Archive for the ‘Uncategorized’ category

bnfhmrrn

decembrie 7, 2021

Frig. Crapa sufletul.  Frig. Trozneste ca un foc de brad intr o padure deasa. Explozie de celule degerate, draga mea  mi a inghetat ficatul, mi au inghetat ochii, bratele si limba, dar nu renunt, rezist ca Chelsea in semifinala aia nebuna cu Barca.

Sunt pe drumuri dar nu in sensul ala in care ai drumuri de facut. Sunt pe drumuri in sensul in care n ai unde sa te duci. Sufar de o foame de lup schiop,  as manca adidasi, presuri, iarba , orice. Fier , aluminiu, sarma. As rontai stilclele goale aruncate pe jos in vremurile bune. Stau chircit langa o masina si ma gandesc unde dracului, inspre ce zare s o pornesc acum. N am nici un franc. Zero abosult.  Gandul ma duce departe, la soarele ala de iulie, doamne ce as sta aici la soare dezbracat, gol ca Adam in gradina raiului. La terasele alea pline de mici si bere si ochi negri din toate partile, parul cret si brunet cazut pe umeri la ingerii aia care faceau oferte la Dunhill. Cracii aia plini de carne si tatuaje, tavaliti in cearsafuri albe si calde , spalati si sarutati de bai fierbinti si creme scumpe.  Si dincolo, protapul ala, mirosul ala de ciolan patruns, imbacsit de usturoi si mirodenii. Mi e foame n pula mea. Urlu n mine. Si mi e frig. Si zac aici fara vreun scop uman. Toti au un scop , isi propun ceva, realizeaza, lupta si iubesc. O urcare n ierarhia sociala, poate un post mai bun la munca, un salariu mare, o masina.. eu.. singura mea preocupare umana , medievala , grosolana e sa mananc ceva, sa bag in mine ceva si sa scap de frigul asta. Deja ma destram. Mainile mi tremura ca niste arcuri si scot telefonul din buzunar cu gandul ala lacom sa sun pe cineva care sa mi raspunda, sa mi deschida usa casei si sa ma cheme…

Vine noaptea. Daca ma prinde p aici , imi iau adio de la toti in cel mai precar mod cu putinta.. am murit de foame si de frig.  As bea un jack sau macar sa pot sa i simt parfumul.  Doamne ce as bea un jack, cum ar aprinde el fanfarele n mine, simfoniile alea din sange, vertebrele, arterele. Da, as bea aici in polul asta nord in care ma aflu.

Numere in telefon. Numai pizde. Pizde care nici nu ma mai cunosc mai mult ca sigur. Eu nu ma mai cunosc , darmite ele. Si cand dau scroll, scroll, cum zicea Aly, ochii mi se opresc.. creierul imi zvacneste.. Aly. Mi am adus aminte cum am ajuns aici in pula mea. Impasul asta care ma ucide. Dar nu o sun pe ea, mintea mea vrea dar eu nu si nu.. si inchid telefon chiar daca mi se balangane barbia. Camera ei roz si focul ala din semineu. La dracu, imi fac rau. Aproape ca vomit cand ma gandesc la covorul ala..patura aia lanoasa si calda cu care se nveleste. E cald acolo. In fotoliu motanul care toarce linistit. E satul. Futu l in gura. Si doarme. Si din cand in cand palma ei ii mangaie blana. Ma dezmeticesc rapid, reveriile astea m au incalzit in pula mea. Si ma ridic de langa roata asta… mama dintre toate masinile din lume m am chircit lang un logan.. daca ti vine sa crezi. CT 31… o companie selecta. Ma ridic si constat c a inceput sa ninga. Adica ninge de ceva vreme, am umerii albi, ma scutur si injur si cand ma uit in sus asa.. si vad toti fulgii aia cum cad asa ca n povesti ma teleportez direct. Copilarie. 8 ani si tot asa priveam la fulgi de prin balcon. Ce simteam eu atunci? Aceeasi nemarginire , acelasi viitor? Acelasi labirint poate predestinat? Sigur ca nu.. priveam cum Dumnezeu ne lasa sa ne scriem povestile. Nimeni n ar trebui sa moara de foame imi spun. Sau de frig..

Si plec incet spre nicaieri. Aproape ..departe.. oameni care traiesc iarna. N au nici o grija. Exista oameni fara griji, fara remuscari, fiinte care traiesc ca si cum ar trai ultima zi, oameni pe care nimic nu ii deranjeaza, nimic nu ii mahneste sau raneste. Si ii apreciez. Si mai exista oameni pe care orice fleac ii jeneaza si le strica dispozitia, cei care pun la suflet tot, cei care ar ierta orice oricui. Si mai exista cei ca mine… despre care nimic n are vreo relevanta , care nu sunt utili nimanui, traiesc in puful minciunii, intr o deraiere poate demonica a clipei.. a clipei care este sau care ar putea sa fie. Si eu cred asta. Cand scriu, cred tot ca un copil caruia ii povestesti o intamplare, ii prezinti un plan si i dai un avant. Un exemplu. De erou. Un personaj pozitiv sau negativ. N are importanta.
Pentru ca Jackul tranforma basmele in idile. Totul e posibil. Si pentru mine si pentru tine. E posibil ca tu sa ma urmezi si sa traiesti clipele mele. E posibil ca eu candva sa traiesc tot acest comfort despre care am tot scris. Comfortul unora ma scoate din sarite. Ma nauceste. Ma dispera de creier. Pentru ce atat timp irosit cand am putea fi fericiti cu mult mai putin. Si spun timp irosit pentru ca traim niste vremuri in care pentru bani oferim clipele noastre. Timpul nostru. Timp pe care l am putea petrece altfel, dar nu. Si dam din ce in ce mai mult. Dam tot mai mult. Comfortul ala diafan din apartamentele cu luminite cu asta a fost platit. Cu timp. Din viata. Care ar trebui sa fie cel mai pretios. Care e valoarea lui acum…cand toti pretuiesc aurul, cand toti sunt ahtiati , disperati dupa bani,  dispusi sa ucida , sa se sinucida sa si haleasca si sa si digere propria viata. Eu mie mi am raspuns. O sa mi ofer mie restul de timp. Intr o lume dreapta , tot ce oferim ar trebui sa fie mai mult decat suficient ca sa ducem o viata lipsista de griji. In fond ce inseamna o viata lipsita de griji? O viata lipsita de griji e atunci cand tu si familia ta sunteti sanatosi. Cand cei dimprejurul tau zambesc in fiecare zi. Restul sunt vax. Nimanui n ar trebui sa i fie foame sau frig. E atat de mult consum in societate, atat de multa mancare incat ne am putea hrani fara nici un fel de probleme toti. Si ne ar ramane mancare. Sunt atat de multe haine n vitrinele alea si mi amintesc cat de importante erau acum cativa ani pentru mine. Haine scumpe. Firme scumpe. Si pentru ce? La ce folos? Ochii sunt aceiasi, durerile, iubirile sunt aceleasi. Nimanui n ar trebui sa i fie frig despre asta e vorba. Despre sertarele , sifonierele pline de lucruri pe care nu le mai purtam dar de care nu indraznesti sa te rupi..inca ti plac. Inca ti vin. Dar nu le ai mai purtat de mii de ani.

Revenind in idila, voi scrie mai mult. Voi.oferi mai mult placerilor mele. Voi scrie iar cu aceeasi ardoare si probabil aceeasi intensitate. Dincolo de orice denivelare pe care o voi intalni sau iesire in decor. Sau abatere de la viata. Lipsa asta acuta din mine m a indepartat cumva de principiile dupa care m am ghidat dar a adus si beneficii, in sensul ca, am vazut si alta lume, stiu acum ce inseamna sa fii matur si responsabil. Si nu mi place.

pfheke

decembrie 6, 2021

Viteza luminii in viteza vietii. Timpul. Nimic in tot si in toate. 36 de ani de lins si lustruit iluzii. Direct in pizda. Direct in magma formarii, coagularii idealului si expunerea lui pe podium. Primul loc , fireste, mereu si mereu..ca Jackul care si schimba sticla. Nu si gustul.

N a mai ramas nimic din mine. Nimic de ce credeam. Cand, hoinarind falezele cu camasa deschisa in vantul ala nebun de plete si inventii, cand nimic nu statea inainte si totul se dezvelea de intelesuri si sensuri si toate secretele mureau, cand ochii aia pe care i iubeam ma priveau si ma haleau, atunci, acolo a ramas tot. Tot ce am crezut.

Nu mi a fost frica niciodata. La 280 la ora in viata de ce ti ar mai fi frica? Sa mergi inainte oriunde oricum a fost un crez care mi a dat mai mult decat aripi, mi a dat spirit, putere. Acum, revizuind ideea pot sa afirm ca n a fost deloc stralucita. Am pierdut mult. Am lipsit mult si lipsa mea din viata celorlalti a fost devastatoare pentru mine. Am fost exclus, smuls de a dreptul din coclaurile inchise ale unor inimi despre care nu credeam ca pot face asta. Viata lor a mers inainte fara mine, lasandu ma n urma, aruncandu ma de la bordul corabiei.

N am suferit. Sufar acum. Cand timpul se aplatizeaza, cand totul are aceeasi forma si se aseaza ca zapada pe orase si trag linia.. sufar ca o vioara cu panzele rupte. Pentru ca eu am mers mereu inainte, am cunoscut mereu visuri noi, am pasit pe stari si meleaguri din suflet la care altii nici macar nu viseaza, am vazut femeia cum isi elibereaza cele mai ascunse armate, am dus futaiuri grele, clipe grele, razboaie, lupte teribile de cuvinte si sentimente, vii toatr, arzand ca flacara in cercurile olimpiadelor, ca ochii ei in Mercedesul cu care a plecat , am rupt din mine halci intregi de carne, grasimi intregi… iubire. M am vindecat si am luat o de la capat. Mereu inainte. Alte futaiuri si au deschis bratele in patul meu. Alte fese ametitoare, alte culori la boxeri, alte degete , sani si organe si toate cu o intensitate tembela.

Revenind, ideea in sine a creat regretul. Cand nu creezi nici un camin, cand pleci si nu ramai niciodata, creezi automat regretul. A fost un pret prea mare pentru tot ce am trait. Gafaind acum la sfarsit ca un leu in convalescenta, da.. a fost un pret prea mare. Lucrurile s au asezat pentru altii, normal, pe linia dreptatii intotdeauna un suflet va inlocui un altul, indiferent cat ai crede ca nu. Intotdeauna altcineva vindeca ranile. Si eu am ranit colosal. Vulcanic ca Vezuviul, am ras de pe harta existentei liber arbitru, am transformat pantere in pisici si invers,din feline mici in leoaice versate, condimentate cu dragoste si mister.


Dar cand ma uit in urma inchid intotdeauna ochii. N am putere sa vad tot ce a fost. Normal ca sufar, pentru ca eu cand saream etape lasam in mine tot. N am scos cu adevarat din mine ceva ce a intrat, am uitat pur si simplu de el dar l am lasat acolo ca o icra, ca un semn pe carte la care daca revii dupa ceva timp, il vezi acolo, la fel de viu si lacom daramand celule si mai stiu eu.. organe vitale. Si cand ma uit.. stiu ca nu m a omorat cineva sau ceva, m am sinucis efectiv. Spiritual , da , sunt mort. Pentru ca daca sa iubesti o himera e o condamnare, azi cand nu mai pot iubi nimic , e plenar. Dar sa regreti… sa regreti e cireasa de pe crucea inaltarii. Cea mai mare pedeapsa pe care o poate suporta o fiinta.

Rad. Ca un nebun. Ca un maniac. Dincolo de vreme si anotimp, dincolo de focul din semineu luminand singuratati, dincolo de luminile aprinse pe strazi, cadouri si globuri in brazi, oameni care iubesc utopic Craciunul, dincolo de a ti rebel si lacom, iau in brate acum mai mult ca niciodata tot ce am, tot ce mi as fi putut dori vreodata, marea mea iubire, Ariana. Din ochii ei ma indop tot, in glasul ei m aud cum respir, deasupra ei ca un leu privesc tot. Si marai si rag si torc. Si marai si rag si torc. Nimic nu poate fi mai frumos.

Fara

ianuarie 21, 2018

Cronica stare. Sunt acolo unde vreau sa fiu fara sa aud glasul. Oh si nimic din creierul meu nu aude glasul. Vocea care mi tranziteaza perpetuu imaginatia.. tot mai mult si mai mult, a disparut, nu o mai aud. Nu stiu pentru cat mi am cumparat starea sau ce mi am vandut.. nu prea mai am ce sa vand.

Adevarul e ca toate se fut. Cunosti o pizda si ti place pana cand vezi ca se fute. Pana cand se transforma din femeie in pizda si orificiile hormonale devin comune ca semnul crucii sau tatal nostru. Si ti dai seama.. nimic nu mai e cum era si nu mai ai ce sa salvezi din cacat. Vocea din creier nu mai e si inima mi bate tare ca un ciocan in stanca. N am reusit inca dar candva o sa mi bata ca o stanca n ciocan sa nu mai simt nici o resemnare cand cacatii tradeaza simuleaza si mimeaza. Surad. Nu imi mai fac de lucru cu 20000 de tovarasi infecti si pizde bete. Doar eu voi fi beat si n apendice o sa mi pastrez dragostea nemuritoare. Sau mai bine in pula. Sa ejaculez cu tot cu iubire si saruturile ei veninoase.

Ca sa scot otrava din mine tre sa capitulez. Uite ca o fac. De aici de unde sunt o fac si nu mi pasa de ea si nu ma gandesc la ea. Sa faca ce stie mai bine sa faca imi spun. Las lucrurile sa se intample. Nu mai suport sa fiu in locul unde nu se intampla nimic.

Da.. deci… din nou.. singuri pe lume. Si de cate ori nu ti am zis.. de cate ori nu te ai cacat pe tine ca nu e asa, nici nu mai stiu eu. De cate ori n ai variat lacom in sunet de fanfara printre chin si suferinta.. mereu alta suferinta in privire ca si cum tot ce a fost a fost.. acum e altceva. Acum e altceva o pula.. e la fel.. e identic si acut la fel si n departare si aproape si focul se stinge. Ca e intretinut de altii. Cand altii intretin focul, se stinge. Se asterne umbra pe coline si colibele cu dulceata. Lelelelelele

Aviz muistilor si muistelor perverse sa nu se mai cace pe ei si pe ele cu sclipiri in ochi si gheare de vultur. Ma pis pe ghearele voastre de vultur si pe aurul din ochii vostri. Ma fut in tradarile voastre genitale si reci ca niste cadavre. Ma fut in gondolele voastre in felul in care ati facut voi glasul sa urle n mine.. nu mai urla glasul.. nu mai urlati nici voi. Sunt singur aici si nu mai intra nimeni.

/././

octombrie 5, 2015

Ma prefac ca sunt bine. Cand ma intreaba ce se intampla de fapt, ii raspund ca sunt fericit. La dracu, in mine s a aprins un infern care ma nghite, ma nghite, ma nghite. As lua o de mana si as pleca cu ea oriunde, dar eu nu si nu. Sunt in regula. Sunt bine. Raman aici, doar ea pleaca. O vad cum pleaca. In urma ei pamantul moare, existenta intra in colaps. Singura pizda care lumina in viata s a stins.

Vorbim la telefon. Cand ii aud glasul nu plang, dar de fapt zbier in mine. Timpanul se zbate sa se infunde, sa nu mai auda chinul cum striga n ecouri. Sunt foarte bine, ii spun. Doar ce am ajuns acasa. Adevarul e ca n am mai iesit din casa de mult timp. Stau aici si mi traiesc cacanaria singur. Din cand in cand o pizda mi se tolaneste in brate. O mangai si i fac carlionti in par. In noaptea asta cineva in chiloti albastri se uita la mine si bea dintr un pahar cu vin. Ochii ii ard ca flacarile noptii.. ma primeste intre cracii ei fierbinti. Nici futaiul nu mai e ce a fost odata, imi spun in minte si apoi ma introduc in orificiu. E ca o plimbare prin ploaie pe aleea parcului inghetat. Apoi ne uitam la un film. Iti dai seama ca lucrurile au devenit de cacat cand incepi s o arzi cu filme. O dragoste nemuritoare la picioarele unei muribunde. La gleznele unei necunoscute. Firul intamplarilor nu moare niciodata, se aciduleaza, se usuca, se strange ca o smochina, imbatraneste, dar niciodata nu moare. Se aseaza ironic cateodata la alta usa, deschizand la randul lui usi noi, incaperi noi. Capitole noi..

In lume canta Beatles. Cine ar mai putea canta?? Un vapor ajunge la tarm.. Un avion aterizeaza. Un autocar traverseaza infernul. Stau intins pe o banca si astept sa vina. Sunt ani lumina de atunci. Mi am aprins o tigara, ultima tigara dar de maine sunt cel mai bogat om de pe planeta. Beau dintr o sticla de jack si astept sa vina. Cand o vad imi cresc aripi de inger si survolez tot iadul in care am locuit fara ea. Ma saruta si iarasi imi cresc aripi, iar survolez singuratati si galaxii. Cum a fost..ma intreaba. Cum a fost.. repet in timp ce inchid ochii sa mi strivesc rebuturile patimase si dorul. A fost bine, ii spun. Surade. Cand ea surade se topesc ghetarii, se unesc continentele, sfarsitul lumii e mai aproape si mai departe decat a fost vreodata. Cand ea rade eu mor si ma nasc de un miliard de ori pe secunda. Ne tinem de mana si mergem pe strada. Toata omenirea ne priveste. Intram in apartament si am inceput sa sar ca un iepure care tocmai a descoperit o gradina cu varza si morcovi. Ii miros parul, pielea, sasai ca un sarpe cu clopotei cand se imperecheaza. E ea si futaiul inseamna viata viata viata.. o torta lumineaza in infernul meu. Singura pizda care lumineaza o viata s a aprins.

Calarind universul cu prohabul larg deschis ca antimateria sa mi gadile coaiele. Frate, mi se rupe pula de tot. De toti si de toate. N am nevoie de multe lucruri ca sa fiu fericit. Zic fericire si ma gandesc la libertate. La fata cu parul negru care mi duce tot greul. Ma gandesc la Australia, la camasa alba si la muzica pe care oceanul o fredoneaza obsedant. Cu zece ani in urma fericire insemna un vin intr o camera de hotel cu o necunoscuta. Azi e martirizata ideea. A murit de batranete. Nu exista nici o regula pe pamant, nici o lege asa cum mi s a tot bagat in cap. Exista urmare si exista consecinta. Apoi ea cu parul ud in bratele mele. Ce consecinta te a adus pe tine in bratele mele? Ce urmare? O malformatie a bibliei, un handicap al soartei, al istoriei, al stratelor. O taietura in limfa, in adn, in sex. O inflamatie a celulelor, a rationamentului. Bem amandoi dintr o sticla de jack. Se uita adanc in ochii mei ca si cand s ar turna in mine. Impartim un cer de saliva, limba si mult Jack. Pentru ca Jacku e etern si etern e atunci cand te futi din dragoste. O gelozie cruda ne macina oasele, ne scormoneste maduva, ne spanzura plexul. O gelozie mioapa ne paralizeaza glandele, eu devin obez de clorhidric iar ea o stenograma. Suntem din nou la zid. Daca as fi stiut de cate ori ma va pune la zid.. Daca as fi stiut de cate ori se vor incarca armele.. de cate ori va fi trebuit sa traga altii in mine doar ca sa isi sature ea setea de macel, probabil as fi capitulat la inceput. Sau poate ca nu, dracu mai stie…

E sambata azi. Sau luni. Sau marti. Sau vineri. Oricum nu ziua e importanta. Ciclul se repeta. Gropile se intorc din drumul lor, iarna se asterne inainte. E frig si ochii mi au iesit din orbite.. unde s pistoalele unde s pumnalele

smdsajk

februarie 11, 2015

Am imbatranit. Trista constatare. Ca anii smecheri s au vandut ca sperma n eprubete. E dezolant peisajul dar n ai ce sa i faci, cumetre.. Asta i viata. Imi vine sa plang. As muri de o mie de ori sa retraiesc o singura data o singura clipa. Dintr un bloc, intr un parter de bloc, apartament retras, ascuns, ferit de civilizatie. Mirosul de vara, de vara timpurie, sfarsit de mai, inceput de libertate, aceeasi melodie – Macaco – Hacen Falta Dos. Gloria din maruntaie. Tigara de la fereastra despartirii. Ea vorbind in telefon, in apel, strivindu mi timpanul din dragoste.

Cat timp a trecut de atunci pana la accident. La accident, caci accidentele sunt multe. Mai ales intr un razboi, in viteza fricii,a fugii necontenite si istovitoare, cu coaiele afara din prohab calauzind singuratati eminesciene… De as retrai doar cateva secunde sentimentul pe care l traiam atunci din belsug – plutirea, plutirea otravitoare pe care sufletul o propaga numai si numai o singura data, ca raspuns impotriva tuturor remuscarilor posibile, vastul, infinitul: avem toata viata inainte. Un desert inainte, in secunda zero, dincolo de dresurile negre, de matase, de franjuri si boxeri. Ce capcana! Azi n a ramas nimic inainte. O gaura de vierme a sectionat timpul. Traim disperati, atat de disperati incat ne prindem ghearele de grinde false.

Drumul se schimba, dragostea mea. Steagul care se inalta nu mai e acelasi. Gusturile nu mai sunt aceleasi.. Din tot cacatul asta de – inainte – n am inteles decat ca pana la urma haul te ajunge din urma. Dar e updatat, modernizat. Alt model de hau s a nascut in ochii tai, aceiasi ochi in care, candva, vedeam toata planeta.

amahtasio

noiembrie 24, 2014

Nu mai suport orasul asta imputit. Cred ca de fapt e un amestec de vreme, anotimp si propria mi persoana. Un rondel etern. O reflexie spre spatiu, spre energia intunecata care ma curpinde.

Pe drum, intorcandu ma de la Florii, numar niste bani care nu sunt ai mei, dar se afla momentan in posesia mea. Ce om sanatos, rational si integru si ar lasa chiar si pentru o clipa banii in mainile mele? Incep sa rad, ma impiedic. Ma gandesc la posteriorul pe care cu doua zile n urma il mangaiam si l dezmierdam pe o banca. 180 de secunde fatale. Mi am introdus mana in blugi si am framantat. Ca ntr o brutarie. Doar o pereche de boxeri si un cur. Si am framantat. Ce femeie normala, in deplinatatea actiunilor si facultatilor mintale si ar lasa curul in palmele unuia ca mine? Rad. Fireste ca rad, ce mi ramane de facut acum pe bordura rece? Ploua. Vreau sa mi aprind o tigara. Constat ca port cu mine un pachet gol, parasit, aproape devorat cu bestialitate. Si atunci pornesc spre centru, intru la ziare, smulg un dunhill din ghearele blondei duhovnicesti pe care l platesc cu grosolanie din banii care nu mi apartin si ma parchez in cofetarie, uimit de normalitatea si seductia momentului. N am de ce sa mi fac griji azi, imi spun in minte. Cocorii sunt pe cer, berzele sunt pe cer, pelicanii, albatrosii, batlanii sunt pe cer. Poate si un stol de lebede. Lacul e plin de pesti, delfini si sirene. Comand un Jack. Ce altceva poti bea intr un oras putrefact ca asta? E o carcera. Un chin. Prezentul, dedublarea. Un cutit in plex si adio lebede si delfini. Beau un Jack. Autocontrolul pare cel putin pentru moment intr o postura stabila, in afara oricarui pericol. Dar e intuneric total si cand e intuneric in mine se produc schimbari de clima si de geografie, sangele mi pompeaza altfel, irisii mi se dilata, retinele, corneele, corneliile poate. Nasul, buzele mi se deschid, tsunami in interior, in suflet si pubul ca un mesager se inalta inainte, ma cheama, ma striga, ma inghite. O mie de ani in deriva. O mie de ani de inghitit maruntaie. Minciuni. Singuri pe drum, singuri in case, singuri in propriile scene, in iubiri, in despartiri. O intind spre pub. Orasul e degradat, pute ca dracu, pute a femeie parasita, a lauza cracanata de burtosi, a fecale de tyrannosaurus rex. Tipenie de om pe strada. Si e ger si ploua si ma gandesc la cele 180 de secunde fatale. Am bagat mana, am atins anusul cu degetul din mijloc. L am mangaiat, l am penetrat o clipa, doua. Apoi am scuturat degetul care si daduse drumul. In fata mea, ea, ochii ei storsi de sange, se inalta cum se inalta o corabie disparuta. Ea e Black Pearl si eu sunt Jack Sparrow. E inca in spatele privirilor mele cu buzele tremurandu i ca perdele in casa bantuita. Ar spune poate ceva. Ar rosti.. Ar fi spus ma gandesc. Daca lucrurile stateau altfel. 

Doar pubul sta altfel. Sau cel putin pare n noaptea asta. Oaza din desert, altarul din mijlocul iadului, locul de pelerinaj, Mecca, collosseumul, turnul Eiffel. La masa alexandrioane si cola. Cine mai stie cati ani au trecut.. Cate pizde or fi ramas cu latul de gat? Daca ar fi fost cu cateva zile mai devreme.. Anusul, degetul.. Si cum isi dadea drumul sasaind ca un sarpe, scuipandu si ultimul gram de venin.

bhbknjklj

noiembrie 22, 2014

Suntem saraci! Saraci lipiti pamantului amandoi. Ea din pricina placerilor si a prafului de stele, eu din datorii financiare. Merg pe strada si ploaia suna ca o serenada. Rotile masinilor accentueaza starea in timp ce probabil in barul de pe cealalta parte cineva bea un Heineken si haleste o ciulama din piept de porumbel. Sunt sarac, imi reamintesc, ca sa gasesc o ruta ocolitoare, sa nu fiu nevoit sa dau nas in nas cu vulturii carora le sunt dator. Totusi, chiar si asa le simt respiratia in ceafa. Oriunde merg la primul zgomot o panica infernala se naste in mine ca un pudel in fata unor pitbulli. Ce sentiment de josnicie port in suflet. N a fost dintotdeauna asa. N am stat cu fruntea in nisip ca strutul, nu.. Uneori am fost rege. De cele mai multe ori am fost un martir. M am sacrificat pentru altii. Azi stau inchis intr un cavou plangandu mi de mila. Ieri o urmaream pe ea calarind soselele cu noul ei prieten, acel Stereo Boyfriend in verde stacojiu precum saltaretii aia care se tund in saloane cacanii in dungi. Durerea pe care mi a pricinuit o a fost stersa cu buretele. Am baut un litru de alcool pur din proviziile vecinului Visinata, doar ca sa dizolv clipa si sa trec peste ea cu brio, dar in timp ce aselenizam in mine grade solare aveam in memorie doar zambetul pe care i l daruia aluia foarte tandru, de parca ar fi fost dintotdeauna impreuna. Si apoi barba aluia cand se apleca sa o sarute.. Sa o sarute.. Asta e prea mult. Am vrut sa i sparg tampla. Ba chiar am strans un bolovan in palma pana l am transformat in nisip. Nu reusesc niciodata sa actionez desi ma indrum, imi vizualizez tinta. Cand sunt aproape sa finalizez dau inapoi ca o oaie. Strang in mine, urlu in mine si sufar. Sufar crunt. Om al cuvintelor aud in creier.. Om al cuvintelor….

Si apoi, criza materiala n a venit singura. S a napustit cu forta unui tsunami carand dupa ea resturile devastatoare. Au venit, evident, facturile pulii. A trebuit sa cer amanare si din cand in cand clementa. Ma gandeam ca voi surprinde intr o zi o voce calda la telefon ca, satula de statut in telefon o sa spuna domol: domnule Sarbu sau Razvan.. Uite ce fac eu pentru tine, iti platesc datoria funerara, o sterg cu buretele dar sa stii ca mi ramai dator. Doamne cat i as fi fost de recunoscator! Probabil as fi plans cateva ore apoi m as fi urcat intr un tren spre nicaieri.. O calatorie! Imi surade ideea. Sa plec intr o calatorie e tot ce mi doresc. Poate voi nimeri cu vreo babeta plina de parale, diferita de cele cu care am umblat pana acum, diferita de ea, mai ales de ea, creatoarea vestimentatiei angelico demonice pentru presa pirat, radioul inimilor surde!

Ce sa mai.. Totul e un chin. Ma prefac ca nu i am primit mesajul. Dupa un timp chiar stiu ca nu l am primit. Dau din umeri ca un orb in fata manastirii. Nu e cine stie ce.. Si daca intr o zi o sa primesc un glont in plex, care ar fi neajunsul? Sunt poate singura persoana care ar supravietui, tinand cont de ironia si turnurile vietii. Probabil as supravietui si daca m as arunca intr o hazna, intr un hau, intr o prapastie.. O craca dura s ar interpune, mi ar diminua caderea, parca vad si cand ma apropii de solul dur vreun taran va trage aproape o caruta de paie. Toate astea pentru ce? Doar ca sa raman inca o clipa in iadul asta? Daca ca sa o vad pe ea aproape tavalindu se cu ala? Halal iubire mi spun mie insumi. Halal dovada de iubire. Dar dovezile de iubire sunt cantece de greieri.. Dintr o data nu le mai auzi.. Stii doar c au fost acolo. Au cantat poate mii de ani fara sa fie luate in seama si cand esti pregatit sa le insfaci strangi palma in vid. Nu.. Incep sa i gasesc scuze. Asta nu i un lucru bun. Cel mai bun lucru ar fi sa mi gasesc o slujba. O slujba primitoare ca sa le pot restitui astora banii…

Au fost nopti in care m am trezit buimacit de tristete, exact ca soldatii aia care, epuizati de atata front gasesc o clipa de ragaz chiar in transeele mortii. Nu mai am nimic de pierdut. Si daca ar mai fi ceva, nu exista indoiala, pana la urma se stinge singur. Ma intreb ce rost au avut plimbarile fantomatice, aparitiile pe scenele disperarii cand intre amandoi e o cladire ridica mai sus de Calea Lactee. Vechile torte se aprind inainte. Intorc privirea in spate si totul arde arde arde. Chiar si in stanga si in dreapta mea arde tot. Ma duc dracului spun. In fata un stol de pasari se separa de pui. Unul dintre ei ramane in urma. E singura sansa si el o rateaza. Nu i nimic, prietene, marile ocazii apar si dispar din nimic. Si nici nu tine de tine sa profiti sau nu. Ca un comediant repet ultimele numere inainte sa ies pe strada. Repet si repet cu gandul la ochii in care m am presarat tot. Daca i ar deschide acum s ar putea uita cu usurinta la soare.. I am dat tot! M am introdus tot fara sa am macar vreo intentie sa ma intorc, sa ies vreodata. Pana si cimentul e rece ca un iceberg.. Si muzica aia din masina aluia care o tintuise pe ea pe scaunul din dreapta, sarutandu l ca o turbina atomica in care forjeaza lacomi milioane de mineri, gata sa se bage toata la randul ei in ala, in el, fara nici un fel parere de rau sau repulsie..

pentru

noiembrie 21, 2014

Litere. E carnagiu, coaie, ce am facut aici… Sar pizdele din litere, in carne si oase, se aud evanghelii, haremul ofteaza. Sperma peste tot, o sticla de Jack si chiloti aruncati. Apartamentul in sine e un bordel. Arde. Arde ca un furnal in care am bagat suflete si oase. Degete si organe. Himenul printesei rascolit de raiosi. Pizde leproase, care se jupoaie cand le scormonesti, pizde suculente, vesnic curgatoare, pe care le ling cainii dimineata si seara. Amestec de carbuni si resturi umane. Nebunia, coaie. Trupul tocat, macerat, plin de rame si scoici. Miroase a pizda de jos. Chimie si alchimie. Lumea priveste n zare Dealul Fericirii, apartamentul cu cururi la ferestre, trase prin gem, mate de porc, icre negre si sloboz. E doar futai. Arta inseamna futai daca te hotarasti si stii ce s alegi. A trecut prin patul asta o gravida candva, se futea de parca copilul din pantec, embrionar, cerea pula cu boticul ala sugar in formare. Sare din litere si bruneta aia care nu putea sa se cace, cu matele imbarligate, si care, cand a primit ciocanu n cur a dat o n diaree verzuie, cu aripi de vultur, care nalta tot mai sus si mai sus, de mi a vopsit tavanul. Cimitirul si gasca. Mortii cu felinarele aprinse se fut in transee. Capatanile de schelete, canceroase, cu ochii plini de ovare stralucitoare ca aurul ies din pamant ca vrejurile de bambus.

E un orgasm total, asta i treaba. Futi tot globul si i dai foc. Il aprinzi ca si cum ai aprinde o grenada si i ai baga o uneia n fofoloanca. Uter pe pereti, atarnat ca spanzuratii in gradina. Nu i inteleg pe astia care o dau in mesaje de dragoste pe facebook. Facebookul e plin de taraturi in mortii ma sii. Pizdele de facebook sunt niste basini supersonore, care se baga singure in vrajeala. Si pe urma harneala cu iubirea, vai ce mult te iubesc. Iarasi apartamentul. Deseuri umane. Inca pastreaza vii stafiile celor ce au trecut pe aici. In intuneric ies de sub pat imbracate mereu in rosu, mereu cu puncte negre de parca Stendhal in persoana s a masturbat aici. Mobila veche, statuia lui Zeus din Olimp rastignita in mirosul de fasole din bucataria Roxanei. Roxana isi tine eprubeta langa pat. Noaptea se trezeste si se pisa n ea. Trei stropi infecti urinari storsi din rinichiul ei putrezit. Tre sa se opereze. N are voie sa manance aia, sa bea cealalta. Urmeaza un regim. Dar un regim cu pula nu urmeaza? E casatorita cc un bulangiu. Cu unul care se freaca cu domni. I am aratat intr o zi. A zis ca nu i posibil. Cand spunea asta se excitase profund. Ii placea sa l vada pe barbasu jos in cartier, tragand pe gat o pula. Si platind extra pentru ea. Iar ea mi tinea mana pe coaie.

Intorc privirea si vad un munte de pizde frecandu si maruntaiele. La gramada. Lumea i o himera. Ustura cand torni alcool pe fofoloanca ca i vie, e traversa interior exterior, spatiul vital, uterin, unde se procreeaza monstrii putrefacti cu ochi si gura, halite de barosanii chinezi in clipa avortarii, mumiile egiptene, generatii de handipati din pantec, siamezi in cautare de lichefierea fratelui infertil si bubonic, sa l omoare, sa ramana doar el stapan pe stomac si ficat. Cat de abstract e totul! Lumina de luna pe cer. Stele aprinse la inmormante. Unele cad si damele bogate plang. Emotii electrizate, sfarcuri tari ca samburii ies din piele. Si tavanul plange si duduia plange. O doare. Fireste c o doare. Pula asta i construita din metal. E puternica, masiva, gata sa sparga usi si termopane. Capabila sa futa orice gaoz pe o raza de un kilometru fara sa ejaculeze. O treaba grozava. Ca o cina romantica n familie. Toti sunt la masa. Fiica si fiul se mangaie reciproc intre picioare. La o adica si mama l mangaie pe fiu si fiica l mangaie pe tata. Nasul si nasa privesc scena. Se uita fix in ochii celorlalti. Nasul ar lua o la pula pe fina dar e rascolit de reactia finului. Finul ar fute o pe nasa si n urechi, se uita cu tristete la ea. Si nasa s ar fute cu fiul, poate si cu fina, nasa suferind de cancer in gat, nu poate suge pula, ii raneste granulele gustative, si asa terfelite, dar in cur ar merge o pula de cal. Cand ii privesti, sunt o familie fericita. Lumanari aprinse, betisoare parfumate..

Litere, coaie. Zeama de litere. Pastrama din testicule de litere scoasa la vanzare. Ochelaristii vad tot. Absolut tot. Nu mai exista oboseala, doar hrana si litere si gaoz si intestine si creieri imprastiati pe covor. Si toate pentru mine. Doar eu tin firul de coarne. Ca nu ma inspaimanta pularaii care stau la celelalte balcoane. Cavaleri de onoare cu palarii negre. Vreau sa fac inconjurul orasului, ti am zis. Sa simt pamantul, ce a mai ramas din toata increderea. O pereche de picioare goale. O sa mi pun potcoave. Merg galopand. Din cand in cand iau o gura de iarba proaspata. Trag un balegar la fiecare colt de strada doar sa vad aburii cacaciosi cum cheama dragostea materna. Aici paterna cu p de la pula. P de la haos. P de la cadere, genunchi, talpi si p de la soarta. Apartamentul erupa, extaz si cavernele disperarii. Duduile disperate de timp nu se mai uita n oglinda. Trecutul zace acolo cuibarit sub pleoape, chipul se sparge, mii de ani de ghinion. Si apoi caruta goala..

Sa incepem

noiembrie 15, 2014

Te iubesc, i am spus. Te iubesc. La capatul unei etape despre care credeam ca e ultima. Ce ar mai putea urma, m am intrebat. Am demonstrat ce am avut de demonstrat, e timpul sa iau o pauza. Sa ma trezesc in zori cu o cafea si o tigara si sa mi placa soarele de pe cer. Sa deschid fereastra, sa ingurgitez lacom fiecare particula de lumina. Sa mi ofer mie insumi o sansa, ma saturasem sa i acord toate sansele ei. Voiam sa se termine definitiv chiar daca asta insemna sa se termine cu ea. Eram epuizat, flescait ca o carpa uda, ingrozit de faptele care mi se scurgeau printre degete. Stiam ca pot mai mult, in adevaratul meu destin trebuia sa se afle si un inceput in care sa pot evolua, sa pot fi eu insumi fara sa incalc vreo lege maternala, fara sa mi se fure indentitatea si sa se atenteze asupra personalitatii mele. E imposibil sa gasesti un om care sa vada mai departe de propria caverna, pe care sa l intereseze si altceva in afara propriei cupole, prorpiului stomac, propriului uter, ovar?… Am facut in viata mea o sumedenie de investitii in pizde. Am fost prins in mrejele fermecatoarei Boriela, ultima epava consacrata a orasului, un monstru sacru al celor care i fraieresc pe prosti cu feromoni falsi, ale carei ancore grele le port inca pe umeri precum un golf cu bratele deschise. Nu ea, nu Boriela m a facut sa mi deschid ochii, sa pot sa realizez ca eu nu sunt de fapt asa, nu conteaza pentru mine fundalul, materialul, stofa sau prestigiul. Cateodata m am afundat pana n gradinile iadului ca sa mi urmez un principiu, insa acum ma trezeam renuntand la valori cu zambetul pe buze, imbatat mai curand de o seductie erotica decat de virtute. Si asta pentru ca viata isi cere tributul. Sub pielea mea crestea altcineva, eram ca un violonist trist, a carui prestatie din ultimele concerte fusese indelung contestata. Magnetismul se dezvolta cand lianele iubirii ajung pana acolo unde n au mai fost niciodata. Sclavi n am fost intotdeauna, altminteri libertatea nu ne ar fi fost cunoscuta. Incetasem orice activitate, orice alta activitate specifica celor care gandesc. Tot ce trebuia sa fac era sa i cant ei in struna, si, desi toti cunoscutii imi prevedeau zadarnicul sfarsit, ma simteam minunat facand asta. Nu as fi putut in veci sa devin victima cuiva, dar eram dependent de panica pe care caprioara o simte cand e prinsa n capcana.

Uneori coboram din apartamentul sarind de pe un picior pe altul, fluierand a fericire surda de parca taman gasisem o mina de aur. Eram atat de doborat de venin incat il salutam cu repulsie pe cel care candva ii fusese sot si care ajunsese sa haleasca din gunoaie, urmand practic acelasi mers pe care la randul meu il urmam, fara sa mi dau seama. Ma imaginam unicul, supremul, singurul stapan al inimii ei fermecatoare si daca ratarea lui fusese posibila singura vina ii apartinea fara nici un fel de dubiu, lui. Cand scriu aceste lucruri incep sa rad de ironie, si, desi mi se pare ca ntr un fel am fost mai mult decat maxim de cretin mi ar fi fost dat sa fiu, consider ca in aceeasi masura aici am devenit cu adevarat un vanator. Nici faptul ca ma plimb singur intr un parc de platani nu are sa mi stinga prea curand sentimentul. La vremea respectiva fusesem ales sa lucrez intr o redactie de prestigiu, a carui rol pe planeta era sa ridice n slavi baronii locali. Nu stiu pe ce principiu m au selectat aia, probabil li s o fi parut ca fata mea, asemenea unui caine loial, avea sa urmeze cu strictete sfantul pupincurism biblic pe care Dumnezeu l a lasat pe planeta ca sa dea valoare si celor care din nefericire nu se pot afirma. Una peste alta, o pizda ma luase de mana, imi asezase un laptop in brate si da i bice. Ce trebuia sa fac eu era sa modific niste cacaturi de stiri si sa urmaresc nume. Site uri, linkuri, forumuri in care persoanele de partea carora eram noi n aveau cum sa fie patate de vreun act murdar pe care tocmai il savarsisera. Trebuia sa spal nu o imagine, nu o fotografie ci intreaga camasa, tot ritualul tembel de la n a fost acolo pana la si a petrecut timpul hranind porumbei. Cred ca am facut o treaba grozava si pentru care am fost platit infim, dar niciodata in viata nu e recomandat sa ridici pretentii. La sfarsit,  daca se trage o bara poti emite eventual o convingere si asta daca ti ai pastrat demnintatea de a nu infige un cutit in talpa unui nevinovat. Mi am spus mereu ca trebuie sa merg inainte. Am facut asta cu discretie si stabilitate chiar daca cele mai multe momente fusesera cutremuratoare. Cerintele Borielei devenisera intr un timp cu adevarat imposibile. Ca mi administreze doza necesara de desfrau de care sufletul meu avea atata nevoie trebuia sa ma transform intr un cavaler al ghetoului, sa jefuiesc pur si simplu din bunurile altora si sa i daruiesc ei prada stralucitoare. Abia atunci ma arunca in patul ei enorm si ma iubea cu o sete incendiara care ar fi putut aprinde o lumina in mijlocul cimitirului. Calea spre succes vine impartial,fiecarui individ in parte fiindu i predestinata o sansa. Eu am avut o multime de sanse, ratandu le in special pe cele importante, de celelalte profitand cu brioul unui parior inrait. Pana cand nu m am trezit dat afara pe usa ca un infractor, n am vrut sub nici o forma sa renunt la ea. Relatia noastra era una solida numai din punctul meu de vedere, ea fiind megamobila, cameleonica precum un demon. N am avut parte de pontul cu care m a acuzat c am deconspirat o, daca se poate spune asa. Ii duceam pur si simplu sacosele de mancare pe care ea insasi mi le comandase. Pe holul blocului babele barfitoare ma priveau cu mandrie. Aveam sa vad in sfarsit un spectacol. Si ele se pregateau sa aplaude circul, vuind dupa mine uralele multimii. Macar daca ar fi indraznit vreuna sa vada dincolo de om in sine, sa actioneze si sa ma opreasca.. mi ar fi placut sa nu cunosc clipele acelea. In apartamentul roz, Boriela se iubea cu altcineva. O ventuza care ca si mine aproviziona cu ambrozie aceeasi gura. Eram ca tentaculele unei caracatite bolnave de paralizie, lacoma ca o matca stearpa si statica, care si intinde sugativele in centrul bancului de pesti, confectionandu si buna stare. L am vazut acolo. Pe el.. Concurenta mea fireasca. Pompa in ea cu o foame flamanda, agasanta care m a facut sa realizez cat de la inceput era. Razboinicul dinauntrul lui era atat de motivat ca sa se demonstreze incat orice lege ar fi admis ca era capabil sa lupte pana la ultima suflare. N a fost nevoie sa se ajunga pana acolo. Nici n am pasit inauntru si am fost aruncat in strada cu surlele si trambitele mahalalei. Pleaca si sa nu te mai intorci pe aici. Fara nici un fel de explicatie sau regret. Ceea ce e mai interesant este ca am avut suficienta forta ca sa ajung intr un bar. Fara alcool nu pot depasi fazele grele desi daca ne luam dupa alte vorbe celebre, asta arata cat de lasi putem sa fim.

N am avut sfarsitul sotului Borielei, asta e limpede. La cateva saptamani dupa despartire m am trezit cu ea la usa implorandu mi sa o iert. Am primit o inauntru, bucurandu ma de scena melodramatica, pipaindu i fundul, singura ei parte care ma atrasese cu adevarat. Nu si a inchipui niciodata cat de veninos puteam eu sa fiu, cat de fara scrupule eram. N ar fi avut de unde sa cunoasca ferocele animal ascuns sub o copertina calda, fierbinte. O ascultam cu atentie, ii ascultam glasul, vocea ei plangacioasa ma facea sa mi pierd controlul si duceam o lupta acerba cu mine insumi sa nu o intrerup. Imi povestea ce i se intamplase in timp ce mi desfacea prohabul. Mana ei imi atingea penisul cu un singur deget, apoi ca si cand n as fi fost de acord o impingeam, asteptand sa incerce iarasi. Stia ca ii voi permite, dar isi imagina ca voi ceda eu calitatilor ei actoricesti, ascultandu mi instinctul, independent de mine. Personal imi era atat de indiferenta incat as fi putut sa i fut un picior in gura si s o las intinsa pe covor fara sa mi pese catusi de putin daca si ar fi revenit sau nu. Prada si pradatorul. Entitatile supreme. Jocul imi oferea o erectie puternica. Ca femela, isi daduse cu usurinta seama ca n pantalonii mei nascuse un monstru de pula. Tot ce ar mai fi avut de facut era s o scoata afara si sa se nfrupte din ea, glorioasa ca o atleta. Isi trecea unghiile incepand cu genunchii si urca pana n dreptul coaielor. Aici lua alta turnura, insuficient de lunga ca sa le ocoleasca in totalitate, mangaia cu un varf scrotul si o lua de la capat. Sunt multe de castigat daca te imunizezi excitatiei. Poti prinde fara probleme orice pizda care ti trece prin fata. Sa inveti sa ti controlezi erectia si sa ti o mentii e un castig si mai mare pe care un barbat, orice barbat, ar trebui sa l aiba. Mi am lasat capul pe spate tragand dintr o tigara. Era momentul sa actioneze. De data asta n aveam sa o mai impiedic. Mi a desfacut prohabul si mi a frecat o putin prin boxeri. Ulterior a vrut s o vada. Pot sa o scot – a intrebat. Fa tot ce vrei – i am raspuns. Si a introdus mana in boxeri si mi a scos o.. mare, carnoasa. Si a pus palma la gura de parca abia acum ar fi facut cunostinta, abia acum ar fi vazut o prima oara. Stai putin, mi a spus. Vreau sa fotografiez momentul. S a ridicat si m a fotografiat cu pula balangandidu mi se in erectie. Vreau sa am o fotografie cu pula asta. Spunea asta pentru ca stia ca astfel o sa aprinda si ultima pulbere din mine, fara sa i dea pulii o persoana de care sa depinda. Pula e pula indiferent de cel care o detine. Si asa trebuie sa ramana ca sa nu mai existe invariabila futaiului : nu vreau sa ma fut cu ala, nu mi place fata lui. La fel si pizda.. Gradul de vitalitate autonom, respiratia proprie, prin cute, prin floci. Ca ti place curul uneia, dar pe ea o bubuie un singur individ, insa ti admiti, esti sincer cu tine.. candva o s o fut p asta pana i sare curu n aer, fara sa ti mai pese daca vei reusi vreodata sau nu. Important e ca ai face o. Chiar daca i pizda celui mai bun tovaras al tau, ai fute o ca un cal, ca un cal salbatic fara nici un fel de regret. Ai fute o si atat. Apoi se poate intoarce la individul ei, la viata ei fericita si totul ar reveni la normal. Futaiul creeaza in individ o bucla a timpului. E faza care da masturabarii realitate. Intre laba si futai nu exista decat imaginatie. In imaginatia fiecaruia dintre noi futem pe cine vrem noi, de cate ori vrem noi, cum vrem noi. Cand iti acorzi o laba mistuitoare, caci laba ti o acorzi cu buna ta stiinta ca altfel nu se poate, te gandesti mereu la pizda care ti convine cel mai mult in clipa aia. Pizda clipei. A profitarii de situatie. Cand Boriela a inceput sa mi o frece uitandu se in ochii mei, am sesizat ca asta isi doreste. A depasit stadiul de plan. Isi doreste clipa asta cu aceeasi intensitate care da iubitelor siguranta. O suge. O scuipa si o suge din nou. Ii simt buzele tragand efectiv din mine, contopindu se cu pula mea. Face asta in timp ce cu mainile isi freaca clitorisul. Ar imbraca altceva decat blugii astia, ar imbraca o fusta, o camasa, doar o camasa, ceva care sa i permita sa si bage acum doua degete n pizda si sa si amestece la randul ei elementele. Cand nu mai rezista se dezbraca rapid. Si ar arunca toalele pe fereastra, nu mai conteaza destinatia lor acum, important e rezultatul, momentul. Secventa vine ca o paranteza intr o viata plina de cacat. Cand traiesti la voia intamplarii, evenimentele se desfac inaintea ta precum o carte. Spatiul dintre mine si ea e redus considerabil. Nici o lacrima n ar mai avea loc intre noi. Sare in mine, ma copleseste. Sare. Geme. Sunt asemenea unui pictor nebun aflat in transa finala a tabloului, ultimele detalii, taman cele care dau picturii suflet. O mut. O mut fara sa o mai scot din pula. Ii place asta. De fapt, nu si a dorit nici o secunda sa o dau afara. O iau pe la spate. Ii place si asta. Strange cu putere bluza cu care era imbracata cu cinci minute inainte. O fut in timp ce privesc spre fereastra. Afara e un soare rece, metalifer, care ti ingheata oasele si ti clantane dintii. Boriela. O sa ne reluam relatia. Ii promit marea cu sarea. Sunt atat de desarte promisiunile mele incat n ar misca nici un melc. Totusi ea ma crede. Fireste ca ma crede, i ar fi imposibil sa creada ea insasi ca nu si atins scopul. In viziunea ei, dupa un orgasm din care poti sa tragi un fruct afara si sa iei o gura din el, e imposibil sa nu ti atingi tinta. Ejaculez. Placerea e atat de mare incat imi da senzatia ca in sfarsit cunosc din starile pe care un criminal le traieste cand savarseste asasinatul. Excitarea anormala a omenirii in momentul in care gustam din noi insine. Canibalismul. Gratitudinea faptului ca suntem vii deci mancam. Fluvii de sperma ii cad peste fese. Curul ala arogant si indraznet despre care vorbeam zace ca un buchet de flori intr o vaza. Timp. E tot ce iti cer imi spune. Timp.. sa pot sa redevin ce am fost.

Poate ar avea o sansa de scapare m am gandit. Cu siguranta ar avea. Asta daca n ar exista cuie n roate. Fiinte care sa se interpuna intre tine si viata. In cazul ei o astfel de fiinta eram eu. Nu puteam sa o las sa interactioneze cu lumea. Sa redevina ce a fost ar fi insemnat, sa redevina umana, ori eu aveam nevoie de o fantoma, de o nimfa. Am continuat sa am grija de ea pentru un timp. Era ca si cand nimic nu se schimbase. Trecerea de la epava la nava de croaziera n avea sa fie infaptuita niciodata. In sinea ei, era totusi convenabil. Propriul ei tentacul se hranea din ea, dar era un pret infim pe care trebuia sa l plateasca pentru dependentele ei, pentru placerile ei – dependentele si placerile noastre. Contracostul dintre clipa in care renunti la ceva si cea in care primesti ceva in schimb. Nu exista jumatati de masura. Nu pentru mine. Nu pentru cineva care nu si impune limite. Dragostea inseamna sa ai limite, asta incerc sa tot spun de ani de zile. Ca sa te schimbi cu adevarat dintr o broasca intr un print nu ai nevoie de iubire ci de claritate. Sa vezi lucrurile asa cum sunt de fapt. Iubirea mascheaza simturile. Devii mai bun, mai slab, mai altruist. Permiti celui de langa tine sa jongleze cu sentimentele tale si desi ti permite la randul lui –  poate – te gandesti ca nu ti doresti asta. Cine vrea o viata normala, cu tot ce presupune ea, cu plimbari, cu filme, cu dusuri calde, cu magazine, cu seminte, un remi, o tabla, un macao intr un pat, nu are nevoie decat de dragoste. O viata de familie. Fara zbucium, fara zgomot, fara timp. Se numeste perioada roz. Aici nimic nu pare important. Faptul ca i permiti celuilalt sa coabiteze cu tine are un efect atractiv inca de la trezirea de dimineata, primele priviri.. Buna dimineata, honey, ai facut ochi? Ce ma inspaimanta pe mine este rutina. Obligatoria rutina peste care nu se poate trece. E rutina aia nenorocita de ploaie de stratus, lunga, interminabila din care, trebuie sa admit, nu te mai salveaza nici futaiul. E fara scapare, intolerabila. Asta e firul povestii propuse. Primul paragraf. La el trebuie sa ajung acum si sa l depasesc. Ca sa transfer tot ce a fost in ce e, ce s a intamplat in ceea ce se intampla. Diagonala intre spiritul celui care era si celui care a devenit. Am prieteni cu care cateodata ies in oras. Prieteni vechi. Faptul ca au devenit responsabili ma sperie. Ma sperie seriozitatea cuvintelor lor. Apoi discutiile despre masini si bani si investitii financiare. Case. Sufragerii, modificari, gresie, parchet. Istovitoarele discutii politice cand tot ce vrei este sa bei o bere. O bere n pula mea. O bere si o pizda e tot ce conteaza. Fireste, toti ar vrea sa spuna, doamne ce bine sa bei o bere si sa futi o pizda, dar nici unul dintre ei nu si permite. De ce? Presupun ca relatia dintre ce au fost si cei care au devenit s a schimbat. Paradoxal, eu asta gasesc cel mai interesant in viata.. sa poti sa bei o bere si sa futi o pizda, fara sa ti pese de consecinte. Vrei sa ma arate lumea cu degetul? De parca daca nu ai face asta nu te arata. Oamenii gasesc intotdeauna motive, in special invidiosii, care sa te transporte in noroi. Faptul ca ti tii in gat cuvintele si nu ti recunosti gusturile nu face decat sa te anuleze. Ba mai mult, asa ai ocazia sa realizezi cat de tare si cat de repede te ai pus pe imbatranit. Daca discutiile dintre barbati s au teleportat de la pizde la masini si case, e clar – s au dus pe pula.

Intre mine si Boriela n a fost nici o bariera. Nu e nici macar un personaj al vietii mele. Numele ei adevarat este Daniela. Se va recunoaste intr o zi, banuiesc, daca va avea curajul sa citeasca sau daca pur si simplu mai traieste. Trebuie sa intorc pagina. O singura pagina si sa ma trezesc intr un punct peste care sa nu pot trece. Oare am gasit drumul cel bun? De aici incepe tot. De aici incepe tot!

Un alt fel de lume (1)

februarie 1, 2014

Sunt dezbracat pe plaja. Si e soare. La ora asta in Romania, in vechea viata este iarna si ninge si niste idioti s au omorat pentru apa sfintita. Stau pe un sezlong si imprejurul meu e un basm atomic: s au adunat sute de mii de femei cvasisecatuite de viata ratata, tolanite la soare ca niste covoare putrezite. As putea foarte bine sa sap gropi si sa le arunc inauntru. Nu mi ar spune nimic, nu ar misca un deget sa se ridice de acolo. Lipsa afectiunilor matrimoniale impinge femeia sa caute alinare in bratelor oricaror trecatori aflati in preajma la momentul oportun. Facem cunostinta. O cheama Ilda. E negresa si e din Canada. Probabil dintr o colonie nemteasca imi spun in gand. Greu de crezut ca stramosii ei au fost blonzi arial, cu ochi albastri si pula mica, dar asta face ca gandul meu sa treaca rapid de la o destinatie la alta. Are un costum de baie alb, alb mat, matase pura, adunat parca cu pipeta de pe crengile bolnavicioase ale pretioaselor omizi. James, ii spun, mintind in draci: Liverpool, Great Britain. Ohhh.. Beatles s Town, replica ea cu o stralucitoare intorsatura a privirii, pe care am vazut o de mii de ori la celelalte femei ale mele asa incat acum a fost cu usurinta sa realizez ca e interesata. Si atunci incepe… Si incepe. Sunt prins intr o conversatie dinamita, care ma obliga sa inventez nume si locuri la secunda si care ma condamna totodata sa ascult balivernele negresei despre casatoria esuata si despre epava de sot al ei, gasit mort pe campul fagaduintei in incercarea nenorocita de a intra in statele unite fara viza. O fi murit de foame, ii spun. Negrii au o slabiciune fantastica fata de mancarurile albilor, fara ca aceasta sa presupuna vreun argument rasial si o oroare celesta fata de rumegusul chinezesc. In ceea ce ma priveste, cand vine vorba despre mancare, mananc orice. Duc o viata de nomad, mereu flamand, mereu in cautare de carne, noua carne, oase moi, piele moale, abia desprinsa din cearsaf, cu ochii larg deschisi dimineata devreme, parca privind intaia oara la lume, pentru intaia oara in aerul respirabil, gafaind iremediabil stari, senzatii, sentimente. Suntem in Australia. Mereu mi am dorit sa vad Australia. Are intr adevar parfumul ei, asa cum i am spus atunci cand m a lasat in urma, in seara aia tampita de ianuarie. Daca as fi stiut atunci ca peste ani ca ma voi catapulta aici la 40 de grade, aici la o aruncatura de bat de locul in care Nadal pierdea finala aia memorabila cu Djokovic, aici unde se pescuiesc dorade de pe plaja, mi as fi trait ultimele clipe strangand o in brate, sufocand o practic de dragoste nemuritoare. Dar iata ma singur in compania unei negrese absolut mortale, gata sa descarc un container intreg de carne romaneasca de cal pentru a escalada kilimanjaro, la mii de metri inaltime, infingand steagul alb al pacii pe sfarcul ei intunecat, plecand capul intr o actiune inumana, lipsit de vreo glorie sau vreun trofeu: doar eu cu ea pe plaja asta. Dintr o anume perspectiva, totul ar avea sens, traiesc intr o viata in care nu s a legalizat consumul de marijuana, insa e tot mai pupat in cur condimentul pentru carne de porc. Slava domnului, exista Jack, exista Jim Beam si mult Salitos! Revenind, prietena mea se holbeaza la slipul meu, mi l scutura de nisip si zambeste ca un popa beat intr un salon erotic. E o sobolanca, imi spun. Narile i se deschid si scoate flacari vulcanice, daca va exploda voi fi realmente acoperit de cenusa aia vascoasa care te face s o iei randeaua cautand burlanul. Este foarte surprinsa ca am o erectie si intoarce capul razand, reactie idioata mereu surprinsa la americani cand sunt la camera ascunsa. Dar mana nu si o trage. O lasa sa zaca peste mine ca o bucata de carne macerata. Daca viata ar fi fara sfarsit jur ca as petrece asa milenii intregi. Trec peste un ceas doua, timp in care barmanul ma anihileaza cu melodii cretine, trec peste faptul ca Ilda mananca cocaina in timp ce da ochii peste cap ca si cum ar ejacula de foame surda.. Ah, foame! Da, mi e foame. Iarasi foame. As manca un carnat cu mult usturoi, cu mult sos, multa maioneza, stins, de ce nu, cu o Timisoreana rece. Aici lucrurile se infierbanta. Nu ma gandesc la nimic. Beau din pahar cat sa nu ma omor intr o clipa. Fumez eternul Dunhill si daca ea, leoaica mea ar fi cu mine, iar cu mine, poate ca as face o baie. Oceanul e intotdeauna un loc primitor pentru cei care sunt in cautarea viitorului. Am uitat de stres, am uitat de pastile. Prezentul e tot ce conteaza. Si euforia care iese din el si intra n mine. Plaja freamata de urletele pizdelor, e plina ochi cu fese albastre cazute de pe luna, din cer. Australia, ce vis… Ce speranta! Si dorada iesind din val, sarutandu ma frantuzesc cu botul ei efervescent. Si deodata Ilda, inca prezenta, aprinsa de un jar stins, poate din infern, aruncandu se pe mine. Nu e nevoie sa fac nici un gest, doar sa traiesc si sa fiu in erectie. Daca o sa fac asta, poate o sa mi aduca inca doua trei prietene. Se fute singura cu ciocanul meu. Imi aprind o tigara. Se insereaza si nu e nimic mai frumos decat sa te futi privind apusul, privind valurile care pleaca in loc sa vina, poate spre Romania, spre ea, spre Honey, cu vocea mea, glasul meu strigand o, chemand o la nesfarsit. 

Ilda ma termina. Se ridica si arunca peste mine un prosop. Long live Liverpool imi spune. Eu o salut cu miscare din strafundurile creierului, mimand diplomatia. Ce japita!!! Plaja se rarefiaza. Pizdele dispar in noaptea surda, umpland pana la refuz barurile din zona. E timpul sa fac o baie, sa ma imbrac si sa caut un karaoke. Drumul la hotel imi pare plin de sex nebun, de sex salbatic cu straini. Casa de pe malul oceanului e parasita acum. Ultima sotie a murit la locul de munca in aceeasi zi in care sotul ei s a sinucis aruncandu se de pe pod. Fara sa stie vreunul de decesul celuilalt. La naiba, Magdalene, imi spun. In cea din urma zi, taman cand ne am fi eliberat. Ce Dumnezeu crud. Magdalene a fost sotie de golan. Pana sa fie a lui s a futut cu tot estul, dar asta n a impiedicat o sa devina fidela. Asemenea unui pudel bolnav, s a solidificat pe un fotoliu si a facut din el loc de pelerinaj. Hibernarea in centrul universului a devenit un mit. Forma i s a defectat, transformandu se intr un monstru de o tona. Ca sa i bage inel la stomac a trebuit s o ridice cu macaraua. Cand a desfacut o, doctorul a vomitat grasime. Iar el, golanul, a slabit ca un manz trist, pierdut in gherele mincinoase ale iubirii. Si s a aruncat in neant. Cand ea se metamorfozase din nou in sirena. Ce ironie! 

La hotel lucrurile sunt mute. Nimic nou. Poate ca ar trebui sa joc la pariuri. La caini. O combinatie 2 cu 6. 10 dolari. Si castigul sa l ingrop in nisip cum isi ingropa cainii pretiosul os. De la fereastra o vad pe doamna Kent cantand la pula unui negru. Rade in timp ce i o ia in gura in timp pe domnul Kent ejaculeaza pasari pe trotuar la prostituate. O altfel de lume mi se dezbraca de petale. Pasesc inainte. Intru. In jurul meu cadavrele primesc a doua sansa. Suntem aici sa construim un imperiu paralel realitatii. Destinele care cuceresc subteranul, aerul de canal secatuit de oxigen. Respiram Azot, hidrogen, ozon si dioxid de carbon. Am devenit carnivori, foamea ne macina celulele, oasele ni se lichefiaza si iubim. Iubim etern ca niste supernove. Pizda s a dat din umbra. E limpede si clara si i se citeste biblia pe cute. Un afrodisiac ce va inghiti chinul, corvoada, intunericul. S a dat startul la haos. Si se defriseaza organe. In momentul asta deschid ochii. Romania. Forma. Haos. Australia e departe. Ilda e in marsupiu. Viscol si cod rosu. Si urmeaza urmeaza urmeaza…