-as fi vazut altfel. Plin de viata, zambitor, pornind in cale…
Cand ma gandesc la cat mai aveam..cat mai era.. 

Sunt in dormitorul casei mele. Sunt aici, privind la aceeasi poza cu Ronaldo, tocita pe margini. N-am deslipit-o niciodata. Nu am putut. Nici daca mi s-ar fi oferit zece mii de alte poze. Nu Ronaldo conta ci faptul ca era ea, acel abtipild, acel lipici pus de mine cand nu eram inca la scoala.

Bianca

martie 5, 2008

Cabinetul la care lucra ea si isi dadea silinta zi de zi este foarte aproape de mine. La o aruncatura de bat. Milioanele de persoane care se inghesuie acolo precum mustele la cacat. M-am intrebat de sute de ori, ce ascunde inauntru, ce rol are, ce importanta. Dupa conceptia mea, daca ar fi trebuit sa aleg buricul pamantului as fi spus ca acolo este. In inima parcului… cu sutele de copaci din preajma, unde aerul este curat ca intr-o padure. Sunt incapabil sa trec pe acolo si sa un ma opresc. Sunt incapabil sa privesc pe fereastra si sa nu o caut cu orbitele. Creata diminetilor mele. Bianca..

Bianca avea sanii ai dracului de mari proportinal cu intregul diametru al trupului ei. parca era o vacuta in mirajul campiilor din stupidul oras. Modalitatea in care gesticula, simplitatea in care le vorbea clientilor nu imi dadea nici un motiv sa nu admir la ea toate calitatile unei femei in deplina siguranta a carierei sale. Ador femeile realizate, imbracate elegant zi de zi, cu ochelarii facatori de minuni deasupra ochilor. Ador femeile destepte, in adevaratul sens al cuvantului.

Dupa multele zile de asteptare, in care pe ea o vedeam doar cand se indrepta la masina, curiozitatea mea tinsese usor spre tragic. Trebuia, cu orice pret, sa aflu ce mama naibii sa intampla inauntru, sa aflu ce preocupare are cretulina care imi dadea fiori.

Sunt un muribund. Sunt, inevitabil, obsedat de femei. Daca ar fi sa fac o schema a intelectului meu, sa-mi intru in vene , sa circul in maduva, as observa, desigur, tonajul prin care abia astept sa fiu in preajma unei dame. Pentru ca damele sunt sufletul meu.
Nu stiu de ce concluzia asta, dar in urma cu aproape trei ani devenisem absolut innebunit de chipurile ingeresti alaturi de care imi petreceam zilele. Nu puteau trece cateva ore caci imediat portile raiului din pupilele mele se deschideau larg pentru a emite ultrasunetele anuntatoare : Stimata Doamne sunt liber, arunca-te spre mine cu cea mai mare viteza posibila. Curios ca mereu am avut alaturi multe femei. Prietene de-ale lui frate-meu, prietene de-ale iubitei mele, prietene de-ale prietenilor mei.. In schimb eu niciodata nu am fost capabil sa am o relatie de amicitie cu vreuna dintre ele. La mine totul se rezuma la iubire. As fi iubit in parte pe fiecare dintre ele, fascinandu-i fiecare fascicul al fiintei sale rigide si obsedante. Odata intrat in cercul cuceririlor niciodata nu ma mai puteam opri. Natural, imi petreceam timpul in compania unei femei intr-o camera de hotel ori acasa. Detestam locurile in care cineva ar fi putut sa ne vada, sa ne analizeze sau sa ne faca sa zambim. Pentru ca mereu se gasea cineva…

Intimitatea era mijlocul cel mai aprig prin care ma puteam indragosti ca un nebun. De fiecare data mai puternic, mai strapungator. Deschideam sticlele de vin pe care la urma urmei le beam singur, in compania mea aflandu-se doar femei care ma insoteau doar la primul pahar. Asta ma facea sa turbez. Diplomatia.. mirificul dusman al sentimentelor nobile dintre noi.

Bianca.. intre noi statea o masa importanta de oameni care nu ma lasa sa trec si sa ii vorbesc. As fi putut foarte bine, in stadiul asta al povestirii sa ii spun cretulina, nestiind cum o chema, afland asta ulterior, din icusonul de pe pieptul ei. De altfel eram sigur ca voi avea acces la calitatile sale dupa suita de persoane care ocareau cabinetul fiindca nu intrasera cum trebuie in afacere. Eu eram acolo la rand , doar sa o cunosc, doar sa imi vorbeasca despre ceva. Ma gandeam ca voi inventa pe moment un subiect de care as fi fost interesat.

Am intrat dupa doua ore. Era un magazin imobiliar, desi pe usa nu avea nici un fel de afis. Initial, cazusem pe mana celeilalte doamne, Iulia, pe care am parasit-o imediat, beneficiind si de o conjunctura norocoasa, fiindca se intorsese barbatul ei din voiaj iar acum se grabea sa ajunga la marginea portului pentru a primi cum trebuie sosirea vaporului. Imi faceam tot felul de griji despre calitatea lingvistica a oralitatii mele la intampinarea Biancai. Nu aveam la mine nici macar o floare d-apoi sa ma gandesc la vreo atentie mai speciala, intr-un fel sau altul. Stiam ca ma voi revansa cand va veni timpul.

Domnisoara Bianca m-a primit grabita in birou spunandu-mi ca duce lipsa de timp. Cand am intrat, rolul victimei mi-a picat exceptional. I-am destainuit secretele vietii mele ca unui preot, cerandu-i binevenitele sfaturi in care m-as simti mai bine. Motivul era simplu. Imi doream o casuta frumoasa in care as fi putut sa ma mut, nemaintelegandu-ma cu restul familiei altaturi de care locuiam actual. Si Bianca a inceput o campanie in ajutorarea mea.

O data la doua zile ma urca in masina ei, si mergeam pe teren. Vedeam diferite case, chiar si apartamente, dupa care la aflarea pretului, mereu piperat, mereu umflat cat se poate de mult refuzam diplomatic oferta!

Dupa cateva saptamani, intre noi se lega o adevarata prietenie. Ciudat este ca ea stia ca nu pot fi prieten cu o femeie, realizase asta din primele secunde in care ne cunoscusem. Stateam la restaurantul unde ma dusese si habar nu aveam ca este al surorii sale. Nu stiam nici macar ca ea destinea magazinul imobiliar. Stiam in schimb micile neajunsuri ale companiei. Mici. O vedeam mereu eleganta, dar in seara aceea ma scotea din minti. Sanii mari in rochia neagra mulata , cadeau absolut fenemonal!