Arhivă pentru Iulie 2012

Acum stii

Iulie 26, 2012

Sa nu mai existe indoieli!

Paraleu

Iulie 2, 2012

E al dracului de cald aici. Caut un prosop, o hartie, dar nu gasesc decat sticle goale. Sticle sticle sticle, de parca a murit mama geamurilor si toata sticlaria din lume s-a depozitat aici la mine in camera, singura si virgina ca o profa de mate. E clar, sunt acasa. Gandul asta imi provoaca usturimi in nari si ma simt atat de incoltit incat incep sa scot sunete de disperare ca un vapor pierdut in larg. Ce mama naibii caut iarasi acasa fara tine? Uite asa mi se naruiesc toate sperantele. Asa imi mor visele pe rand, imi cad crengile si pana la urma, presimt, ma voi usca. Ahhh.. chipul tau imi provoaca spasme. Ma enerveaza. Cumplit. Esti atat de frumoasa incat as renunta la tot. La tot ce insemn, am insemnat sau voi in semna cat timp voi colinda planeta asta. Nu-mi place sa stau intr-un loc dar ma intorc intotdeauna aici de parca te-as gasi pe tine dezbracata. Nu gasesc un pix in toate sertarele astea. Scrisori. Atat. Scrisori de dragoste. Poftim: Ana, Kimmy, Dora, Flori, Paula, Diana, Gabriela, Deea, Mirela, Anca, Zuzu, Leo… Scrisori si scrisori de parca vremea insasi inseamna scrisoare. A scrie ca si cand ai trece prin timp. Fara scapare. Sa scrii si sa bei si, daca esti in stare si poti, sa iubesti – lucru care poate fi pus la indoiala.

E o seara de vara bolnava de cancer. Adica au inceput sa sara tumori din luna, din stele iar toate constelatiile zac parasite si tot rahatul asta se reflecta in mine si ma copleseste. Ma simt extenuat. De parca te-as iubi de o mie de ani. Toata viata mea m-am crezut artist si m-am straduit sa-mi confer o litera pe care s-o ascund poate sub limba atunci cand pilonii vor pleca de sub picioare. Pentru ca intotdeauna pleaca. Si cerul intotdeauna cade. Este o sinucidere lenta la care iau parte fara sa ripostez, fara sa contrazic.. doar privesc si privesc si privesc spre o lumina care nu se mai aprinde. E vesnic intr-o stare de palpaiala profunda ca o dragoste care s-a erodat intre timp, iar acum, la final, mai are ultimele reflexe, ultimele zvacniri de electricitate, ultimele minciuni.

Nu stiu cum te-am cunoscut. Viata e o intamplare. Asta ca sa nu mai reiau eternele basme despre soarta si destin. Viata e o intamplare si probabil noi insine – intamplatori. Au trecut ani de cand am naufragiat in realitate, ceea ce m-a indispus peste masura si mi-a dat de inteles ca de aici, pula mea, asa o sa fie. Asta pana cand ai aparut tu si-ai stricat mecanismul asta, ai prabusit cladirea ratiunii si m-ai impins, poate fara sa-ti doresti, aici in infern. Sunt posedat acum. Ard aici. Ard pentru tine, pentru privirea ta si pentru speranta aia tampita ca poate maine te vad. Dar sperantele daca nu mor repede, nu mor niciodata. Nu reusesc sa le asasinez desi parca as vrea. As vrea sa ma simt iarasi puternic, stapan pe propriile mele forte, pe propriul meu penis, pe propriile mele fese, pe picioarele mele, pe mintea mea. Ceea ce se intampla acum cu mine este faptul ca sunt bolnav de dragoste. Si daca nu stii, te iubesc pe tine. Sunt bolnav de iubire. Coastele mi s-au insurubat de stomac si nu pot sa halesc, nu pot sa urlu, nu pot sa respir. Doar beau si ma mint ca o sa strabat lumea cu tine, la bratul tau, calare pe maturi albe. Te iubesc, in pula mea. Dar tie iti pasa? Conteaza? A iubi in lumea asta e vax, nu are importanta nici macar cat un fulg dintr-o perna veche. A iubi un strain este o greseala, dar a iubi un cunoscut e doar moarte. Moarte moarte moarte, dulce moarte, ai intrat in mine cu un cufar de iluzii si m-ai lasat sa m-arunc dintr-o parte in alta urmand cu ambitie firul lor ratat.

N-am nici un dumnezeu. Nu mai cred in nimic acum. Sunt doar o samanta. Un amurg. Un sfarsit de zi. Un inceput de noapte. Un fulger. Da, imi place chestia asta. Sunt un fulger. Un fulger nemaintalnit, nemaivazut, nemaisimtit. Sunt fulgerul care despica pana si broastele testoase-n mii de parti perfect egale. Sunt nebun nebun nebun. As vrea sa fii aici in camera asta de tortura, sa ma lasi sa-ti perforez organele pe rand. Vreau sa fac dragoste cu tine, darling, imediat dupa ce te fut bine. Sa te fut pe tine e ca intrarea in paradis. Se deschide o poarta mare si iti e ingaduit sa privesti inauntru la florile albe, bancile din penumbra si tot arsenalul ala de ingeri femei. Mereu mi-am imaginat raiul ca pe un loc unde se-aduna grasii, grasele, uratii, mortii tineri – de obicei astia cu suflet mare – sa-si planga obiceiurile. Dar eu sunt un diavol, ce dracului sa caut in rai? Si, la urma urmei, ce mama dracului sa cauti tu in rai? Nu e locul potrivit sa te ascunzi. Tu te-ai refugia mai curand intr-unul din barurile negre care ne permit sa visam la dragoste dupa ce ne ofera gratis femei de croaziera. Chestia asta cu tine e ca ma doboara. Adica ti-am ingaduit sa intri atat de adanc in mine, incat acum nu te mai pot scoate singur. Si nici autoexorcizarea nu e o solutie. Tu, in nici un caz nu vei iesi singura… Oh, darling, cum pula mea sa te uit eu pe tine? Cum sa nu ma gandesc la sanii aia retrasi, cum sa nu-ti colind crapatura, cum sa nu-ti perforez pestera tridimensionala, cum cum cum? Cum sa sar peste episodul cu futaiul, cum sa iti dau drumul din palma, cum, darling? Pizda ta e grozava, e locul unde se canta iarna la terasa, locul unde se inunda strazile: atentie, sobolanii ies primii. Cand o sa mi-o bag in tine vor muri sarace si singure toate rozatoarele din lume. Voi lovi in peretii tai nemuritori cu puterea unui proiectil rusesc, imi voi arunca pe tine toata povara vietii asteia, toata graba asta nefireasca, toata ura care s-a acumulat de cand am terminat gimnaziul. Voi lovi intre gemetele tale, sub chilotii tai cu buline, voi pompa fara sa respir. O sa te fut, darling, ai rabdare. O sa te fut pana-ti ghiortaie matele, pana ti se cutremura tie insati visul cu noi. Si apoi o sa te iau la limbi, o sa-ti dau limbi grosolane, vagabontesti, glaciale si reci ca zapada. O sa te fut, darling, o sa te fut pe pamantul asta pana iesi pe strada si ridici steagul alb. Necazul cu tine e ca niciodata nu esti hotarata. Nu esti hotarata nici macar daca sa ne urmam drumul. Nu. Tu esti statornica, tu creezi o ruta diferita pe care te postezi si astepti singura sa vina cineva. Poti sa stai si sa rabzi acolo o mie de ani. Poti sa adormi acolo o suta de mii de ani si sa te trezesti intr-un final spunand: ah, n-a venit nimeni, pot sa adorm la loc…

Cu mine lucrurile stau diferit. Eu imi port singur busola. Daca aleg un loc unde s-ajung il aleg pentru ca pur si simplu mi-ar placea sa beau o bere acolo. Fireste, nu-mi plac camerele pline de sticle, asta e cert, dar imi plac camerele unde pot gasi ochi de-ai tai. Simt o durere necrutatoare care ma patrunde pana-n penis ori de cate ori ma gandesc la ochii tai si la buzele tale. Simt cum mi se scurtcircuiteaza tot avansul si pun frana brusc si ma lovesc cu nasul de un parbriz invizibil. Te iubesc. N-a fost niciodata altceva decat dragoste. Te iubesc mult. Asta pot sa iti jur cu mana pe inima mea ticaloasa. Ca te iubesc. Dincolo de orice fel de privilegiu… Oriunde te-ai afla!