Arhivă pentru Noiembrie 2007

Jilava si momente cumplite….

Noiembrie 28, 2007

Atat eu cat si el incercam sa punem in miscare acel mecanism. De regula se simtea mult mai destept decat mine si in ochii lui nu vedeam decat pofta de a ma invinge in fiecare lupta , in fiecare confruntare. Nu avea o strategie pe care o urma sau de care ar fi avut intr-un fel anume nevoie dar dorea ca sa castige indiferent de circumstante sau imprejurari. Ma temeam de puterile lui ascunse si chiar imi imaginam ca are puteri ascunse.

Tiganul isi tinea banii la ciorapi. Nu puteai avea acces la ‘lovelele ‘ lui , dupa cum le spunea , urmand o denumire stradala , neintelegand ca lovele e format din engleza lui love… Scotea doar la nevoie si doar atat cat ii trebuia , pentru propria persoana. Niciodata nu ar fi facut cinste cu ceva. Paradoxul pe care nu mi-l puteam defini , era acela ca nici nu primea nimic in schimb. Deci calculand in sinea mea , il gaseam totusi un tip corect.

L-am cunoscut in Barcelona. Avea un farmec total aparte. Brunet , cam de aceeasi inaltime cu mine , se modela dupa societate. Lucra ca ospatar intr-un restaurant cu specific romanesc. Romanesc doar cu denumirea caci nimic din ce se servea acolo nu era de pe la noi de prin tara. Intrasem in local cu scopul de a mai vorbi si in romaneste , pentru ca mi se acrise de limba spaniola. Pana peste cap.

Tiganul statea la o masa , unde isi servise singur niste paste , carora le savura mirosul incercand sa se abtina a nu le manca inca. Pesemne era ceasul in care personalul lua pranzul. Am cerut permisiunea sa ma asez langa el , dar nu mi-a spus nimic. Ce-i drept , m-am riscat si m-am asezat. Mi-am aprins o tigara , explicandu-i ca sunt dornic sa schimb cateva cuvinte in romana si ca as plati pentru asta. La vremea respectiva nu erau atat de multi oameni migratori asa ca Spania era cat de cat curata.

Mi-a raspuns foarte lent cu o intrebare la care nu ma asteptam indiferent de pozitia in care se afla.
– Cam cat esti tu dispus sa-mi platesti , ca sa vorbesc cu tine ??!
Sunt perplex. Omul a luat ipoteza mea in serios desi era doar un fel de a spune. Ma indoiam ca cineva ar fi putut fi atat de brutal. I-am dat un buzunar de fise. Erau niste eurocenti amarati, oricum nu si-ar fi luat mare lucru cu ei.
Mi-a spus ca nu are acte de identitate si ca nu poate sa se intoarca in tara. Se gandeste tot timpul la cum sa faca sa poate ajunge acasa. Era de loc din Medgidia. Atat de aproape de mine si totusi atat de strain. N-am incercat sa-i stopez predicile , ascultandu-i cu fascinatie povestea. Era mai in varsta cu mult decat mine.

Pe vremea lui Ceasca a dus o viata extraordinar de grea. Imi arata cu mandrie o carticica. Ma gandeam ce mama dracului vrea sa vad acolo. Scria foarte larg. A S O C I A T I A    P R I Z O N I E R I L O R    P E R S E C U T A T I    F I Z I C   SI   M O R A L…
Dedesubt era pusa poza lui si alaturi numele si prenumele. Am vazut cum isi pleaca chipul. Imi spune cu o voce resemnata.
– 5 ani la JILAVA. 5 ani iti dai seama. ?

Asa a inceput totul. Era in floarea varstei si cauta o cale sa iasa din tara. La granita l-au prins cu acte false. Cum mama dracului facuse rost de ele habar nu am. Imi explica pe indelete cum a fost retinut batut si subjugat. Fara pic de mila. 
‘ Un ofiter pune mana pe mine. Baga-mi-as pula-n mata de cioroi , credeai ca esti liber ? Unde credeai ca pleci ?
Imi zicea totul ca si cum ar fi citit de undeva , retinandu-le numele tuturor cu care a avut ceva in comun in acea perioada.
Ma leaga si ma duce intr-un tunel. Aud tipete de oroare. Aud voci care cer mila Domnului. Ochii incep sa-i lacrimeze treptat.
E o inchisoare sub pamant. Pamantul care cade surpat. Li se usuca inima de durere. Multi nevinovati.

Eram singur. Celula extrem de ingusta. Nu vad cer , nu vad oameni , nu vad nici o fiinta. Nu miros iarba , mancare , aer… Aud strigate de moarte si voci schizofrenice. Eram foarte naiv. Stiam ca pentru ceea ce facusem nu meritam sa fiu atat de grav acuzat.. Ma gandeam ca e o greseala si ca cineva trebuie sa vina dupa mine.
N-a fost asa.

Sunt luat din celula. Habar nu am daca mai e noapte sau zi. Nu stiu nici macar daca e marti , luni sau duminica. Un barbat inalt ma duce intr-o alta incapere. Imi dadea ordine ca unui caine.
– Sezi !!

Stau pe scaun. In sfarsit. Ma gandesc ca ce a fost mai greu a trecut.

Stau pe scaun cam de mult timp. Cateva ore bune. Nimeni nu vine in camera. Sunt doi mascati care ma vegheaza. Orice le zic , nu-mi raspund.

Stau pe scaun de foarte multa vreme. Mi-au anchilozat membrele , spatele , ceafa tot. Mi-e sete iar la foame nu ma pot gandi. Continui sa sper , sezand.

Nu mai suport scaunul. Cred ca de doua zile stau jos. E groaznic. Sunt amortit. Intru in panica . incerc sa ma ridic dar nu pot. Nici macar nu sunt lasat. (aici e momentul cand tiganul da cu pumnul in masa de durere si tipa la mine – jegosii dracului…)

Le cer indurare. Abia pot vorbi. Un mascat iese si revine dupa cateva minute.
– Ridica-te cioara. E ora cinci. Ridica-te.

Ma ridic. Imi sumec gatul , imi misc gleznele. (tiganul plange)
Merg incet in jurul mesei. Fac cateva ture. Realizez ca sunt singurul barbat dintre detinuti. Restul numai femei. Numar turele. 5.
Mascatii vin la mine si ma aseaza fortat. Teroarea continua.

Stau iar pe scaun. Am avut cateva momente de rasfat. Ma doare tot. Imi e sete si cer apa. Mi se aduce foarte putina. Doua inghitituri.
Iti aduceau apa pentru ca niciodata sa nu te poti satura. Mereu putina. Mereu tintuit intr-un scaun. Imi explica.

Cand venea pahar cu doua inghitituri stiam ca a mai trecut o zi.
Trecuse  multa vreme in care nu am facut decat sa stau pe scaun. Ma ridicam la cele 5 ture in jurul mesei. Mi se pareau o adevara plimbare.

Dupa mult timp , anchilozat sunt scos din incapere. Tot timpul in care am stat acolo am auzit niste clopote dar nu stiam ce rol au. Acum am inteles. Bateau doar cand iesea sau intra cineva. O femeie imi spune ca aici rezista doar cei puternici si ca nici iadul nu e atat de rau.

Ceea ce ma uimea cel mai mult era faptul ca toate prizonierele erau profesoare , ori avocate ori notarite. Numai femei de seama. Femei batrane de peste 80 de ani. Una dintre ele era acolo pentru ca-si ascunsese nepotul de militie cand era cautat pentru furt.

Am un noroc iesit din comun. Sunt trimis de gardieni sa aduc apa in fiecare zi, asa ca am pot sa-mi indestulez setae. Beau enorm de mult. Ma satur intr-un sfarsit. Dupa toate astea ma muta un etaj mai sus. O multime de anchilozati stau pe pat. Zambesc la mine. Numai femei. Stiu ca-mi zambesc doar ca sa fiu mai puternic. Plang. Cineva ma opreste. Imi sopteste. Ai grija sa nu te vada…
 
Trebuie sa spal toate femeile pe picioare , intre picioare , pe maini pe fata. Numai oase vinete si chipuri zambitoare. Nu le-a ramas nimic. Nici un minut nu m-am gandit sa-mi fie sila.  Spal si ma duc sa aduc apa. La cateva zile sunt dus in incaperea cu statul pe scaunn si tot asa.
– 5 ani de zile… se aud clopotele. Doi mascati ma scot si ma arunca in strada. Sunt liber. Cu sufletul macinat si membrele distruse. Ma simt un albatros si lumina cerului ma orbeste…. Simt glasul oamenilor , voci civilizate. Vad copii pe strazi. E minunat.

Tiganul se calmeaza.. asa a fost. Nu te mint. Si eu vroiam sa aud glasul romanesc , tot ca tine.. dar in alte imprejurari. Pretul pe care mi l-ai oferit e de nimic. Il accept din onestitate.

La cateva zile plec spre tara. In autocar in spatele meu sta tiganul. Isi facuse rost de niste acte false…. Oare cum mama naibii pusese mana pe ele??
La o vama mecanismul autocarului cade. Atat eu cat si el ne chinuim de urgenta sa-l punem in functionare…. Garda ceha ne cere actele.. oare cum pusese mana pe ele…
Suntem dusi undeva in Praga.

A fi sau a nu fi… ma doare fix in pula unde-oi fi!

Noiembrie 27, 2007

Canta ca vaca in surdina. Imi provoca sila ori de cate ori incerca sa se faca vazuta….
Se imbraca de pe unde apuca. Astazi era femeia lu` ala , maine a lu` ala… si tot asa , de parca ar fi castigat-o la loterie. Pretul ei era unul infim , de nimic. Facea cateva nazuri la inceput , apoi primea o palma si se urca in masina , luata cu japca. Ma uitam dupa ea si vedeam cu se topeste prin parbriz din ce in ce mai tare. Ajunsa la destinatie trecea la treaba si in cateva minute le indestula pofta la mai multi. O serveau ca pe-o carpa cu vodca de doi lei si paine mucegaita. Devenise anemica desi ori de cate ori prindea niste mancare baga in ea ca-ntr-o cantina. Isi lega sentimentele de niste prostii. Facea in jur de 5-6 kilometri pe jos pentru a veni inapoi. O auzeam mereu de la balcon…
A fi sau a nu fi… ma doare fix in pula unde-oi fi !

Dupa ceva vreme aud o discutie intre vecini. Suna cam asa….
-A plecat in Spania …starpitura. Sa-I futa si pe aia. Mare minune daca nu vine cu sifilis de acolo…

Si asa a fost.

Au arestat-o pe undeva pe langa Tenerife. N-am retinut bine orasul desi mi se parea cunoscut. Au arestat-o impreuna cu alte cateva tinere romance plecate la produs in afara. La analize i-a iesit crucea in sange. Sifilis. O urmareau si spaniolii sa-o omoare. Ar fi batut-o pana ar fi dat dracii in ea. Mafia Latina.

A fi sau a nu fi …. ma doare fix in pula unde-oi fi…. Iarasi canta ca o proasta la marginea vietii. Pentru ea nu ar fi avut nici un rost. N-ar fi contat unde este , ce face , ce mananca pentru ca traia realmente gratuit. N-avea nimic de pierdut insa nu reusea sa castige nimic. Imi pierdea pariul pe care il facusem cu taica-sau , Dumnezeu sa-l ierte, care prevestea ca o sa se ajunga rau de tot dupa ce a plecat si s-a dus la mama ei. Alta panarama.
A plecat intr-o zi pe o ploaie torentiala. Isi luase o umbrela si dusa a fost. Destinatia – anywhere.

O vad in autobuz. E un fel de zana. Frumos aranjata , cu parul cret lung si brunet. Sta pe scaun si-si tine baietul in brate. In stanga ei , un barbat ii o aseaza mana lui extrem de comod pe unul din umeri. Se vede cum ii absoarbe fiecare miscare , inghitind atat de placut din fiinta  umeda si blajina. Foarte curata.

E ea. Schimbata 100%. O recunosc dupa chip si maini. Ochii mei raman tintuiti inspre ea. Arata foarte bine. Se joaca cu baietelul. Zambesc pentru ea. Probabil nu ma recunoaste. Nici vocea nu mi-o tine minte. Ceva s-a intamplat , nu-mi dau seama ce caci am simtit cum pentru cateva secunde , privirea ei a ramas intepenita spre mine. Mi-a vazut palaria obscura si probabil s-a intrebat cine o poarta.

S-a ridicat sa coboare. Vrand sa-i fac am izbit o persoana dinaintea mea. Ma miscam foarte greu , nemaifiind in floarea vietii mele. Sesizez cum blugii ei mulati ating celelalte picioare inghesuite. O las sa coboare in liniste , cu zambetul pe buze. Rad. Am castigat pana la urma un pariu…

De afara imi arunca o ultima privire. Extrem de adanc fixata. Pana in fundul retinelor. Parca ar fi vrut sa-mi spuna.. Iti amintesti tataie zilele cand ma urmareai de la balcon si ma deteriorai din priviri ? iti amintesti suferinta futu-ti mortii matii sa-ti fut ?? Ce mai ai de zis ?? Hhh ??
Si pe gura mi s-au putut citi aburind cuvintele la geam .. A fi sau a nu fi… ma doare fix in pula unde-oi fi !!!

stari de beatitudine

Noiembrie 27, 2007

evit sa-ti mai dau intalnire la aceleasi ozn-uri
pentru ca noiembrie-ul e mai rece ca-n anii trecuti
si trandafii frumosi pe care ti-i aduc
ingheaza pana vii…

evit sa-ti mai dau intalnire la aceleasi ozn-uri
pentru ca ne privesc fantomele celor ucisi
de armele cu care jucam jocul erotic
pe internet sau prin cafenele….

Imi spui: Sangerez. Fa-o mai cu viata.. sa pot
porni la razboi cu tine si sa nu
ma impotmolesc la moscova lungindu-mi-se urechea
de foame si sete…

o sa golim rusia de vodca si o sa le dam la muie
sovieticilor care ne-au tras mereu in grotele lor
staliniste. tu o sa cuceresti orizontul lor comunist
cu care o-zone a intrat in europa.

odata coborat din microbuz palmele lor se vor lipi de mine
si ma vor trage pana unde vor putea…
o sa le simt umiditatea masculina cum imi devoreaza liniile
vietii astrale.

imi zambesti carismatic. stiu ca am sex-appeal
stiu si ca pentru mine vei fi tot la aceleasi ozn-uri fecaliste
si tot in aceleasi parcuri rudimentare
de dat la muie la curiosi!!!

P.D si Euro-parlamentare

Noiembrie 26, 2007

Lipsa de independenta. Revin pe blog dupa o perioada buna de timp.
mi se pare atat de stupid sa ma scuz fata de cei foarte multi necititori ai mei
incat imi vine sa vars. Sunt membru P.D. de dinainte sa aflu. Adica toata familia mea
este P.D-ista. Un partid aleator. Imbacsit cu frumuseste si chelie. Stomatologic. Un partid
umplut cu ura care a stat in atatea miii de piepturi de-a lungul multor ani.
Ma simt apatic si bolnav cand imi vibreaza telefonul pe biroul rece si acru. Intelegerea mea se
transforma in mii de particule de scrum. O voce subire de dama ma invita politicos la sediul partidului
din care fac parte , desi nu sunt cu nimic convins ca ar trebui. Nu gasesc motiv. Ori imaginea mea lasa
aripi de banuiala intre minute.
Nu ma prevad intr-o galerie western dar nici intr-o carciuma de cativa lei , asa ca
imi iau cateva haine decente si ma intreb spre sediu.
Ploua cu sacii. apa imi face bine spirit se revitalizeaza noiembrie-ul. in drumul meu gandesc la I. oare ce-o mai fi facand?
Ma intereseaza mai exact ce-o mai fi scris insa respir intr-un separeu destul de banal pentru a-mi putea da seama.
e vineri. o ora destul de trista. 15. Ma aflu la sediul P.D.
Privesc la oamenii mari. Cum stau si fumeaza tigarile albastre la masa intinsa unde sunt  pe pozitii.
E aici seful politiei din oras , un tip extrem de ursuz si foarte avar. Ma jeneaza incapabilitatea de a-s respecta promisiunile.
Toti sunt la fel. Nu insa si presedinta partidului. Ea este inima intregului bolnav. Caviarul variabil. Placinta cu dovleac de halloween.
Curcanul de ziua recunostiintei. absolut totul.
Ma vede si ma invita subitul inauntru. ma inclin in fata domnilor si merg catre locul indicat.
Ma indragostesc cu stupoare si din ce in ce mai tare. mintea mea se craceste. Intra si iese.
pe rand. Fiecare dintre cei prezenti primesc cuvantul si isi exprima opiniile destul de siropoase
urmand a fi aplaudat de o intreaga majoritate. eu tac.
in cateva zeci de secunde imi aud numele. Trebuie sa reprezint partidul la una dintre sectiile de votare ale orasului. M-au repartizat
la alegerile Euro-parlamentare. O denumire pe care o percep straniu. Nici macar nu ma obosesc sa investighez. o iau de buna si gata.
desi refuzul meu de a nu ma prezenta este extrem de agitat. Imi sta pe limba. Mi se incolaceste vulgar si proeminent. simt ca e vina mea.
Tac. ma multumesc sa nu ma mai disculp. ma voi duce la alegeri ca un P.D-ist adevarat ce sunt. Imi voi vota partidul numai de dragul ei.
Imi voi vota partidul din cauza prostiei arogantei mele. dar o voi face.
Asadar e duminica dimineata. Ora 5. Sunt prezent la urne. nu e plictis dar e un mare rahat. Stau la masa electorala alaturi de
membrii celorlalte partide. O doamna mai in varsta este presedinta sectiei. sta fix langa mine in dreapta. In stanga mea sta foarte lejer
reprezentantul PRM-ului. un om cu gura mare si foarte straina. Se continua lista cu un domn de la PLD , foarte vorbaret si cu o aroganta desavarsita.
ma priveste de sus. Tac. Din partea Psd-ului o doamna. Turcoaica. De un tupeu de neimaginat. Multa vorbarie si foarte putina actiune.
ziua trece foarte lent si ma gandesc sa las totul balta. Ma gandesc ca reprezint PD. Partidul criticat de toti ceilalti colegi la masa.
Partidul cel mai urat. Imi fac meseria pana la capat si de cate ori aud un atac la adresa partidului , raspund pe masura. Nu mai am de gand
sa inghit maimutarelile celorlalti. Cineva de la PNL imi rade. sau imi zambeste. sau cine stie ce mama dracului imi face.
se numara voturile. conduc detasat si ambitios. nu stiam ca P.D-ul e atat de admirat. ma trezesc cu o jumatate intreaga din buletinele de vot. Cealalta jumatate
o impart ceilalti intre ei , in frunte cu PNL si PSD.
La miezul noptii telefonul imi vibreaza iarasi pe biroul rece si acru. Aceeasi voce subtire de dama imi vorbeste , la fel de suav si lin.
Aflu cu stupoare ca sunt propus pentru postul de Lider al Tineretului – FILIALA P.D – a orasului nostru imbracat in portocaliu.

A+R

Noiembrie 19, 2007

Ne simtim impreuna mai frumos ca o caravana ce duce spre padure..
si drumul e atat de noroios in calea ei si plans si umbros..
se poate ajunge doar daca-l trecem tinandu-ne de mana
si zambind
iar parul tau sa ma impresoare
si sa-mi faci nasuc cand te rog
si sa strangi din buzite
pentru ca amandoi trecem prin aceeasi verigheta si ne clatim
cu aceeasi zapada !
fierbinte
intre noi au stat munti ape continente si mult mult aer
intre noi au stat parca mii de parinti ce n-au fost de acord..
intre noi a ramas o batista plina de lacrimi..
intre noi e doar o secunda
pentru ca ne iubim celofanic demonic
acuarelatic tabloic microfonic
frazal prepositional nominal..
ne iubim gramatical peste toate..
ne iubim cu fiecare deget
si sub fiecare fulger ce ne striveste urechea
intre injectiile din miez de noapte extrem de dureroase
lipite de artere ca si bacteriile
trudite precum crizele de apendicita
de ce nu fac mai multe pentru tine ?? oare nu fac ?
de ce simt ca nu fac ??
am agatat de tine telul meu in viata cartea mea tot !
doare mult prea tare drumul lung !!
dar iti ador carnea!
Iti ador sutienul alb si toate hainele..
iti ador poteca din fata casei tale si a bunicilor tai..
pe acolo trec zeci de talpi iar urmele-ti raman umede mai multe zile
le-as mangaia ! sa nu mai doara asfaltul
iar spatele meu e invidios ca nu-l calci si pe el asa de des…
despre genunchii tai nu pot sa vorbesc
sunt cristale sunt calciu
sunt ca doua girafe pline de maduva
care au capacitatea de a ma vindeca de orice boala mizera
de orice depresie catastrofala intr-un punct din univers..
restrans scris pe litere F A C U L T A T E
tu-mi vindeci farmecele facute in trecut de babele tiganci
pe care le uram si le urasc si acum..
ai aparut asadar de nicaieri de nici unde…din nimic
si mi-ai cucerit tufa de spini domestici
de nicaieri ai facut popas la mine pe strada
pentru ca numele tau este Niciodata Never Jamais..
tu esti cea care a construit lumea
ucigandu l pe diavol..
si linistindu-l pe dumnezeu cand avea nevoie de sfaturi…
tu nu ai fugit de mine cand toti ma injurau
tu mi-ai zis iubitu mami tati puiu drace
si niciodata nu m-ai urat ! nici chiar atunci
cand stiai foarte bine ca te mint..
m-ai refacut din ficatul tau cand zaceam la pat
m-ai invelit ca pe o minerva cu povesti si cu inele
ai facut din mine ce sunt desi la inceputul nostru n-aveam nici o valoare
nimic de pierdut si nimic de castigat
esti atat iadul cat si raiul meu
si nu as fi capabil sa renunt la tine nici cu pistolu la tampla
suntem o echipa o casatorie o pasare
suntem singuratatea impreuna!
Esti pantofii mei
sacoul meu cel mai bun
deodorantul meu
si bineinteles mormantul meu
esti pamantul pus peste sicriul meu
lopata cu care se va arunca peste mine
esti anii in care voi fi sub piatra
nemuritorii ani de muritor
in care va fi cel mai greu iubindu-te dupa viata
asteptandu-te oricat !
e dat e scris ca mereu sa fim un intreg..A+R….
copilaresc !
a+r matur..
A+r batran !!!
a+R decedat…

Ziua III

Noiembrie 16, 2007

Realizez ca D. imi este tot mai straina. E in spatele meu. Ne desparte doar o lungime de palma. Intre mine si ea este insa un zid mult mai mare. Un zid care seamana cu cel al Berlinului. Pe noi ne despart fratii nostri , rudele noastre si probabil noi doi in sine. Astazi avem ore de modul. O porcarie. Toti incearca sa-ti arate modalitatea in  care trebuie sa conversezi cu viitorii tai elevi , punandu-te in diferite ipostaze. Ceva ce te ajuta la predat. George e tot mai apropiat de D. dar nu ma mai pasioneaza. Subiectul si-a pierdut treptat din importanta. Mi-e sila si de nebunul de Robert cu care am dus multe sticle de vodca… mi-e sila si de Anca cea slabanoaga si de Iulia , fata care imi aduce mere pentru ca parintii ei stau la tara. Nu vorbesc cu nimeni. Sunt inchis in mine ca intr-un butoi , simtind totodata ca n-am destul aer ca sa pot respira. Monotonia ma cuprinde.

Sunt in curs la M. Mi-am desenat pe coli tot felul de elicoptere, cu intentia de a le pastra pentru zile mai grele. Ce dracu poate fi mai greu nu stiu , dar linistea asta este oricum buna la ceva. Te ajuta sa rezisti. D. e la fel de tacuta , evitandu-ma in marea majoritate a timpului. Mereu are pe cineva in preajma. Vreau si nu vreau sa-mi amintesc ce a fost intre noi. Cateodata simt nevoia sa ii cant la chitara dar am senzatia ca nu mai acea ascultatoare secreta a mea , acea pasare phoenix care ma incarca cu energie , acea surpriza.

Dupa o zi asa de trista , ajung in sfarsit la bar. Imi trebuie un cola pentru a-mi recapata fortele. Vad chipuri cunoscute cum trag insetate din tigarile reci. Oameni care ma respecta ca pe o tarfa. Care ma cheama doar cand au nevoie de ceva. Care isi amintesc doar de serile lungi petrecute pe messenger, si cu care nu am despre ce sa vorbesc. Oameni care imi fac cu mana desi ne uneste doar incaperea respectiva.

Ma asteapta taxiul pentru ca trec si pe la Irina sa-mi iau doua carti de teorie literara. Halal noiembrie…. Halal facultate.

Ziua II – Robert si Anca

Noiembrie 14, 2007

Pe Anca o stiu inca din primul an de facultate. Era o schiloada care trecea mereu pe lang mine cu un morman de carti in brate, fiind la italiana. O uratica simpatica. Fara ochelari ar fi fost probabil si mai urata. Imi zambea de fiecare data , ori de cate ori ne calcam pe picioare sau doar ne gaseam intamplator.
Nu mi-a spus niciodata ‘Buna ‘.

Robert este colegul meu de clasa. Un tip destul de inalt , blond , ochi albastri. Slabanog de fel , ca mai toti inaltii. Seamana leit cu Kurt Cobain , de la Nirvana. Este foarte tandru in miscari , delicat , face totul cu incetinitorul si este mereu in stare sa te amorteasca. Imi aduc aminte in primul an , mereu la tigara , unde prindeam noi cunostiinte , se formau noi relatii , cum o privea cu sila pe Anca. Imi spunea tardiv .. Cine-o mai fi si urata asta ?? dupa care radeam toti in cor.

Robert a avut multe femei. Unele dintre ele , extrem de clasice. Numai bunaciuni. Intolite , cu masini bengoase. Ne zicea ca asa scapa de rutina. Rutina unei facultati bolnavicioase. Satul de iesiri nocturne si aceleasi baruri. Simteam mereu ca nu ma ridic la acelasi rang cu el.

Nu mica ne-a fost mirarea , atat mie cat si grupului mei de colegi sa-l vedem pe Robert brat la brat cu Anca. Giugiuleli de ultim an. Asa a numit insasi Robert.  Ma uit crucis la ei. Nu-mi vine sa cred. Anca acea slabanoaga este o femeie in adevaratul sens al cuvantului. Poarta niste ochelari mult mai eleganti . A devenit o zana. Sunt gelos azi pe Robert. Ii arunc o privire lucioasa lui D. si imi trece. Ma gandesc unde mama naibii am fost cand au crescut toate aceste fete.. unde dracului am fost.

Plec agale de la scoala. Ma indrept catre statia lui 100. Rad. O am pe Anca in ochi.
Si de cate ori a trecut pe langa mine. Si de cate ori puteam macar sa o salut.
Din spate se aude troleibuzul. Trebuie sa urc.