Arhivă pentru Noiembrie 2008

Atat de departe, iubito

Noiembrie 25, 2008

Esti atat de departe de mine incat coloniile intregi,
straine pe teritoriul sufletelor noastre, nu mai danseaza un dans real modern.
Se cern ca un trecut sters din prisma amintirilor blegite, sfiite, otravite
doar ca sa uite starea pribeaga a bolii noastre comune.
Esti atat de departe incat ti-am uitat si numele si chipul si glasul si forma.
Am sterilizat continuu dorinte tarzii pentru a-mi ajusta trupului o fusta infinit
mai mica decat autostrada care ar lega, ireal vorbind, casele noastre diferite.
Cand dormi esti mica si te uiti in interiorul tau in speranta ca-ti vei prinde candva
visele in brate si te vei minuna de puterea ta interioara si poate cu mai multa pasiune si
farmec iti vei simti aroma mancarurilor savurate cu o seara inainte.
Poate vei sesiza ritmic lipsa mea meticuloasa si faptul ca nu m-am dizolvat stomacului tau precum o sarma de post si n-am reusit sa te constip in nici un mod pentru a ma metamorfoza in excremente. Probabil imi doresc sa ma nasti direct din anus pentru
a ramane langa tine mai mult timp decat un sarut mi-ar putea da. Stiu sigur ca ai
basoreliefat toate intrevederile noastre nocturne din campul tau vizual si m-ai uns cu
mediocritate pentru ca tacerea mea nu ti-a mai ajuns nicicand la inima.
Esti atat de departe de mine incat steagurile noastre nu se mai vad, masinile ne poarta
cu usile incuiate si airbag-urile nu-si cunosc originile. Se desfasoara ca niste omlete in tigai si capacitatea ta culinara este atat de invechita pentru mine, drept dovada a faptului
ca vinul mi-l port singur prin vene vorbindu-ti prin fotografii. Un S.O.S cat o viata.
Nu stiu daca departarea este pur si simplu astrala sau daca mi-ar trebui ochelari pentru
inima. Stiu in schimb ca te caut prin pat ca un somnambul si nu dau de tine pe nici una dintre perne. N-ai sorbit nici din sticlele moarte din sertarul rosu. Nu ti-ai desprins nici parul pentru ca altfel as fi gasit ramasite si le-as fi pastrat la borcan pentru urmatoarea
intalnire. Un nou insectar al fiintei tale. Asa ti-ai fi recules organele pe rand si cine stie, candva cand ar fi trecut amnezia te-ai fi recules din bucati si nu te-ai mai fi vandut pe nimicuri. Esti atat de departe si marea este muta. Nu mai are grija de nici unul dintre destinele noastre. O acopar in fiecare seara cu cate o patura diferita si-i soptesc sec.. Inca te mai iubesc, apoi toarce ca un motan. E tot ce-mi spune. Si atunci stiu ca te-ai intors pe partea cealalta langa caloriferul pe care l-ai sters de prag cu o zi inainte de a ma afla mort intr-un accident de masina. Din vina mea au murit altii 3. Ca un tampit m-am imbatat pentru tine si coniacul mi te-a rotit in memorie cu o viteza demna de cartea recordurilor. Nu stiam, sincer, daca intre imaginea cu tine sau o farfurie zburatoare exista o diferenta. Te laudasem printre vecini ca esti frumoasa si ca seara, cand te vei intoarce acasa o sa-mi gatesti. Iti laudam mancarea de ciuperci cu cascaval pe care ti-a aratat-o mama ta cand eram la tine. Intr-un ocean al diferentelor noastre comune. Si tu nu te-ai intors pentru ca ai uitat sa-mi cumperi tigari iar vanzatorul atat de tampit a uitat la randul lui sa-ti spuna ca in taina minutului m-am aflat si eu cand i-am aratat fotografiile cu tine de pe laptop. Atunci a inceput sa planga in fata mea si mi-a zis ca si el te iubeste. Nu cunosc faptul ca mana mea i-ar fi trantit o piatra direct intre dinti iar ulterior si-ar fi borat ficatul pentru ca a mancat prea multe oua de gaina de casa. Tu stii ca mi-e greu. Stii ca nu pot sa trec prin acelasi parfum prin care treci tu de doua ori. Stii ca te observ chiar daca nu te mai arati pentru mine cum o faceai, chiar daca atunci cand te machezi, faci asta sa te vada lumea toata si nu ma ierti cand iti spun ca te vreau numai pentru mine.
Ajunsesei de mult timp prea departe ca sa ne mai zambim cand ne incrucisam vederile. Ca sa ne mai dam intalniri sau sa ne cautam prin locurile noastre confuze in care frunzele cazute isi au menirea si termenul de garantie spalacit ca un cantec naiv din vioara. E noiembrie ce dracului. Nu te mai intorci. Strugurii s-au finit. Merele, perele se mai gasesc prin piete doar de ornament. Alaltaieri a nins si mi-am amintit de prima ninsoare impreune. Priveam la fulgi de pe balcon si ne faceam atatea planuri pentru viitor si eu ma bucuram pentru ca veneau colindele si trebuia sa impodobim bradul amandoi si mall-urile ne asteptau cu atat de mult drag. Vroiai sa-ti cumperi masina pe atunci. De cateva ori mi-ai repetat ca ai inghetat in statie, ca nu mai suporti ca ti-e frig iar eu oricat te-as fi tinut de strans in brate nu reuseam sa incalzesc din tine nimic mai mult decat rana superficiala pe care pielea mea ti-o facea in seara de dinainte.
Esti atat de departe incat bat clopotele in urma mea. Te strig. Cum sa nu te chem cand atat de mult intuneric s-a lasat in mintea mea ? cum sa nu te strig cand am unghiile prea mari si inca astept sa mi le tai cum aveai obiceiul. Cum sa nu imi doresc sa iti vad satisfactie pe figura asteptandu-mi vaga multumire si vagul moment de dragalasanie din spatele clipei de metastaza poetica. Tigarile s-au terminat. La fel si combustibilul. Cand o sa te intorci va arde apartamentul nostru complet. Vei nuanta albastrul plumburiu cu rozul si nu-ti vor mai prinde ochii nici o asemanare cu pasarile. Poate vei renunta la ipoteca pentru ca eu sunt deja amanetat iar garantii vor fugii cu gentile de voiaj pline intr-o statiune montana de prin Elvetia. O sa fii ragusita iar eu nu voi putea avea grija de tine dintr-o celula izolata de la Poarta Alba. Nu o sa pot sa iti absorb temperatura cauzata de gripa din australia a lui 2008. Voi apasa pe enter sau in cel mai bun caz voi reusi sa-ti trimit un e-mail pe care o sa-l citesti cand vine ziua ta si atunci va fi primul pas in care iti vei da seama ca este vara si ca a trecut un an.
Esti atat de departe incat daca strig doamneee .. o sa-mi raspunda cineva din cer si-o sa ma intrebe de ce mama naibii urlu la luna ! nu voi raspunde intrebarii pentru ca sunt certat cu sfintii de cand au incercat sa te agate la redactie. Iti amintesti ? Erau blonzi cu ochii albastri. Le-ai dat peste mana si-ai fugit. Te-ai asezat in bratele mele si le-ai spus ca ai ingerul tau langa tine. Doar ca el are ochii negri si parul negru. Si atunci m-ai sarutat pentru prima oara mult. Si buzele ni s-au ranit reciproc si-am sangerat. Doar noi intelegeam cat de frumos putea sa doara. Fara pansament si fara antibiotice. Doar cu ceaiuri. Ne-am lins in continuare mai bine de o saptamana, pana ce ranile au prins coaja si-am reusit sa te adorm cu niste versuri. Nu stiu cum mama dracului ai disparut mai bine de 20 de minute si cand te-ai intors nu mai puteai sa vorbesti deloc. Dintii nu-ti aveau puterea de a mesteca cuvinte. Ma chemai langa tine trimitandu-mi mesaje. Aveam primul numar de telefon si singurul la care am tinut cu adevarat. Toate celelalte erau trecute.
Esti atat de departe de mine si nici nu pot sa spun ca cei de la Bere Gratis ca oceanul ne desparte. Nu pot sa fac nimic. Te caut si in acelasi timp ti-as spune. Nu te mai intoarce. N-ai ce sa gasesti. Nimic mai mult decat un maldar urias de oase din care lipsesti de mai bine de intotdeauna. Am inghetat in ultima vreme. Nu te mai cunosc. Nu te mai stiu. Si esti cumva mult mai departe decat esti atat de departe-ul asta rece si ingrozitor. Repet. Nu te mai intoarce, iubito. Nu te mai intoarce !

Anunțuri

7

Noiembrie 24, 2008

Noapte. Niciodata nu e mai frumos sa scrii decat noaptea. Cand pupilele se ingreuneaza si cuvintele se astern in microsoft word ca niste stele. Daca dragostea mea ar fi fost o astfel de stea oare cat ar fi costat? Si in cate zile magazinele si-ar fi facut noi comenzi? Ar fi fost oare cineva in stare sa achizitioneze asa ceva? Este usturator. Noaptea nu e bine sa cauti raspunsuri. Trebuiesc puse intrebari cu minus.
Al doilea capitol suna altfel. Propozitii scurte si nimicuri. Sucuri pline de acid. Coca-cola. Fanta. Incredibil cum nimic din toate astea nu mai are farmec. Cand citesti scrierile cuiva inseamna ca iti pasa de el? Da, baby! Asta inseamna! Sa fiu sincer cu mine insumi. Al cui suflet din lumea asta nu este periodic? Nu-mi incap in piele cand ma saruta. O face bine. Scurt. Apoi lung. Mult. Carnos. Larg. Scurt. Scurt. Scurt. Scurt..
Baby scrie:
Asa,  cat sa-i arat ca mie imi trece repede supararea si ca inseamna mai mult decat si-ar putea imagina el vreodata.. creierul lui nu ar putea percepe vreodata atata dragoste… ar exploda… si i-am atins cerul gurii…
In timp ce scriem se lasa cu infierbantare. Brusc. In mine pulseaza miliarde de fluturi cu o forta de neconceput. Inima nu-si mai are rostul. Ar putea fi donata pentru experimente. Sunt numai eu cu baby. Ideal ar fi fost sa apara pe undeva prin acest context si cuvantul departe. Era mult mai usor. Chiar daca ea isi aseaza tamplele frumos pe genunchii mei. in timp ce scriem facem dragoste numai cu gandul. Eu nu o pot atinge decat daca ar lumina si pentru mine unul din acei ochi fragezi, timpurii. De care iubi  a mea este atat de indragostita..
Nu pot fuma. Dracii nu ma lasa sa-mi perforez plamanii. Imi intiparesc in peisaj o multime de scenete. De pe vremea cand lumea mergea la teatru. Atunci. La un concert de muzica simfonica. Oh. Doamne. De-am fi fost atunci impreuna. Sa nu mi se para populatia aceasta marita o gloata de meschini. Sumbru. De-am fi existat amandoi. Doua suflete pereche fara sfoara care ne leaga in momentul de fata. Ne-am fi leganat intr-o improvitatie facuta de un batran sub un nuc, in fata unei case, care, probabil ar fi fost a noastra.
Nu mi-as mai fi intors niciodata anii inapoi. Fara regretul ca pentru mine sau pentru baby se putea si altfel. E o mica aratare, baby asta. N-are vicii. Intotdeauna am spus ca e cel mai important. Mic. Fusese gras in copilaria lui de vreo 22 de ani. Pe la 23 a inceput sa slabeasca. Ulterior s-a indragostit si si-a aruncat spiritele printre oameni. Chiar daca, el nu e om. M-as opri 5 minute. Baby si-a cracanat picioarele sub plapuma. Simt asta. Este in chiloti. Ma asteapta ca un vulcan. Daca i-as cere sa iasa cu mine la tigara ar trebui sa-si astupe grisinele cu o sumedenie de toale. Cat de mult iubeste toalele. Le adora. A facut din asta cea mai mare pasiune pe care cineva o poate avea pentru ceva. Toale si masini. Moda, nu?.. as spune.. se poarta. Si una si alta. Doar ca, degeaba. Unii dintre noi traiesc pentru suflet! Doar ca, degeaba. Sunt mult prea putini.
M-as termina repede daca mi-as propune. Nu stiu de ce reusesc sa mai leg si litere cand stiu ca sunt absorbit din priviri. Imi plac clipele astea pentru ca pot sa leg altceva. Mai profund. Buze si limbi. Sau buzele de limba. In orice ordine posibila. O sa reapar de dupa emotii,tinand intre degete acelasi dunhill blestemat si o sticla mica de alexandrion, pe care o sa o sorb dintre picioarele lui baby. Ea o sa-mi fredoneze nothing else matters iar eu o sa imi vad in continuare de treaba. Visul, prin excelenta , este un capat si un inceput de drum. Ales aleatoriu sau predestinat. N-are nici o importanta. La fel cum eu acum nu mai am nici o importanta singur aici.
Noapte albastra gandacule. Am scris amandoi si-ai adormit ca un porc. P.S – noaptea cand e cel mai frumos sa scrii, habar n-am cum dorm porcii. Daca ar fi asa cum spun, inseamna ca ar trebui  sa fie cu picioarele in aer. Si incarliontate, fara descifrare. Cine stie la ce viseaza. Love you babe„„