zbang

Si din nou vara. Un cacat de vara. Bere in coclauri si munca pana la moarte. Nenorocita constatare. Urat adevar. Unde s valurile care spalau sufletul? Unde s dupa amiezele pline de farmec , unde i linistea si ljbertatea pe care atat timp le am promovat si adulat si trait?

Baby e trista. Obosita. Lipsa de timp. Claustrofobie. Anxietate. Dincolo, la Eforie.. alta lume, pulica alta viata. Alt aer. Ce senzatii! Exista oameni care se distreaza. Care s in vacanta. Care respira lin si traiesc clipele. Unde s clipele noastre? Suntem niste roboti care si au uitat scopul.

As pleca.. da, as pleca. As lua in fuga trei toale si as pleca. Evadare din cupola. Evadare din aceste cuirasate cu care traversam etapa pulii din viata. De cand tot spun ca plec si plec.. de cand tot plec. Cararile ne cheama dar nu suntem pregatiti s o tulim. Suntem prinsi atat de puternic de lianele astea incat orice raza de lumina pare mai degraba un vis decat realitate. Ceva ce n o sa se intample niciodata.

Nu mai suntem copii. Nu mai avem acces la inocenta. Nici speranta nu ne coafeaza. Derulam asa in deriva cu gandurile la ce a fost.. la ceea ce deja am trait si ne a placut. Si ne am simtit bine. Si nu ne a pasat decat de clipa si atat. Aseara adormisem cand a venit ea. Dormeam de la 10, esti nebun. Dupa cacatul de zi de ieri in care am zacut ca un delfin esuat pe tarm in asteptarea fluxului, m a trezit cu palma ei magica. M a mangaiat. Dadeam din coada ca un caine. Mi a prins bine terapia ei, in mine s a reactivat pentru cateva secunde starea de bine. Nu mai conta nimic altceva decat energia pe care o primeam asa.. din plin. Fireste ca m am entuziasmat, am mers pana la capat. Am revitalizat cateva organe si pe la 2 ma chinuiam sa adorm in pula mea…

Si acum din nou la munca. Pentru a cata oara? Zi noapte..nu conteaza. Cand marea e plina de chefal si stavride eu sunt aici, obligat sa rezist pe metereze. Ca un bufon intr un palat de nebuni.

Explore posts in the same categories: Uncategorized