/././

Publicate octombrie 5, 2015 de rasarit
Categorii: Uncategorized

Ma prefac ca sunt bine. Cand ma intreaba ce se intampla de fapt, ii raspund ca sunt fericit. La dracu, in mine s a aprins un infern care ma nghite, ma nghite, ma nghite. As lua o de mana si as pleca cu ea oriunde, dar eu nu si nu. Sunt in regula. Sunt bine. Raman aici, doar ea pleaca. O vad cum pleaca. In urma ei pamantul moare, existenta intra in colaps. Singura pizda care lumina in viata s a stins.

Vorbim la telefon. Cand ii aud glasul nu plang, dar de fapt zbier in mine. Timpanul se zbate sa se infunde, sa nu mai auda chinul cum striga n ecouri. Sunt foarte bine, ii spun. Doar ce am ajuns acasa. Adevarul e ca n am mai iesit din casa de mult timp. Stau aici si mi traiesc cacanaria singur. Din cand in cand o pizda mi se tolaneste in brate. O mangai si i fac carlionti in par. In noaptea asta cineva in chiloti albastri se uita la mine si bea dintr un pahar cu vin. Ochii ii ard ca flacarile noptii.. ma primeste intre cracii ei fierbinti. Nici futaiul nu mai e ce a fost odata, imi spun in minte si apoi ma introduc in orificiu. E ca o plimbare prin ploaie pe aleea parcului inghetat. Apoi ne uitam la un film. Iti dai seama ca lucrurile au devenit de cacat cand incepi s o arzi cu filme. O dragoste nemuritoare la picioarele unei muribunde. La gleznele unei necunoscute. Firul intamplarilor nu moare niciodata, se aciduleaza, se usuca, se strange ca o smochina, imbatraneste, dar niciodata nu moare. Se aseaza ironic cateodata la alta usa, deschizand la randul lui usi noi, incaperi noi. Capitole noi..

In lume canta Beatles. Cine ar mai putea canta?? Un vapor ajunge la tarm.. Un avion aterizeaza. Un autocar traverseaza infernul. Stau intins pe o banca si astept sa vina. Sunt ani lumina de atunci. Mi am aprins o tigara, ultima tigara dar de maine sunt cel mai bogat om de pe planeta. Beau dintr o sticla de jack si astept sa vina. Cand o vad imi cresc aripi de inger si survolez tot iadul in care am locuit fara ea. Ma saruta si iarasi imi cresc aripi, iar survolez singuratati si galaxii. Cum a fost..ma intreaba. Cum a fost.. repet in timp ce inchid ochii sa mi strivesc rebuturile patimase si dorul. A fost bine, ii spun. Surade. Cand ea surade se topesc ghetarii, se unesc continentele, sfarsitul lumii e mai aproape si mai departe decat a fost vreodata. Cand ea rade eu mor si ma nasc de un miliard de ori pe secunda. Ne tinem de mana si mergem pe strada. Toata omenirea ne priveste. Intram in apartament si am inceput sa sar ca un iepure care tocmai a descoperit o gradina cu varza si morcovi. Ii miros parul, pielea, sasai ca un sarpe cu clopotei cand se imperecheaza. E ea si futaiul inseamna viata viata viata.. o torta lumineaza in infernul meu. Singura pizda care lumineaza o viata s a aprins.

Calarind universul cu prohabul larg deschis ca antimateria sa mi gadile coaiele. Frate, mi se rupe pula de tot. De toti si de toate. N am nevoie de multe lucruri ca sa fiu fericit. Zic fericire si ma gandesc la libertate. La fata cu parul negru care mi duce tot greul. Ma gandesc la Australia, la camasa alba si la muzica pe care oceanul o fredoneaza obsedant. Cu zece ani in urma fericire insemna un vin intr o camera de hotel cu o necunoscuta. Azi e martirizata ideea. A murit de batranete. Nu exista nici o regula pe pamant, nici o lege asa cum mi s a tot bagat in cap. Exista urmare si exista consecinta. Apoi ea cu parul ud in bratele mele. Ce consecinta te a adus pe tine in bratele mele? Ce urmare? O malformatie a bibliei, un handicap al soartei, al istoriei, al stratelor. O taietura in limfa, in adn, in sex. O inflamatie a celulelor, a rationamentului. Bem amandoi dintr o sticla de jack. Se uita adanc in ochii mei ca si cand s ar turna in mine. Impartim un cer de saliva, limba si mult Jack. Pentru ca Jacku e etern si etern e atunci cand te futi din dragoste. O gelozie cruda ne macina oasele, ne scormoneste maduva, ne spanzura plexul. O gelozie mioapa ne paralizeaza glandele, eu devin obez de clorhidric iar ea o stenograma. Suntem din nou la zid. Daca as fi stiut de cate ori ma va pune la zid.. Daca as fi stiut de cate ori se vor incarca armele.. de cate ori va fi trebuit sa traga altii in mine doar ca sa isi sature ea setea de macel, probabil as fi capitulat la inceput. Sau poate ca nu, dracu mai stie…

E sambata azi. Sau luni. Sau marti. Sau vineri. Oricum nu ziua e importanta. Ciclul se repeta. Gropile se intorc din drumul lor, iarna se asterne inainte. E frig si ochii mi au iesit din orbite.. unde s pistoalele unde s pumnalele

smdsajk

Publicate februarie 11, 2015 de rasarit
Categorii: Uncategorized

Am imbatranit. Trista constatare. Ca anii smecheri s au vandut ca sperma n eprubete. E dezolant peisajul dar n ai ce sa i faci, cumetre.. Asta i viata. Imi vine sa plang. As muri de o mie de ori sa retraiesc o singura data o singura clipa. Dintr un bloc, intr un parter de bloc, apartament retras, ascuns, ferit de civilizatie. Mirosul de vara, de vara timpurie, sfarsit de mai, inceput de libertate, aceeasi melodie – Macaco – Hacen Falta Dos. Gloria din maruntaie. Tigara de la fereastra despartirii. Ea vorbind in telefon, in apel, strivindu mi timpanul din dragoste.

Cat timp a trecut de atunci pana la accident. La accident, caci accidentele sunt multe. Mai ales intr un razboi, in viteza fricii,a fugii necontenite si istovitoare, cu coaiele afara din prohab calauzind singuratati eminesciene… De as retrai doar cateva secunde sentimentul pe care l traiam atunci din belsug – plutirea, plutirea otravitoare pe care sufletul o propaga numai si numai o singura data, ca raspuns impotriva tuturor remuscarilor posibile, vastul, infinitul: avem toata viata inainte. Un desert inainte, in secunda zero, dincolo de dresurile negre, de matase, de franjuri si boxeri. Ce capcana! Azi n a ramas nimic inainte. O gaura de vierme a sectionat timpul. Traim disperati, atat de disperati incat ne prindem ghearele de grinde false.

Drumul se schimba, dragostea mea. Steagul care se inalta nu mai e acelasi. Gusturile nu mai sunt aceleasi.. Din tot cacatul asta de – inainte – n am inteles decat ca pana la urma haul te ajunge din urma. Dar e updatat, modernizat. Alt model de hau s a nascut in ochii tai, aceiasi ochi in care, candva, vedeam toata planeta.

amahtasio

Publicate noiembrie 24, 2014 de rasarit
Categorii: Uncategorized

Nu mai suport orasul asta imputit. Cred ca de fapt e un amestec de vreme, anotimp si propria mi persoana. Un rondel etern. O reflexie spre spatiu, spre energia intunecata care ma curpinde.

Pe drum, intorcandu ma de la Florii, numar niste bani care nu sunt ai mei, dar se afla momentan in posesia mea. Ce om sanatos, rational si integru si ar lasa chiar si pentru o clipa banii in mainile mele? Incep sa rad, ma impiedic. Ma gandesc la posteriorul pe care cu doua zile n urma il mangaiam si l dezmierdam pe o banca. 180 de secunde fatale. Mi am introdus mana in blugi si am framantat. Ca ntr o brutarie. Doar o pereche de boxeri si un cur. Si am framantat. Ce femeie normala, in deplinatatea actiunilor si facultatilor mintale si ar lasa curul in palmele unuia ca mine? Rad. Fireste ca rad, ce mi ramane de facut acum pe bordura rece? Ploua. Vreau sa mi aprind o tigara. Constat ca port cu mine un pachet gol, parasit, aproape devorat cu bestialitate. Si atunci pornesc spre centru, intru la ziare, smulg un dunhill din ghearele blondei duhovnicesti pe care l platesc cu grosolanie din banii care nu mi apartin si ma parchez in cofetarie, uimit de normalitatea si seductia momentului. N am de ce sa mi fac griji azi, imi spun in minte. Cocorii sunt pe cer, berzele sunt pe cer, pelicanii, albatrosii, batlanii sunt pe cer. Poate si un stol de lebede. Lacul e plin de pesti, delfini si sirene. Comand un Jack. Ce altceva poti bea intr un oras putrefact ca asta? E o carcera. Un chin. Prezentul, dedublarea. Un cutit in plex si adio lebede si delfini. Beau un Jack. Autocontrolul pare cel putin pentru moment intr o postura stabila, in afara oricarui pericol. Dar e intuneric total si cand e intuneric in mine se produc schimbari de clima si de geografie, sangele mi pompeaza altfel, irisii mi se dilata, retinele, corneele, corneliile poate. Nasul, buzele mi se deschid, tsunami in interior, in suflet si pubul ca un mesager se inalta inainte, ma cheama, ma striga, ma inghite. O mie de ani in deriva. O mie de ani de inghitit maruntaie. Minciuni. Singuri pe drum, singuri in case, singuri in propriile scene, in iubiri, in despartiri. O intind spre pub. Orasul e degradat, pute ca dracu, pute a femeie parasita, a lauza cracanata de burtosi, a fecale de tyrannosaurus rex. Tipenie de om pe strada. Si e ger si ploua si ma gandesc la cele 180 de secunde fatale. Am bagat mana, am atins anusul cu degetul din mijloc. L am mangaiat, l am penetrat o clipa, doua. Apoi am scuturat degetul care si daduse drumul. In fata mea, ea, ochii ei storsi de sange, se inalta cum se inalta o corabie disparuta. Ea e Black Pearl si eu sunt Jack Sparrow. E inca in spatele privirilor mele cu buzele tremurandu i ca perdele in casa bantuita. Ar spune poate ceva. Ar rosti.. Ar fi spus ma gandesc. Daca lucrurile stateau altfel. 

Doar pubul sta altfel. Sau cel putin pare n noaptea asta. Oaza din desert, altarul din mijlocul iadului, locul de pelerinaj, Mecca, collosseumul, turnul Eiffel. La masa alexandrioane si cola. Cine mai stie cati ani au trecut.. Cate pizde or fi ramas cu latul de gat? Daca ar fi fost cu cateva zile mai devreme.. Anusul, degetul.. Si cum isi dadea drumul sasaind ca un sarpe, scuipandu si ultimul gram de venin.

bhbknjklj

Publicate noiembrie 22, 2014 de rasarit
Categorii: Uncategorized

Suntem saraci! Saraci lipiti pamantului amandoi. Ea din pricina placerilor si a prafului de stele, eu din datorii financiare. Merg pe strada si ploaia suna ca o serenada. Rotile masinilor accentueaza starea in timp ce probabil in barul de pe cealalta parte cineva bea un Heineken si haleste o ciulama din piept de porumbel. Sunt sarac, imi reamintesc, ca sa gasesc o ruta ocolitoare, sa nu fiu nevoit sa dau nas in nas cu vulturii carora le sunt dator. Totusi, chiar si asa le simt respiratia in ceafa. Oriunde merg la primul zgomot o panica infernala se naste in mine ca un pudel in fata unor pitbulli. Ce sentiment de josnicie port in suflet. N a fost dintotdeauna asa. N am stat cu fruntea in nisip ca strutul, nu.. Uneori am fost rege. De cele mai multe ori am fost un martir. M am sacrificat pentru altii. Azi stau inchis intr un cavou plangandu mi de mila. Ieri o urmaream pe ea calarind soselele cu noul ei prieten, acel Stereo Boyfriend in verde stacojiu precum saltaretii aia care se tund in saloane cacanii in dungi. Durerea pe care mi a pricinuit o a fost stersa cu buretele. Am baut un litru de alcool pur din proviziile vecinului Visinata, doar ca sa dizolv clipa si sa trec peste ea cu brio, dar in timp ce aselenizam in mine grade solare aveam in memorie doar zambetul pe care i l daruia aluia foarte tandru, de parca ar fi fost dintotdeauna impreuna. Si apoi barba aluia cand se apleca sa o sarute.. Sa o sarute.. Asta e prea mult. Am vrut sa i sparg tampla. Ba chiar am strans un bolovan in palma pana l am transformat in nisip. Nu reusesc niciodata sa actionez desi ma indrum, imi vizualizez tinta. Cand sunt aproape sa finalizez dau inapoi ca o oaie. Strang in mine, urlu in mine si sufar. Sufar crunt. Om al cuvintelor aud in creier.. Om al cuvintelor….

Si apoi, criza materiala n a venit singura. S a napustit cu forta unui tsunami carand dupa ea resturile devastatoare. Au venit, evident, facturile pulii. A trebuit sa cer amanare si din cand in cand clementa. Ma gandeam ca voi surprinde intr o zi o voce calda la telefon ca, satula de statut in telefon o sa spuna domol: domnule Sarbu sau Razvan.. Uite ce fac eu pentru tine, iti platesc datoria funerara, o sterg cu buretele dar sa stii ca mi ramai dator. Doamne cat i as fi fost de recunoscator! Probabil as fi plans cateva ore apoi m as fi urcat intr un tren spre nicaieri.. O calatorie! Imi surade ideea. Sa plec intr o calatorie e tot ce mi doresc. Poate voi nimeri cu vreo babeta plina de parale, diferita de cele cu care am umblat pana acum, diferita de ea, mai ales de ea, creatoarea vestimentatiei angelico demonice pentru presa pirat, radioul inimilor surde!

Ce sa mai.. Totul e un chin. Ma prefac ca nu i am primit mesajul. Dupa un timp chiar stiu ca nu l am primit. Dau din umeri ca un orb in fata manastirii. Nu e cine stie ce.. Si daca intr o zi o sa primesc un glont in plex, care ar fi neajunsul? Sunt poate singura persoana care ar supravietui, tinand cont de ironia si turnurile vietii. Probabil as supravietui si daca m as arunca intr o hazna, intr un hau, intr o prapastie.. O craca dura s ar interpune, mi ar diminua caderea, parca vad si cand ma apropii de solul dur vreun taran va trage aproape o caruta de paie. Toate astea pentru ce? Doar ca sa raman inca o clipa in iadul asta? Daca ca sa o vad pe ea aproape tavalindu se cu ala? Halal iubire mi spun mie insumi. Halal dovada de iubire. Dar dovezile de iubire sunt cantece de greieri.. Dintr o data nu le mai auzi.. Stii doar c au fost acolo. Au cantat poate mii de ani fara sa fie luate in seama si cand esti pregatit sa le insfaci strangi palma in vid. Nu.. Incep sa i gasesc scuze. Asta nu i un lucru bun. Cel mai bun lucru ar fi sa mi gasesc o slujba. O slujba primitoare ca sa le pot restitui astora banii…

Au fost nopti in care m am trezit buimacit de tristete, exact ca soldatii aia care, epuizati de atata front gasesc o clipa de ragaz chiar in transeele mortii. Nu mai am nimic de pierdut. Si daca ar mai fi ceva, nu exista indoiala, pana la urma se stinge singur. Ma intreb ce rost au avut plimbarile fantomatice, aparitiile pe scenele disperarii cand intre amandoi e o cladire ridica mai sus de Calea Lactee. Vechile torte se aprind inainte. Intorc privirea in spate si totul arde arde arde. Chiar si in stanga si in dreapta mea arde tot. Ma duc dracului spun. In fata un stol de pasari se separa de pui. Unul dintre ei ramane in urma. E singura sansa si el o rateaza. Nu i nimic, prietene, marile ocazii apar si dispar din nimic. Si nici nu tine de tine sa profiti sau nu. Ca un comediant repet ultimele numere inainte sa ies pe strada. Repet si repet cu gandul la ochii in care m am presarat tot. Daca i ar deschide acum s ar putea uita cu usurinta la soare.. I am dat tot! M am introdus tot fara sa am macar vreo intentie sa ma intorc, sa ies vreodata. Pana si cimentul e rece ca un iceberg.. Si muzica aia din masina aluia care o tintuise pe ea pe scaunul din dreapta, sarutandu l ca o turbina atomica in care forjeaza lacomi milioane de mineri, gata sa se bage toata la randul ei in ala, in el, fara nici un fel parere de rau sau repulsie..

pentru

Publicate noiembrie 21, 2014 de rasarit
Categorii: Uncategorized

Litere. E carnagiu, coaie, ce am facut aici… Sar pizdele din litere, in carne si oase, se aud evanghelii, haremul ofteaza. Sperma peste tot, o sticla de Jack si chiloti aruncati. Apartamentul in sine e un bordel. Arde. Arde ca un furnal in care am bagat suflete si oase. Degete si organe. Himenul printesei rascolit de raiosi. Pizde leproase, care se jupoaie cand le scormonesti, pizde suculente, vesnic curgatoare, pe care le ling cainii dimineata si seara. Amestec de carbuni si resturi umane. Nebunia, coaie. Trupul tocat, macerat, plin de rame si scoici. Miroase a pizda de jos. Chimie si alchimie. Lumea priveste n zare Dealul Fericirii, apartamentul cu cururi la ferestre, trase prin gem, mate de porc, icre negre si sloboz. E doar futai. Arta inseamna futai daca te hotarasti si stii ce s alegi. A trecut prin patul asta o gravida candva, se futea de parca copilul din pantec, embrionar, cerea pula cu boticul ala sugar in formare. Sare din litere si bruneta aia care nu putea sa se cace, cu matele imbarligate, si care, cand a primit ciocanu n cur a dat o n diaree verzuie, cu aripi de vultur, care nalta tot mai sus si mai sus, de mi a vopsit tavanul. Cimitirul si gasca. Mortii cu felinarele aprinse se fut in transee. Capatanile de schelete, canceroase, cu ochii plini de ovare stralucitoare ca aurul ies din pamant ca vrejurile de bambus.

E un orgasm total, asta i treaba. Futi tot globul si i dai foc. Il aprinzi ca si cum ai aprinde o grenada si i ai baga o uneia n fofoloanca. Uter pe pereti, atarnat ca spanzuratii in gradina. Nu i inteleg pe astia care o dau in mesaje de dragoste pe facebook. Facebookul e plin de taraturi in mortii ma sii. Pizdele de facebook sunt niste basini supersonore, care se baga singure in vrajeala. Si pe urma harneala cu iubirea, vai ce mult te iubesc. Iarasi apartamentul. Deseuri umane. Inca pastreaza vii stafiile celor ce au trecut pe aici. In intuneric ies de sub pat imbracate mereu in rosu, mereu cu puncte negre de parca Stendhal in persoana s a masturbat aici. Mobila veche, statuia lui Zeus din Olimp rastignita in mirosul de fasole din bucataria Roxanei. Roxana isi tine eprubeta langa pat. Noaptea se trezeste si se pisa n ea. Trei stropi infecti urinari storsi din rinichiul ei putrezit. Tre sa se opereze. N are voie sa manance aia, sa bea cealalta. Urmeaza un regim. Dar un regim cu pula nu urmeaza? E casatorita cc un bulangiu. Cu unul care se freaca cu domni. I am aratat intr o zi. A zis ca nu i posibil. Cand spunea asta se excitase profund. Ii placea sa l vada pe barbasu jos in cartier, tragand pe gat o pula. Si platind extra pentru ea. Iar ea mi tinea mana pe coaie.

Intorc privirea si vad un munte de pizde frecandu si maruntaiele. La gramada. Lumea i o himera. Ustura cand torni alcool pe fofoloanca ca i vie, e traversa interior exterior, spatiul vital, uterin, unde se procreeaza monstrii putrefacti cu ochi si gura, halite de barosanii chinezi in clipa avortarii, mumiile egiptene, generatii de handipati din pantec, siamezi in cautare de lichefierea fratelui infertil si bubonic, sa l omoare, sa ramana doar el stapan pe stomac si ficat. Cat de abstract e totul! Lumina de luna pe cer. Stele aprinse la inmormante. Unele cad si damele bogate plang. Emotii electrizate, sfarcuri tari ca samburii ies din piele. Si tavanul plange si duduia plange. O doare. Fireste c o doare. Pula asta i construita din metal. E puternica, masiva, gata sa sparga usi si termopane. Capabila sa futa orice gaoz pe o raza de un kilometru fara sa ejaculeze. O treaba grozava. Ca o cina romantica n familie. Toti sunt la masa. Fiica si fiul se mangaie reciproc intre picioare. La o adica si mama l mangaie pe fiu si fiica l mangaie pe tata. Nasul si nasa privesc scena. Se uita fix in ochii celorlalti. Nasul ar lua o la pula pe fina dar e rascolit de reactia finului. Finul ar fute o pe nasa si n urechi, se uita cu tristete la ea. Si nasa s ar fute cu fiul, poate si cu fina, nasa suferind de cancer in gat, nu poate suge pula, ii raneste granulele gustative, si asa terfelite, dar in cur ar merge o pula de cal. Cand ii privesti, sunt o familie fericita. Lumanari aprinse, betisoare parfumate..

Litere, coaie. Zeama de litere. Pastrama din testicule de litere scoasa la vanzare. Ochelaristii vad tot. Absolut tot. Nu mai exista oboseala, doar hrana si litere si gaoz si intestine si creieri imprastiati pe covor. Si toate pentru mine. Doar eu tin firul de coarne. Ca nu ma inspaimanta pularaii care stau la celelalte balcoane. Cavaleri de onoare cu palarii negre. Vreau sa fac inconjurul orasului, ti am zis. Sa simt pamantul, ce a mai ramas din toata increderea. O pereche de picioare goale. O sa mi pun potcoave. Merg galopand. Din cand in cand iau o gura de iarba proaspata. Trag un balegar la fiecare colt de strada doar sa vad aburii cacaciosi cum cheama dragostea materna. Aici paterna cu p de la pula. P de la haos. P de la cadere, genunchi, talpi si p de la soarta. Apartamentul erupa, extaz si cavernele disperarii. Duduile disperate de timp nu se mai uita n oglinda. Trecutul zace acolo cuibarit sub pleoape, chipul se sparge, mii de ani de ghinion. Si apoi caruta goala..

Sa incepem

Publicate noiembrie 15, 2014 de rasarit
Categorii: Uncategorized

Te iubesc, i am spus. Te iubesc. La capatul unei etape despre care credeam ca e ultima. Ce ar mai putea urma, m am intrebat. Am demonstrat ce am avut de demonstrat, e timpul sa iau o pauza. Sa ma trezesc in zori cu o cafea si o tigara si sa mi placa soarele de pe cer. Sa deschid fereastra, sa ingurgitez lacom fiecare particula de lumina. Sa mi ofer mie insumi o sansa, ma saturasem sa i acord toate sansele ei. Voiam sa se termine definitiv chiar daca asta insemna sa se termine cu ea. Eram epuizat, flescait ca o carpa uda, ingrozit de faptele care mi se scurgeau printre degete. Stiam ca pot mai mult, in adevaratul meu destin trebuia sa se afle si un inceput in care sa pot evolua, sa pot fi eu insumi fara sa incalc vreo lege maternala, fara sa mi se fure indentitatea si sa se atenteze asupra personalitatii mele. E imposibil sa gasesti un om care sa vada mai departe de propria caverna, pe care sa l intereseze si altceva in afara propriei cupole, prorpiului stomac, propriului uter, ovar?… Am facut in viata mea o sumedenie de investitii in pizde. Am fost prins in mrejele fermecatoarei Boriela, ultima epava consacrata a orasului, un monstru sacru al celor care i fraieresc pe prosti cu feromoni falsi, ale carei ancore grele le port inca pe umeri precum un golf cu bratele deschise. Nu ea, nu Boriela m a facut sa mi deschid ochii, sa pot sa realizez ca eu nu sunt de fapt asa, nu conteaza pentru mine fundalul, materialul, stofa sau prestigiul. Cateodata m am afundat pana n gradinile iadului ca sa mi urmez un principiu, insa acum ma trezeam renuntand la valori cu zambetul pe buze, imbatat mai curand de o seductie erotica decat de virtute. Si asta pentru ca viata isi cere tributul. Sub pielea mea crestea altcineva, eram ca un violonist trist, a carui prestatie din ultimele concerte fusese indelung contestata. Magnetismul se dezvolta cand lianele iubirii ajung pana acolo unde n au mai fost niciodata. Sclavi n am fost intotdeauna, altminteri libertatea nu ne ar fi fost cunoscuta. Incetasem orice activitate, orice alta activitate specifica celor care gandesc. Tot ce trebuia sa fac era sa i cant ei in struna, si, desi toti cunoscutii imi prevedeau zadarnicul sfarsit, ma simteam minunat facand asta. Nu as fi putut in veci sa devin victima cuiva, dar eram dependent de panica pe care caprioara o simte cand e prinsa n capcana.

Uneori coboram din apartamentul sarind de pe un picior pe altul, fluierand a fericire surda de parca taman gasisem o mina de aur. Eram atat de doborat de venin incat il salutam cu repulsie pe cel care candva ii fusese sot si care ajunsese sa haleasca din gunoaie, urmand practic acelasi mers pe care la randul meu il urmam, fara sa mi dau seama. Ma imaginam unicul, supremul, singurul stapan al inimii ei fermecatoare si daca ratarea lui fusese posibila singura vina ii apartinea fara nici un fel de dubiu, lui. Cand scriu aceste lucruri incep sa rad de ironie, si, desi mi se pare ca ntr un fel am fost mai mult decat maxim de cretin mi ar fi fost dat sa fiu, consider ca in aceeasi masura aici am devenit cu adevarat un vanator. Nici faptul ca ma plimb singur intr un parc de platani nu are sa mi stinga prea curand sentimentul. La vremea respectiva fusesem ales sa lucrez intr o redactie de prestigiu, a carui rol pe planeta era sa ridice n slavi baronii locali. Nu stiu pe ce principiu m au selectat aia, probabil li s o fi parut ca fata mea, asemenea unui caine loial, avea sa urmeze cu strictete sfantul pupincurism biblic pe care Dumnezeu l a lasat pe planeta ca sa dea valoare si celor care din nefericire nu se pot afirma. Una peste alta, o pizda ma luase de mana, imi asezase un laptop in brate si da i bice. Ce trebuia sa fac eu era sa modific niste cacaturi de stiri si sa urmaresc nume. Site uri, linkuri, forumuri in care persoanele de partea carora eram noi n aveau cum sa fie patate de vreun act murdar pe care tocmai il savarsisera. Trebuia sa spal nu o imagine, nu o fotografie ci intreaga camasa, tot ritualul tembel de la n a fost acolo pana la si a petrecut timpul hranind porumbei. Cred ca am facut o treaba grozava si pentru care am fost platit infim, dar niciodata in viata nu e recomandat sa ridici pretentii. La sfarsit,  daca se trage o bara poti emite eventual o convingere si asta daca ti ai pastrat demnintatea de a nu infige un cutit in talpa unui nevinovat. Mi am spus mereu ca trebuie sa merg inainte. Am facut asta cu discretie si stabilitate chiar daca cele mai multe momente fusesera cutremuratoare. Cerintele Borielei devenisera intr un timp cu adevarat imposibile. Ca mi administreze doza necesara de desfrau de care sufletul meu avea atata nevoie trebuia sa ma transform intr un cavaler al ghetoului, sa jefuiesc pur si simplu din bunurile altora si sa i daruiesc ei prada stralucitoare. Abia atunci ma arunca in patul ei enorm si ma iubea cu o sete incendiara care ar fi putut aprinde o lumina in mijlocul cimitirului. Calea spre succes vine impartial,fiecarui individ in parte fiindu i predestinata o sansa. Eu am avut o multime de sanse, ratandu le in special pe cele importante, de celelalte profitand cu brioul unui parior inrait. Pana cand nu m am trezit dat afara pe usa ca un infractor, n am vrut sub nici o forma sa renunt la ea. Relatia noastra era una solida numai din punctul meu de vedere, ea fiind megamobila, cameleonica precum un demon. N am avut parte de pontul cu care m a acuzat c am deconspirat o, daca se poate spune asa. Ii duceam pur si simplu sacosele de mancare pe care ea insasi mi le comandase. Pe holul blocului babele barfitoare ma priveau cu mandrie. Aveam sa vad in sfarsit un spectacol. Si ele se pregateau sa aplaude circul, vuind dupa mine uralele multimii. Macar daca ar fi indraznit vreuna sa vada dincolo de om in sine, sa actioneze si sa ma opreasca.. mi ar fi placut sa nu cunosc clipele acelea. In apartamentul roz, Boriela se iubea cu altcineva. O ventuza care ca si mine aproviziona cu ambrozie aceeasi gura. Eram ca tentaculele unei caracatite bolnave de paralizie, lacoma ca o matca stearpa si statica, care si intinde sugativele in centrul bancului de pesti, confectionandu si buna stare. L am vazut acolo. Pe el.. Concurenta mea fireasca. Pompa in ea cu o foame flamanda, agasanta care m a facut sa realizez cat de la inceput era. Razboinicul dinauntrul lui era atat de motivat ca sa se demonstreze incat orice lege ar fi admis ca era capabil sa lupte pana la ultima suflare. N a fost nevoie sa se ajunga pana acolo. Nici n am pasit inauntru si am fost aruncat in strada cu surlele si trambitele mahalalei. Pleaca si sa nu te mai intorci pe aici. Fara nici un fel de explicatie sau regret. Ceea ce e mai interesant este ca am avut suficienta forta ca sa ajung intr un bar. Fara alcool nu pot depasi fazele grele desi daca ne luam dupa alte vorbe celebre, asta arata cat de lasi putem sa fim.

N am avut sfarsitul sotului Borielei, asta e limpede. La cateva saptamani dupa despartire m am trezit cu ea la usa implorandu mi sa o iert. Am primit o inauntru, bucurandu ma de scena melodramatica, pipaindu i fundul, singura ei parte care ma atrasese cu adevarat. Nu si a inchipui niciodata cat de veninos puteam eu sa fiu, cat de fara scrupule eram. N ar fi avut de unde sa cunoasca ferocele animal ascuns sub o copertina calda, fierbinte. O ascultam cu atentie, ii ascultam glasul, vocea ei plangacioasa ma facea sa mi pierd controlul si duceam o lupta acerba cu mine insumi sa nu o intrerup. Imi povestea ce i se intamplase in timp ce mi desfacea prohabul. Mana ei imi atingea penisul cu un singur deget, apoi ca si cand n as fi fost de acord o impingeam, asteptand sa incerce iarasi. Stia ca ii voi permite, dar isi imagina ca voi ceda eu calitatilor ei actoricesti, ascultandu mi instinctul, independent de mine. Personal imi era atat de indiferenta incat as fi putut sa i fut un picior in gura si s o las intinsa pe covor fara sa mi pese catusi de putin daca si ar fi revenit sau nu. Prada si pradatorul. Entitatile supreme. Jocul imi oferea o erectie puternica. Ca femela, isi daduse cu usurinta seama ca n pantalonii mei nascuse un monstru de pula. Tot ce ar mai fi avut de facut era s o scoata afara si sa se nfrupte din ea, glorioasa ca o atleta. Isi trecea unghiile incepand cu genunchii si urca pana n dreptul coaielor. Aici lua alta turnura, insuficient de lunga ca sa le ocoleasca in totalitate, mangaia cu un varf scrotul si o lua de la capat. Sunt multe de castigat daca te imunizezi excitatiei. Poti prinde fara probleme orice pizda care ti trece prin fata. Sa inveti sa ti controlezi erectia si sa ti o mentii e un castig si mai mare pe care un barbat, orice barbat, ar trebui sa l aiba. Mi am lasat capul pe spate tragand dintr o tigara. Era momentul sa actioneze. De data asta n aveam sa o mai impiedic. Mi a desfacut prohabul si mi a frecat o putin prin boxeri. Ulterior a vrut s o vada. Pot sa o scot – a intrebat. Fa tot ce vrei – i am raspuns. Si a introdus mana in boxeri si mi a scos o.. mare, carnoasa. Si a pus palma la gura de parca abia acum ar fi facut cunostinta, abia acum ar fi vazut o prima oara. Stai putin, mi a spus. Vreau sa fotografiez momentul. S a ridicat si m a fotografiat cu pula balangandidu mi se in erectie. Vreau sa am o fotografie cu pula asta. Spunea asta pentru ca stia ca astfel o sa aprinda si ultima pulbere din mine, fara sa i dea pulii o persoana de care sa depinda. Pula e pula indiferent de cel care o detine. Si asa trebuie sa ramana ca sa nu mai existe invariabila futaiului : nu vreau sa ma fut cu ala, nu mi place fata lui. La fel si pizda.. Gradul de vitalitate autonom, respiratia proprie, prin cute, prin floci. Ca ti place curul uneia, dar pe ea o bubuie un singur individ, insa ti admiti, esti sincer cu tine.. candva o s o fut p asta pana i sare curu n aer, fara sa ti mai pese daca vei reusi vreodata sau nu. Important e ca ai face o. Chiar daca i pizda celui mai bun tovaras al tau, ai fute o ca un cal, ca un cal salbatic fara nici un fel de regret. Ai fute o si atat. Apoi se poate intoarce la individul ei, la viata ei fericita si totul ar reveni la normal. Futaiul creeaza in individ o bucla a timpului. E faza care da masturabarii realitate. Intre laba si futai nu exista decat imaginatie. In imaginatia fiecaruia dintre noi futem pe cine vrem noi, de cate ori vrem noi, cum vrem noi. Cand iti acorzi o laba mistuitoare, caci laba ti o acorzi cu buna ta stiinta ca altfel nu se poate, te gandesti mereu la pizda care ti convine cel mai mult in clipa aia. Pizda clipei. A profitarii de situatie. Cand Boriela a inceput sa mi o frece uitandu se in ochii mei, am sesizat ca asta isi doreste. A depasit stadiul de plan. Isi doreste clipa asta cu aceeasi intensitate care da iubitelor siguranta. O suge. O scuipa si o suge din nou. Ii simt buzele tragand efectiv din mine, contopindu se cu pula mea. Face asta in timp ce cu mainile isi freaca clitorisul. Ar imbraca altceva decat blugii astia, ar imbraca o fusta, o camasa, doar o camasa, ceva care sa i permita sa si bage acum doua degete n pizda si sa si amestece la randul ei elementele. Cand nu mai rezista se dezbraca rapid. Si ar arunca toalele pe fereastra, nu mai conteaza destinatia lor acum, important e rezultatul, momentul. Secventa vine ca o paranteza intr o viata plina de cacat. Cand traiesti la voia intamplarii, evenimentele se desfac inaintea ta precum o carte. Spatiul dintre mine si ea e redus considerabil. Nici o lacrima n ar mai avea loc intre noi. Sare in mine, ma copleseste. Sare. Geme. Sunt asemenea unui pictor nebun aflat in transa finala a tabloului, ultimele detalii, taman cele care dau picturii suflet. O mut. O mut fara sa o mai scot din pula. Ii place asta. De fapt, nu si a dorit nici o secunda sa o dau afara. O iau pe la spate. Ii place si asta. Strange cu putere bluza cu care era imbracata cu cinci minute inainte. O fut in timp ce privesc spre fereastra. Afara e un soare rece, metalifer, care ti ingheata oasele si ti clantane dintii. Boriela. O sa ne reluam relatia. Ii promit marea cu sarea. Sunt atat de desarte promisiunile mele incat n ar misca nici un melc. Totusi ea ma crede. Fireste ca ma crede, i ar fi imposibil sa creada ea insasi ca nu si atins scopul. In viziunea ei, dupa un orgasm din care poti sa tragi un fruct afara si sa iei o gura din el, e imposibil sa nu ti atingi tinta. Ejaculez. Placerea e atat de mare incat imi da senzatia ca in sfarsit cunosc din starile pe care un criminal le traieste cand savarseste asasinatul. Excitarea anormala a omenirii in momentul in care gustam din noi insine. Canibalismul. Gratitudinea faptului ca suntem vii deci mancam. Fluvii de sperma ii cad peste fese. Curul ala arogant si indraznet despre care vorbeam zace ca un buchet de flori intr o vaza. Timp. E tot ce iti cer imi spune. Timp.. sa pot sa redevin ce am fost.

Poate ar avea o sansa de scapare m am gandit. Cu siguranta ar avea. Asta daca n ar exista cuie n roate. Fiinte care sa se interpuna intre tine si viata. In cazul ei o astfel de fiinta eram eu. Nu puteam sa o las sa interactioneze cu lumea. Sa redevina ce a fost ar fi insemnat, sa redevina umana, ori eu aveam nevoie de o fantoma, de o nimfa. Am continuat sa am grija de ea pentru un timp. Era ca si cand nimic nu se schimbase. Trecerea de la epava la nava de croaziera n avea sa fie infaptuita niciodata. In sinea ei, era totusi convenabil. Propriul ei tentacul se hranea din ea, dar era un pret infim pe care trebuia sa l plateasca pentru dependentele ei, pentru placerile ei – dependentele si placerile noastre. Contracostul dintre clipa in care renunti la ceva si cea in care primesti ceva in schimb. Nu exista jumatati de masura. Nu pentru mine. Nu pentru cineva care nu si impune limite. Dragostea inseamna sa ai limite, asta incerc sa tot spun de ani de zile. Ca sa te schimbi cu adevarat dintr o broasca intr un print nu ai nevoie de iubire ci de claritate. Sa vezi lucrurile asa cum sunt de fapt. Iubirea mascheaza simturile. Devii mai bun, mai slab, mai altruist. Permiti celui de langa tine sa jongleze cu sentimentele tale si desi ti permite la randul lui –  poate – te gandesti ca nu ti doresti asta. Cine vrea o viata normala, cu tot ce presupune ea, cu plimbari, cu filme, cu dusuri calde, cu magazine, cu seminte, un remi, o tabla, un macao intr un pat, nu are nevoie decat de dragoste. O viata de familie. Fara zbucium, fara zgomot, fara timp. Se numeste perioada roz. Aici nimic nu pare important. Faptul ca i permiti celuilalt sa coabiteze cu tine are un efect atractiv inca de la trezirea de dimineata, primele priviri.. Buna dimineata, honey, ai facut ochi? Ce ma inspaimanta pe mine este rutina. Obligatoria rutina peste care nu se poate trece. E rutina aia nenorocita de ploaie de stratus, lunga, interminabila din care, trebuie sa admit, nu te mai salveaza nici futaiul. E fara scapare, intolerabila. Asta e firul povestii propuse. Primul paragraf. La el trebuie sa ajung acum si sa l depasesc. Ca sa transfer tot ce a fost in ce e, ce s a intamplat in ceea ce se intampla. Diagonala intre spiritul celui care era si celui care a devenit. Am prieteni cu care cateodata ies in oras. Prieteni vechi. Faptul ca au devenit responsabili ma sperie. Ma sperie seriozitatea cuvintelor lor. Apoi discutiile despre masini si bani si investitii financiare. Case. Sufragerii, modificari, gresie, parchet. Istovitoarele discutii politice cand tot ce vrei este sa bei o bere. O bere n pula mea. O bere si o pizda e tot ce conteaza. Fireste, toti ar vrea sa spuna, doamne ce bine sa bei o bere si sa futi o pizda, dar nici unul dintre ei nu si permite. De ce? Presupun ca relatia dintre ce au fost si cei care au devenit s a schimbat. Paradoxal, eu asta gasesc cel mai interesant in viata.. sa poti sa bei o bere si sa futi o pizda, fara sa ti pese de consecinte. Vrei sa ma arate lumea cu degetul? De parca daca nu ai face asta nu te arata. Oamenii gasesc intotdeauna motive, in special invidiosii, care sa te transporte in noroi. Faptul ca ti tii in gat cuvintele si nu ti recunosti gusturile nu face decat sa te anuleze. Ba mai mult, asa ai ocazia sa realizezi cat de tare si cat de repede te ai pus pe imbatranit. Daca discutiile dintre barbati s au teleportat de la pizde la masini si case, e clar – s au dus pe pula.

Intre mine si Boriela n a fost nici o bariera. Nu e nici macar un personaj al vietii mele. Numele ei adevarat este Daniela. Se va recunoaste intr o zi, banuiesc, daca va avea curajul sa citeasca sau daca pur si simplu mai traieste. Trebuie sa intorc pagina. O singura pagina si sa ma trezesc intr un punct peste care sa nu pot trece. Oare am gasit drumul cel bun? De aici incepe tot. De aici incepe tot!

Incatusat

Publicate noiembrie 2, 2014 de rasarit
Categorii: Jurnal de bord

Abia m-am trezit. Si treaba cu trezitul a devenit coplesitoare in ultimul timp. Trupul imi cedeaza. M-as pisa in pat, m-as pisa pe mine, dar am tampita senzatie ca daca fac asta o sa-i inund pe astia de la doi. Vezica imi este plina de resturi. Namol, petrol si intreaga retea de canalizare a orasului s au combinat intre ele la mine n pantec. Am inecat orice forma de dragoste in cacatul asta de materie. Am distrus tot ce era bun in mine.

Sunt singur aici. Ma uit in stanga si-n dreapta. Apoi urinez lacom in cearsaf cu ochii spre tavanul sacru. Nu cade din el nici un inger, asta e clar. Nici eu nu sunt un inger asa ca depravarea n-are cum sa esueze. Sa nu se umfle patul – aud o voce in timpan. Ce concluzie incurajatoare. Mi-ar placea sa se umfle putin salteaua. Cu patura deasupra ar da senzatia unei grasane in caminul matrimonial. Slanina calduroasa cazand ca o cascada pe parchet, butoiul toracic plutind ca ntr o piscina. Apoi artificiile, lumina lunii.. N-o sa mai pot fute niciodata o pizda aici. Gata, draga mea prietena, ne spunem Adio fara nici o remuscare. Strangem din dinti si-o luam inainte. Nimeni nu va stii ce-am facut.

De fapt sunt paralizat. Cand ma gandesc la toate lucrurile astea, toate cacaturile cu bune maniere, cu ordinea, curatenia, atributiile unui bun cetatean, omenia, latura umana a pulii, mi se ridica parul pe maini. Simt o repulsie grosolana, o sila mistuitoare fata de tot ceea ce e asa cum trebuie sa fie, organizat si corect. Poate si pentru ca n-am stiut niciodata cum sa ma asez. Nici o pozitie nu mi se pare confortabila si am mereu senzatia ca-mi pierd echilibrul. De control nici nu mai vorbesc. Toate functiile corpului meu actioneaza independent. Toate in afara de pula. Pula este singurul organ pe care l stapanesc cu exactitate. Si asta de cand am scos iubirea din mine. Sunt congruent cu pula mea. Impreuna suntem mai precisi decat un rolex, lovim ca un taifun dezlantuit orice atom de femeie ne perturba linistea. Si asta, fireste, tot de cand am incetat sa iubesc. Nu e nimic mai onorabil decat sa mori cu sufletul gol ca un borcan. Cel putin nu mai agasezi pe nimeni cu sentimentele tale, care, oricum ai da o, sunt de prisos. Ma straduiam intr-un timp sa-i aleg ei un cadou. Am umblat de dimineata pana seara prin toate magazinele fiind foarte concentrat sa gasesc ceea ce si-ar dori sau si-ar putea dori, fara ca macar sa stiu ce caut. Cand pizdele alea care se plimba prin magazin si te intreaba cu ce te pot ajuta, ajungeau la mine, dadeam din cap ca un impotent. Nu-i stiti gusturile, ma intrebau.. O pereche de pantofi.. O curea.. Un ruj.. un vibrator, o esarfa. Atata harmalaie intestinala pentru nimic. I-am luat o carte. N-a fost deloc incantata de cadoul meu. L-a aruncat pe un birou. Din cand in cand isi aseza ceasca de cafea pe coperta. Cateodata scrumiera. Fireste ca m-am simtit neputincios. Cred ca am plans de mii de ori in mine, m-am tavalit intr-o voma continua. Ca sa ma iau in brate tot eu. Ca sa urmez un ideal tot eu. Singur. Si cate sentimente aveam in mine. Cat de constiincios raspundeam la propuneri, gata sa-mi dau sufletul ca un erou pe campul de lupta.

In stadiul in care ma aflu acum, lucrurile sunt mult mai simple. As putea sa mi-o frec pe strada si sa flegmez ferestrele magazinelor in care se vand carti. N-are nici un rost sa caut normalitate daca natura mea s-a deformat autonom. Sunt ca un sambure, astept la nesfarsit sa ma infig in pamant si sa-mi creasca radacina. In pamant, caci intr-o inima nu te poti inradacina. Ratezi mereu chiar daca o buna parte din timp lucrurile sunt grozave. Mi a spus cineva ca sunt complexat, ca nu dau frau liber sufletului, ca nu mi doresc sa descopar fericirea. Alaturi de cine, am intrebat. Vezi, din nou.. Refuzul.. Negatia. Ai suferit prea mult. Adevarul e ca n am suferit niciodata. Am cautat intotdeauna suferinta, am cotrobait pana n strafundurile fiintei mele doar ca sa m-asez o secunda cu palmele peste durere sa-i simt originea, parfumul. De fiecare data cand am gasit-o a fost acolo o femeie. Mereu aceeasi. Din cauza ei nu mai pot azi iubi, din cauza ei nu pot nici sa sufar. Sau datorita ei. O simt intotdeauna prezenta in mine, o iubesc, o urasc si totusi ii sunt imun. Incomprehensibil. Am iubit cu inversunare o femeie. I-am construit in mine un templu. Cand m-a parasit n-am stiut ce trebuie sa fac. N-am chemat o inapoi si nici n am incercat s o fac sa se razgandeasca. Am anulat o. Am lasat o sa zaca in mine ca un parazit bolnav, incapabil sa fie daunator, inofensiv. Am fost mereu capabil sa-mi anulez suferinta. De fiecare data cand am fost doborat, m am reintors in templu. Si mereu ea in pozitie ghemuita, vrand sa mi spuna: ti am zis eu..

Intr o zi am intalnit o pe ea. Mi a placut. Mi a placut mult. Atat de mult incat intrand in templu pentru a povesti ce mi se intampla, am simtit o revolutie interioara fara precedent. Nu te voi lasa, imi striga. Nu poti face asta. Si atunci s a spart. Atunci s a spart. Rana adanca a devenit sangeroasa. Am fost intins pe covor. Inconstient.

Astazi sunt incontrolabil. M-am pisat in pat. O tona de gunoaie am scos din mine. M am tarat spre usa si am pus mana pe clanta. In urma mea aceeasi dara de gunoaie intinsa pe parchet. Oriunde m as duce, ma urmareste. Orice as incerca sa fac e cu mine. Respir doar daca nu ii promit ca nu iubesc, ca nu sunt indragostit de nimeni. Ucid orice forma de dragoste intalnesc, orice sentiment. Sunt incatusat!!!!


Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.