Archive for the ‘Jurnal din Facultate’ category

Ziua III

Noiembrie 16, 2007

Realizez ca D. imi este tot mai straina. E in spatele meu. Ne desparte doar o lungime de palma. Intre mine si ea este insa un zid mult mai mare. Un zid care seamana cu cel al Berlinului. Pe noi ne despart fratii nostri , rudele noastre si probabil noi doi in sine. Astazi avem ore de modul. O porcarie. Toti incearca sa-ti arate modalitatea in  care trebuie sa conversezi cu viitorii tai elevi , punandu-te in diferite ipostaze. Ceva ce te ajuta la predat. George e tot mai apropiat de D. dar nu ma mai pasioneaza. Subiectul si-a pierdut treptat din importanta. Mi-e sila si de nebunul de Robert cu care am dus multe sticle de vodca… mi-e sila si de Anca cea slabanoaga si de Iulia , fata care imi aduce mere pentru ca parintii ei stau la tara. Nu vorbesc cu nimeni. Sunt inchis in mine ca intr-un butoi , simtind totodata ca n-am destul aer ca sa pot respira. Monotonia ma cuprinde.

Sunt in curs la M. Mi-am desenat pe coli tot felul de elicoptere, cu intentia de a le pastra pentru zile mai grele. Ce dracu poate fi mai greu nu stiu , dar linistea asta este oricum buna la ceva. Te ajuta sa rezisti. D. e la fel de tacuta , evitandu-ma in marea majoritate a timpului. Mereu are pe cineva in preajma. Vreau si nu vreau sa-mi amintesc ce a fost intre noi. Cateodata simt nevoia sa ii cant la chitara dar am senzatia ca nu mai acea ascultatoare secreta a mea , acea pasare phoenix care ma incarca cu energie , acea surpriza.

Dupa o zi asa de trista , ajung in sfarsit la bar. Imi trebuie un cola pentru a-mi recapata fortele. Vad chipuri cunoscute cum trag insetate din tigarile reci. Oameni care ma respecta ca pe o tarfa. Care ma cheama doar cand au nevoie de ceva. Care isi amintesc doar de serile lungi petrecute pe messenger, si cu care nu am despre ce sa vorbesc. Oameni care imi fac cu mana desi ne uneste doar incaperea respectiva.

Ma asteapta taxiul pentru ca trec si pe la Irina sa-mi iau doua carti de teorie literara. Halal noiembrie…. Halal facultate.

Ziua II – Robert si Anca

Noiembrie 14, 2007

Pe Anca o stiu inca din primul an de facultate. Era o schiloada care trecea mereu pe lang mine cu un morman de carti in brate, fiind la italiana. O uratica simpatica. Fara ochelari ar fi fost probabil si mai urata. Imi zambea de fiecare data , ori de cate ori ne calcam pe picioare sau doar ne gaseam intamplator.
Nu mi-a spus niciodata ‘Buna ‘.

Robert este colegul meu de clasa. Un tip destul de inalt , blond , ochi albastri. Slabanog de fel , ca mai toti inaltii. Seamana leit cu Kurt Cobain , de la Nirvana. Este foarte tandru in miscari , delicat , face totul cu incetinitorul si este mereu in stare sa te amorteasca. Imi aduc aminte in primul an , mereu la tigara , unde prindeam noi cunostiinte , se formau noi relatii , cum o privea cu sila pe Anca. Imi spunea tardiv .. Cine-o mai fi si urata asta ?? dupa care radeam toti in cor.

Robert a avut multe femei. Unele dintre ele , extrem de clasice. Numai bunaciuni. Intolite , cu masini bengoase. Ne zicea ca asa scapa de rutina. Rutina unei facultati bolnavicioase. Satul de iesiri nocturne si aceleasi baruri. Simteam mereu ca nu ma ridic la acelasi rang cu el.

Nu mica ne-a fost mirarea , atat mie cat si grupului mei de colegi sa-l vedem pe Robert brat la brat cu Anca. Giugiuleli de ultim an. Asa a numit insasi Robert.  Ma uit crucis la ei. Nu-mi vine sa cred. Anca acea slabanoaga este o femeie in adevaratul sens al cuvantului. Poarta niste ochelari mult mai eleganti . A devenit o zana. Sunt gelos azi pe Robert. Ii arunc o privire lucioasa lui D. si imi trece. Ma gandesc unde mama naibii am fost cand au crescut toate aceste fete.. unde dracului am fost.

Plec agale de la scoala. Ma indrept catre statia lui 100. Rad. O am pe Anca in ochi.
Si de cate ori a trecut pe langa mine. Si de cate ori puteam macar sa o salut.
Din spate se aude troleibuzul. Trebuie sa urc.

Ziua I.

Noiembrie 13, 2007

Ma intalnesc cu D. in barul de la universitate. Toata chestia s-a petrecut ieri. I-am reprosat intr-un mod foarte subtil ca ma ocoleste de fiecare data cand trecem unul pe langa celalalt. Intelege mizeria. Sau doar se preface. Are acea tendinta de a acapara toata atentia din jur. Toate mesele priveau catre noi. Cred ca vocea ei putin grosuta pentru o domnisoara starneste curiozitate. Din cate am inteles D. m-ar vrea mort. Imi spune ca sunt criminal. Ucid literar. Si de multe ori o fac provocand suferinta. Nu neaga faptul ca ma ocoleste , explicandu-mi ca nu mai vrea sa aiba de a face cu persoane straine. Dupa parerea mea , eu as si fost un personaj nu o persoana , insa din putinul bun simt pe care il mai detin nu i-am destanuit acest lucru.

Ora de engleza. Intensiv. Plus ca este un seminar dat dracului. O asisetenta care terorizeaza facultatea. In schimb arata destul de bine. Stau langa N. am invatat de la ea sa am mai mult tupeu. N. se scobeste cu un creion in ureche facandu-ma sa inteleg ca ii este extrem de banal seminarul. Intru in gasca ei. Oricum nu inteleg nimic. In spate D. isi scrie biletele de dragoste cu George. Cata perfiditate!!! El imi spusese ca o detesta. Ma simt in plus si as fi vrut sa plec….

Sfarsit de zi. Stam in bar la Portoffino. Putin mai jos de Campus. Savurez un cola pe care sunt nevoit sa-l impart cu Ceasca din lipsa de fonduri. Trebuie sa am mai multa grija cu banii , pentru ca se obtin foarte greu. Radem si fumam. Glumele lui Marian mi se par infinite. Nici o colega cu noi. Seara se lasa destul de devreme , determinandu-mi emotii, care se nasc din nu stiu ce cauza. O fi fost torpila de mai devreme cu D. Sau cine stie. Oricum incepe sa-mi displaca aerul ei de superioritate. Si nu numai al ei. O sa incerc sa o cuceresc. Iarasi. Incepe sa-mi placa mai mult ca la inceput..