Archive for the ‘Prin paduri intunecate’ category

Imi iubesc curvele

ianuarie 6, 2011

Pe Izabela am cunoscut-o  intr-o noapte de vara la o terasa de pe faleza din Eforie Nord. In spatele meu cantau manele iar in fata ,reflectoarele de la Onyx desenau plaja in culori curcubeice. Ma intalnisem cu doi  bucuresteni veniti pe litoral sa-si deschida o taraba cu gogosi. Mare afacerist, unul dintre ei se imprumutase la camatari pentru a investi intr-o dughena, un spatiu mic si indesat, plin de viermi si mucegai, pe aleea de la Debarcader. Celalalt, mai destept, isi adusese cu el logodnica, pe Izabela. Dupa ce a tarat-o pana la Eforie intr-un Golf 3 vechi de cand lumea, tipul asta, imbatat de spiritul libertin care se naste in toti cacanarii care vad pentru prima oara marea, incepuse sa-i faca promisiuni materiale cu noi la masa. In cateva secunde, la masa se vorbea despre sumele astrologice pe care astia doi, Corni si Straus, aveau sa le castige, credeau ei, din mica afacere cu gogosi.

Izabela era singura prezenta feminine de la masa. Cu o zi inainte implinise 21 de ani, rac. O gagicuta frumoasa, pe care nu aveai cum sa nu o remarci pe strada. Impunatoare, tupeista, descria petrecerile la care urma sa participe cu iubitul ei multimiliardar in devenire. Visa ca orice alta vagaboanda care cunoaste un latrau si spera ca acesta sa o scoata din cacat. Naiva Izabela, imi venea sa-i strig, o femeie inteligenta nu pune botul la fictiuni si planuri. Planurile le fac cei care nu pot sa duca altfel in pat o femeie decat prin promisiuni despre o viata infloritoare. Planurile le fac labagii. Daca un barbat ar fi avut intr-adevar un gand serios cu tine, erati acum departe. Sau cel putin tu erai departe de locurile astea imputite, de mocirla asta. Cand un barbat iubeste o femeie, o protejeaza, o tine la distanta de adevaruri. Caci adevarurile strica relatiile, draga mea.

Facea foarte multe drumuri la baie. Avea nu stiu ce infectie nenorocita la rinichi, care o obliga sa-si miste fundul la toaleta, desi, spunea ea, nu putea sa urineze mai mult de cateva picaturi. “ A stat prea mult cu pizda-n apa” , completa Straus, dupa care o saruta intim pe gura. Eu elaboram diferite explicatii in ceea ce privea diferenta dintre o infectie urinara si o infectie la rinichi, care e de departe mult mai dureroasa. Uitasem cum cacat ii cunoscusem pe muistii aia. Imi placea de fata, asta era important acum. Ma vedeam deja in pat cu ea, descriindu-i epic frumusetea ei incomparabila. Ce paradis i-as fi aratat in camera mea albastra, in caminul meu retras de lume! Ce geometrii i-as fi construit pe trup. Ma gandeam la tot felul de inventii care m-ar fi lasat intr-un fel sau altul singur cu ea. Si peste putin timp am facut-o miscare inteligenta. I-am invitat sa ramana la mine. Au acceptat fara sa ezite, gandindu-se probabil la pretul enorm pe care ar fi trebuit sa-l plateasca pentru o noapte la hotel si la faptul ca acei bani puteau fi consumati pe bautura. Astfel ni se prelungea seara, eu aveam mai mult timp sa regulez din priviri pizda, iar ei sa-si planifice in continuare banii necastigati inca.

Am continuat sa bem pana cand Corni a inceput sa borasca pe terasa si ospatarii ne-au alungat din incinta. Apoi am luat barurile la rand. Izabela era tot mai aproape de mine. In nari respiram parfumul ei. Pula mea era ca Everestul ridicat deasupra nivelului marii. Ma pozitinam mereu in spatele ei, admirandu-i aproape vulgar, fesele bombate, anusul apetisant claustrofobat in blugii stramti si negri. Incepusem la randul meu sa le promit solemn bucurestenilor ca o sa-i ajut cu gogoseria, ca le voi face cartile la primarie si ca vor plati mai putin chiria pe spatiu. Ca sa futi o pizda dintr-o alta lume, trebuie sa intri in lumea ei. Iar eu intram direct in inima lumii ei. Pozitionat ca un soare in centrul universului dadeam indicatii din ce in ce mai pretioase. Devenisem brusc omul care le stia pe toate. Ma contraziceam la fiecare subiect pe care rahatii aia incercau sa-l deschida si-mi prezentam opinia ca pe o lege. Minteam cu nerusinare. Vorbeam numai tampenii. Ii imbatasem cu vorbe goale, suflate cu poleiala goanei dupa pizda. Izabela izabela izabela. Curva curva curva. Pizda pizda pizda. Ce fofoloanca trebuia sa aiba gagica in bikini si eu ca un tampit pierdeam timpul facand pe inteligentul cu doi maimutoi. Nu, inevitabil, trebuia sa-i fut logodnica lui Straus, altfel toate teoriile mele cu privire la conexiunea femeie-tarfa, s-ar naruit intr-o clipa.

Cand am ajuns acasa s-au bagat direct la culcare. Peste jumatate de ora trebuia sa rasara soarele, lumea sa renasca, turistii sa porneasca in viteza spre plaja. Aglomeratia ca un deces al futaiului. Mi-am luat un Heineken si m-am aruncat in balansoar. Urma sa pierd o partida buna. Singur, cu coaiele umflate priveam ultimele stele. Stingerea lor era pentru mine cosmarul suprem. Speram ca Izabela sa iasa afara. Fulgerator, mi-am adus aminte cum ii cunoscusem pe Straus si Corni. La fotbal pe plaja. Exact in aceeasi zi. Corni primise un pumn in plina figura de la un localnic si doar interventia mea l-a salvat de primirea altor doi. Am inceput sa rad ca un cretin. Cum mama dracului sa aduci in casa o pizda atat de buna dar sa nu poti s-o futi. Am adormit sub rasaritul soarelui, cu berea in mana  in balansoarul din curte. Am adormit cu gandul la un futai cu Izabela. Oriunde s-ar fi aflat ea la acea ora. Si era taman in patul meu. Si eu constrans sa visez la ea.

Apoi doua palme m-au trezit rapid. Nu stiu daca am dormit mai mult de doua zeci de minute caci in apropiere se auzeau cocosii vecinilor. Exceptandu-l pe Roco, despre existenta caruia nu stiam decat iarna cand mi-era bagat pe gat in dormitor, noi nu aveam pasari. Izabela avea nevoie la toaleta si nu stia drumul pana la ea. Exista undeva in ceruri un Dumnezeu care ne da mereu ceea ce ne dorim daca nu ne descurajam niciodata sa credem tocmai in ceea ce ne dorim. Casa mea era pe atunci un minihotel. Inchiriate toate camerele, drumul spre baie devenea un veritabil labirint. Multe perechi de papuci, copii, matusi, unchi, bunici, cu totii amestecati inauntru. Am luat-o de mana si-am condus-o spre baie. Spre surprinderea mea, mi-a prins palma din prima clipa si nu mi-a reprosat nimic. Pentru mine, fiecare atingere dintre un barbat si o femeie reprezinta un gest erotic. Oricat de brutala ar fi atingerea. Cand cele doua specii se ating e clar ca niste clipe se sparg. Am asteptat sa termine si cu aceeasi delicatete am condus-o spre camera.
–    Izabela, inainte sa intri, nu vrei sa mai bem o bere? Peste cateva ore pleci, probabil nu ne vom mai vedea niciodata si eu m-am cam indragostit de tine…ca sa fiu sincer.

Mi-a suras. Cretina dracului. Dupa cinci minute imi tinea o pledoarie tampita despre dragostea pe care ea o avea in suflet pentru Liviu. Asta era numere adevarat al lui Straus. Dupa alte cinci minute reuseam sa-i demonstrez cu toate argumentele din lume ca dragostea adevarata se intalneste doar in dramele de pe Hbo si e valabila doar pentru pizdele telenoveliste, care isi plang nefericirea visand la craii care intarzie sa le salveze.

Am adormit cu fata in pizda ei si m-am trezit abandonat, iar acel esec declansase in mine un fel de suferinta. Uitandu-ma in oglinda, am sesizat ca-mi curg lacrimile. Urmatoarele trei zile mi s-au parut infernale, dureroase si infinit de lungi. Apoi telefonul a sunat si Straus si-a anuntat venirea. Urma sa ne intalnim din nou in oras. Si din nou Izabela…

De data aceasta s-a asezat langa mine. Acele cateva minute petrecute impreuna in balansoar ne transformasera deja in prieteni intimi. Ne priveam cu alti ochi. Progresasem. La masa discutiile au fost aceleasi numai ca printre randuri, in clipele in care Straus sorbea din pahar, palma mea mangaia lin pizdulicea Izabelei. Si nenorocita nu schita nici un gest, nici o urma de indignare. Ma lasa sa ma hranesc palpabil si ori de cate ori imi introduceam un deget sau doua inautrul ei isi deschidea larg picioarele.

Revad in aceste minute toata intamplarea si mi s-a sculat pula intr-un mare fel. Erectiile devin violente in momentele in care n-ai prin preajma nici o pizda, nici o femeie. Coaiele se umfla ca plamanii cand sunt obligati sa inspire. Fumez si-o retraiesc pe Izabela, iar tu, iubirea vietii mele, n-ai de ce sa fii geloasa. Asculta si aseaza-ti intre picioare. Mangaie-ti pizda, a ta nu este sufocata, dimpotriva, e cea mai dezbracata pizda din lume.

In drumul spre pizda, toate lucrurile pamantesti se aseaza de la sine. Nu stiu daca Straus avea incredere in mine sau in Izabela, cert e ca pe la miezul noptii a primit un telefon si a trebuit sa plece. La plecare mi-a facut un semn discret din ochi, gest prin care eu am inteles ca se intalneste la randul lui cu o pizda. Lumea este o amestecatura de nenorociti, dar tocmai faptul asta o face frumoasa. Sa futi pe oricine. Sa futi sa futi sa futi. Sa nu refuzi niciodata un futai, indiferent de natura lui. Izabela nu era o pizda greu de urcat in pula. Am mers impreuna pe plaja si-am ascultat marea. Eu intelegeam din sunetele ei cu totul altceva decat bucuresteanca. Marea are nevoie de orgasm noaptea tarziu. Marea are cea mai frumoasa pizdulice din lume si marea se fute in draci. Trebuie doar sa-i asculti disperarea si pe urma sa-i dai sa suga.

Izabela cedase. Orice pizda, indiferent de felul in care este implicate intr-o relatie, cedeaza in momentele in care este singura in fata unei puli sculate. Iar mie imi placea s-o imbat cu senzatii. Aveam o noapte la dispozitie s-o regulez pe tarfa in toate modurile cu putinta. In momentele cu ea, eu am avut tot timpul glandul in erectie. Ii asezasem mana in boxeri si o lasasem acolo. N-am exagerat cu nimic, nu m-am miscat in nici un fel, pur si simplu am lasat la voia intamplarii tot ce avea sa urmeze. Dupa cateva minute, excitata la maxim de ipostaza in care se gasea, bucuresteana a inceput sa mi-o frece. La inceput ezitant, speriata de ceea ce facea. Apoi, cu o frumoasa discretie a inceput sa o frece fara repaos. Ii placea sa faca asta. Marea ma privea in ochii si parca imi spunea cu ultimele puteri : Rupe-i pizda inaintea mea ca semn de sacrificiu. Si am ascultat-o. Izabela imi vorbea vulgar, rostea tot mai des cuvantul pula. Pula pula pula. Imi placea s-aud din gura ei acest cuvant. Imi placea sa o aud cum il striga, cum il naste, cum il inveleste in ciocolata glasului ei.

Brusc mi-a luat-o in gura. Exact in gura care cu cateva minute in urma il sarutase pe Straus. O sugea demential. Limba ei se rula ca o spirala pe toata circumferinta glandului meu si ceea ce imi placea in mod deosebit este ca se opera la cateva secunde sa inghita saliva. Izbucnea nervos si nu intelegeam ce vrea sa spuna, dupa care arunca orbeste :

–    Imi place pula asta. Imi place.

Nu puteam sa nu observ indiferenta din acele cuvinte. Pula asta, nu pula ta. O pula din mai multe, oricare ar fi ele. Dovada a faptului ca sunt milioane de puli in afara de cea a lui Straus care i-ar fi placut. I-am administrat un futai pe care cu siguranta nu il va uita in viata ei. Trei ore am tinut-o numai in pula, lasand-o libera sa se futa in toate stilurile pe care si le dorea. Imi cerea cu disperare sa i-o bag pe la spate, sa o trag de par si sa-i strang puternic sanii. Ii palmuiam decent fesele fara sa-mi scot pula dintre ele. In momentul in care incetam sa pompez in acel du-te vino obisnuit, Izabela se impingea in mine si deschidea drumuri sper pantecele ei cu miscari ondulatorii. Au fost patru numere in noaptea aceea iar la ultimul am ejaculat peste bikini ei si-am rugat-o sa si-i traga pe ea plini de sperma. Ma excita gandul ca sperma mea avea sa stea o vreme intre picioare si poate chiar sa-i nasca basicute.

N-am renuntat la Izabela niciodata. Am lasat-o sa traiasca cu Straus, insa ori de cate ori o sunam sau ma suna ne reintalneam in acelasi loc si retraiam aceleasi miraculoase senzatii. De fiecare data pleca de la mine plina de sperma. Uneori ii aruncam slobozul pe piept, alteori in pantofi si cateodata in anus. Eram fericiti in timpul futaiurilor noastre, apoi ne intorceam seriosi la realitate. Fireste ca Straus si Corni n-au facut nici un cacat cu gogoseria. La sfarsitul verii au plecat dezamagiti, unul plin de datorii si celalalt cu logodnica rasfututa. La plecare Izabela m-a sarutat senzual pe obraz si atunci am inteles ca-i era rusine. Nu am raspuns gestului ei mimand un oarece amuzament. Acelasi Golf trebuia pleca cu scartait din Eforie si eu ma urcam zambind in taxi. La radio canta Madonna Hung Up si incepuse sa bata vantul.
……………………………………………………………………………………………………..
Iubesc curvele mai mult ca nimeni altul. Curvele mele sunt fardate, machiate, aranjate si poarta nume de ingeri. Curve curve curve. Unii dintre noi inca mai traiesc cu iluzia ca femeile din viata lor duc vieti de sfinte. Moralitatea ca forma de viata spirituala. Eu personal tanjesc dupa mirosul de pizda, dupa culoarea si gustul ei. Pizda pizda pizda…

Imi iubesc curvele

ianuarie 4, 2011

“ Nu toate femeile sunt curve” imi spune un prieten la un Jack intr-o seara. O spune probabil doar de dragul discutiilor revoltatoare, care fac fiecare care masa in parte sa vibreze, sa se personalizeze, lasandu-si in voia sortii termenii puri. Femeile sunt in limba dupa acest gen de convorbiri mai mult sau mai putin literare. Personal, nu cred ca poti sa faci literatura aberand la nesfarsit jocuri de cuvinte meticulos aranjate, dar care duc de fiecare data in aceeasi directie: penetrare – orgasm. Insa poti valsa frumos cu ele. Si-am valsat o noapte intreaga printre miile de dame care ne-au tinut companie pana la rasaritul astrului. Fireste, tu n-ai de unde sa stii aceste povesti, iubirea mea, pentru ca tu la acele ore esti in cearsafuri albe. Nu dormi, traiesti.

Este absolut fenomenal sa vezi cum se exprima o pizda in momentul in care iti ia pula in gura. Fata ii devine un adevarat muzeu de senzatii, eruptii, esente, contraste, trairi. E minunat sa urmaresti cum buzele ii aluneca siropos pe pula, cum ii cucereste fiecare fibra, vene desenata de sculptori angelici care au lasat la indemana tuturor duduilor din lume aceasta splendida jucarie: pula! Nu meditez prea mult asupra acestui fragment, am in ganduri miliarde de filme legate de constitutia atletica a unui oral, pe care fiecare psiholog il descrie altfel si care ne lasa mostenire o multime de intrebari, insa imi amintesc un episod din facultate despre care n-am vorbit nimanui si care ma delecteaza cateodata si ma provoaca sa mi-o frec la lumina estompata a lunii. Masturbarea vine in clipa in care, satui de aceleasi futaiuri, ne lasam creierii sa fermenteze la intamplare placeri pe care organele noastre nu ni le pot darui gratuit.

M-am nimerit de sute de ori in cele mai tampite locuri cu putinta, poate dintr-un ghinion profund sau un noroc chior, insa cert este faptul ca nu o sa regret niciodata ca am fost acolo. Erau serile studentesti de joi, unde orgiile sexuale se tineau lant si unde cuplurile, fara sa aiba habar de swing-ul de astazi, se imprumutau fara remuscari, fara mustrari de constiinte. Mi se pareau atat de imbecile acele spatii in care vedeam barbati prostituati, oglinditi de peretii inalti si acoperiti cu desene obscene, atat de cretine locurile in care profesoarele carora le sarutam indeosebi mainile la cursuri, se destrabalau animalic cu stundentii de aceeasi varsta cu mine, incat astazi cand imi aduc aminte ma apuca un ras diabolic. A fost extrordinar sa traiesc in inima omenirii, ce mama ma-sii. Romania, oricat de saracacioasa ni s-ar parea, este o curva in adevaratul sens al cuvantului. Si eu o iubesc pentru asta, ti-am mai spus, dragostea mea, iubesc fiecare curva in parte, fiecare tarfa.

Eu nu mi-am legat iubiri in facultate. De fapt, nu prea mi-am legat iubiri niciodata. Au fost putine femei care m-au indemnat sa simt si le promovez in sufletul meu, dar fiecare dintre ele, fiecare dintre aceste putine femei s-a sters rapid, lasandu-ma din nou asa cum am fost intotdeauna: solitar, insingurat. Incepusem anul doi. Lume mai putina, unii se risipisera pe parcurs. Salile de cursuri mi se pareau mai mari, oamenii, mai maturi, de neinteles. Eu ramasesem la fel. Solitar. Ma deplasam in ritmul meu, lent pe atunci, cu cartile in brate si indiferenta in priviri. Insa atunci am vazut-o, atunci am zarit-o. Pe holul universitatii, o splendoare cosmica, o planeta, o stea, un univers. Ce femeie!!! Oare copiii pana intr-un an de zile viseaza? Pentru ca eu am avut impresia ca am visat acea zeita dintotdeauna, de cand am deschis ochii, de cand i-am inchis prima data. Era imbracata in negru, negru mat, imperial, fara nici un fel de pata de culoare, fara nici un fel de accesoriu decent sau indecent, fara nici o cuta. Negru total. Intuneric din ochi pana in cizmele lungi cu care-si acoperea provocator gambele. Si ce coincidenta monstruoasa adusese acel demon in amfiteatrul in care ne schita noua Rotund Istoria literaturii, cu atat mai mult nu o sa inteleg.

Au urmat zile in care mi-am urmarit printesa ca pe o potentiala prada, insa de fiecare data cand am incercat macar sa-i adun o privire,m-am descoperit lasat pe dinafara. Pesemne, nu eram destul de cuceritor, ori originalitatea mea era pentru ea doar obisnuinta, sau mai rau, un soi de plagiat. M-am simtit indragostit, indragostit cu tot sufletul meu de o necunoscuta care nici nu se uita la mine, darmite sa-mi vorbeasca, sa-mi spuna despre ea orice, minciuni, neadavaruri.

Mergeam la seratele studentesti ametit de aburii amorului mai mult decat de cei din sticlele de Jack pe care le imparteam cu poetii din gasca carora faceam parte. Multi dintre ei, epigoni ce-i drept, incurajati de mine sa scrie pentru ca imi erau folositori in unele cazuri, au disparut pe parcurs. Au ramas cativa care astazi predau prin Constanta si de care ma mai lovesc din cand in cand in trafic si ma saluta induiosator. Eu sunt mai jos decat ei in aceasta clipa, insa e mai putin important acum. Iar pana la acea seara de joi, cand iubita visurilor mele, nu tu, dragostea mea biblica, bruneta acestui text, Diamanta, a aterizat ca un meteorit pe pamantul celor de jos in clubul nostru si la masa noastra, eu nu schimbasem cu ea nici o privire, nici o silaba.

Amanuntele care urmeaza nu sunt necesare, ca orice june curtezan am incercat sa-i prezint viata prin ochii mei, dar n-a fost interesata sa auda. Avea un glas diabolic, un ranjet lung, pe care parca-l simt in timpane. Dar ceea ce ma nenorocea cel mai tare era acea pereche de tate perfect proiectata pe trup. Ma gandeam numai la cum i-ar sta pulii mele in mijlocul acelor strajeri ai raiului. Ce viata trebuie sa fi avut acolo pula mea in erectie. Paradisul la picioarele glandului meu, cersind indurare. Tarziu, spre dimineata, cand satui de atatea futaiuri care se ispravisera in jurul nostru, Diamanta, deloc impresionata sau incalizita de gemetele frumoaselor ei colege, s-a apropiat de mine si m-a intrebat de ce nu iau parte la destrabalare. I-am raspuns fara sa stau pe ganduri ca n-am gasit persoana potrivita si ca, in orice caz, nu as imparti-o cu altii. Probabil i-a placut acel raspuns pentru ca mi-a daruit un suras si un firav gest de tandrete, mangaindu-mi incheiatura mainii cu unghiile. La acel gest in pantaloni aveam ditamai stoiul, cu care, daca as fi incercat, as fi spart si marele zid chinezesc.

Cum sa nu te pierzi pe tine insuti cand hormonii sar ca tampitii inauntrul tau si cand ai aproape de tine o pizda care ar cuceri America? Insa eram timid, atat de timid incat la plecare i-am spus: Poate mai vorbim. A fost cea mai proasta replica din viata mea, in urma careia, gandeam atunci, o sa am numai de pierdut. Insa, paradoxal, taman acea idioata replica a adus-o pe Diamanta in bratele mele. A doua zi m-a intrebat ironic: Poate mai vorbim? Si-a inceput sa rada. M-am intrebat eu singur: Poate mai vorbim? Si-am inceput sa rad. Iar in joia urmatoare Diamanta mi-a daruit cel mai smecher streaptease din viata mea. Am stat pe canapea, topit ca o inghetata si am lasat-o sa-si faca numarul. Se mula pe mine ca un sarpe. Colegii mei erau extaziati. Atatea puli sculate si-o singura femeie. Si m-am adaugat in convoiul celor care se expuneau acolo in futaiuri si desfrauri. M-am adaugat si-am pompat in Diamanta cu toata forta mea. Intelesesem ce inseamna sa futi fara sa-ti pese de cine te vede. Foamea de pizda ma cucerise, ma zdrobise. Ca un vampir insetat, cautam in fiecare unghi pizda pizda pizda. Ma hraneam cu asta, pentru numele lui Dumnezeu. Am futut-o pe Diamanta intre sani, anal, normal si-am incheiat cu o muie de toata splendoarea. Fusesem in toate locurile visate si, gandeam eu, acum nimic nu ar fi putut opri relatia mea cu Diamanta. Nimic. Era a mea. A mea a mea a mea!!!

Istoriile sunt triste. Iubirile cu atat mai mult. Dragostea este ceea ce un artist vede in lucruri prost calibrate si se increde ca un tampit in sforile pe care acestea le lasa sa curga. De fapt, nu sunt sfori, sunt doar cusaturi de proasta calitate care atarna degeaba, fara vreun sens. Diamanta mi-a inghitit sperma, ce-i drept, dar la sfarsit m-a intrebat: “ Prietenii tai nu vor sa futa, ?? Vreau sa ma fut cu blondul ala tepos!!” Nu m-am intristat, dimpotriva, m-a apucat un ras cretin, de ciuda si de placere in acelasi timp. Era incredibil. Mi-am dat seama ca nu e loc de intimitati cu Diamanta si m-am dus la Grig, asa il chema pe blond, sa vina si sa-si calareasca magarusa. Pe Diamanta am privit-o o perioada cu dispret apoi a devenit indiferenta si, contrar tuturor asteptarilor mele de la ea, a existat un dialog candva, prin care ori a vrut sa-mi dea de inteles ca este o femeie inteligenta totusi, ori sa ma faca sa ma simt macar pentru cateva secunde superior, caci mi-a spus la un moment dat: “ Intre noi e cale lunga. Tu esti mult prea sus pentru mine, Razvan, dar vei intelege odata…”. Si asa a fost. Am inteles. Nu era vina ei. Este firesc. Orice femeie trece prin diferite etape existentiale. Etape fundamentale cunoasterii de sine. Orice femeie este o curva intr-un timp. Unele reusesc sa isi schimbe natura, sa se pacaleasca oarecum pe ele insele,insa cele mai multe, maritate sau nu, cand vad o pula stiu ca trebuie sa o suga. Si nu stiu cum, mai ales cele care te asigura si-ti dau garantii ca n-au mai supt-o niciodata, mai ales acelea se descurca cel mai bine. Nu o sa fii tu primul caruia i-o suge, Madaline, niciodata. Madalin este numele prietenului despre care vorbeam la inceput. Si poate ca ai dreptate, nu toate femeile sunt curve, dar cele care sug pula fie si sotului lor, cum pula mea se numesc? Ori nu vorbim despre acelasi tip de curva?
Eu imi iubesc curvele. Probabil acesta ar fi fost titlul potrivit si pentru fragmentul de ieri. Modificam. Imi iubesc curvele. Sunt ale mele, toate!!!

Imi iubesc curvele

ianuarie 3, 2011

In derularile zilnice, devenim din ce in ce mai straini unul cu celalalt. Habar n-am de ce cadem in capcana degradarii, cert este ca pentru amandoi exista secunde in care aceasta situatie este convenabila. Amandurora ne sunt implinite dorinte solitare, dorinte care ne privesc pe fiecare in parte si, de ce sa nu recunoastem,poate chiar luptam pentru aceasta miraculoasa si fascinanta libertate. Altfel am crea acea tampita si tembela dragoste de cadavre, manifestul prin care doi oameni dependenti unul de celalalt nu-si mai doresc altceva decat sa moara impreuna, context in care moartea devine unica dovada de iubire absoluta – pe care un om cu mintea limpede, un om destept, nici nu o ia in considerare. Si de ce sa nu fim recunoscatori, amandurora ne place sa facem victime, amandoi iubim viata de noapte, cluburile pline de femei usoare si barbati imbracati la patru ace. Ca si atunci, tii minte clipa?… cand imbracai in epitete un trecator si la sfarsit ai izbucnit in urlete : Ce bun e, fir-ar al dracului sa fie!!  Si poate ca nu exista pe lumea asta nimic mai impunator si mai merituos decat sa te daruiesti si sa te imparti cu mai multi.

Sunt tumultoase aceste valuri in care ne aruncam cu disperare spre oameni si incercam sa-i ciopartim si sa ne ciopartim pe noi impreunandu-ne cu ei. Astazi am chef sa dau limbi in pizda, dar nu tie, iubirea mea celesta. Sa dau limbi intr-o pizda murdara, nespalalta, fututa de un batalion intreg de soldati. Vreau sa ling in pizda o curva. Sa alunec cu precizie spre anusul ei si sa-i curat cu atentie fiecare cuta. Nu ma privi stupefiata, iubirea mea, anusul este cel mai intim loc in univers, pentru ca pe acolo ies pacatele afara din noi. Pacatele pe care nu le poti lepada cu un dus. Mi-aduc aminte de o vizita la un prieten musulman din Pitesti. Am mers acolo intr-o iarna geroasa, pentru a-i lasa niste acte care aveau sa-l elibereze pe el dintr-o incurcatura cu o firma nenorocita pe care o cumparase de la Stalone – un cacanar din Constanta care cumpara firme cu datorii mari. Pe turc il chema Techin, mi-aduc aminte, avea o fata alungita, pistruiata, cu ochii legati la spate – drept pentru care noi ii spuneam Chinezu. Era un individ religios, un barbat respectuos, puternic si corect. Cand am intrat in casa lui, o casa mare plina de hartie creponata si multe scari, nevasta-sa m-a servit cu rahat si sampanie.O frumusete de femeie! O romanca din zona Olteniei, mai exact din Caracal, care-l cunoscut pe Techin la jocurile Olimpice de la Beijing unde amandoi castigasera bilete la un concurs facut de TVR. Ce coincidenta fericita pentru turc. Pe femeie o chema Mihaela si avea niste sani colosali, mari, perfect asezati pe piept, iar fesele… fesele ma trimiteau cu mintea in cele mai indepartate locuri cu putinta – as fi facut pactul cu diavolul pe loc daca as fi fost lasat sa bombardez cu samanta mea acea minune de statuie feminina. Nu ma mai fusesem niciodata atat de dornic sa supun si sa posed o femeie, sa intru in ea, sa o satisfac, sa dau din mine totul si sa o las intinsa pe podea intr-un morman de sperma.

M-au primit la masa, tu nu stii, nu aveam pe atunci puterea sa-ti destainui clipe in lipsa ta, iar mai apoi, dupa ce ne-am castigat libertatea amoroasa, libertatea noastra pagana,  mi se parea ceva lipsit de importanta, poate chiar revoltator ca sa-ti mai spun. M-am asezat pe scaun si am cinat romantic. Lumanari aprinse in candelabra aurii. Imi placea casa turcului, avea ceva oriental in construirea ei, cu multe esarfe pe arcadele care legau incaparile precum in castelele seicilor din filme. As fi vrut acum sa-ti spun ca am devorat-o pe Mihaela dupa acea masa. Ca turcul a plecat de acasa si mi-a lasat drum liber spre pizda ei flocoasa, insa n-a fost asa. Nu. Au fost cateva momente in care Mihaela i-o freca lui Techin la masa, inaintea mea. Eram insa mai mult uimit de siguranta cu care turcu privea ceea ce se intampla, fapt care aproape ca ma convinsese ca nu era intaia oare cand se produsese. Mi se parea extraordinar sa vad un tip cu inversunarea lui religioasa, pentru care Mohamed reprezinta absolutul, cel pentru care iti dai viata, te arunci in bratele mortii, zeu care nu permite sub nici o forma sarutul stradal, darmite o felatie inaintea unui musafir, sa-l vad cum se relaxeaza in prezenta unui strain. Eu eram mult mai tanar decat el. La televizor ne impuscau cu tot soiul de stiri despre criza financiara. Era timpul in care pretul pentru un euro explodase si bursierii pierdusera sau castigasera averi intregi. Probabil de aceea Techin era atat de disperat incat sa ceara cu insistente actele acelea aduse personal, fara nici o forma de curierat postal. I-am privit cateva minute, vreme in care mestecam de zor la o bucata de carne de vita – o reala batalie a maxilarului meu pentru ca ar fi ros la fel de bine si la un cauciuc. Era evident ca Mihaela nu era o bucatareasa desavarsita si ca altceva o tinea aproape de turc.

Trebuie sa precizez ca acest intim moment imi starnise o ditamai erectia si ca, pentru cateva secunde am avut tendinta sa-mi scot pula din pantaloni si sa o pun linistit pe masa. M-am abtinut cu greu, nevoind sa fac ceva ce turcului i s-ar fi putut parea ofensator. I-o freca melodic, aproape in acelasi ritm cu felul in care Techin taia din cotletul de berbecut. Ma dispera, ma provoca la lucruri pe care nici nu le visasem vreodata. Eu nu am platit niciodata o femeie pentru un futai, dar jur, jur ca acolo as fi scos toti banii din buzunar si i-as fi inaintat lui Techin numai sa imi daruiasca doua trei clipe cu frumoasa lui Rahela. Asa o striga el. Rahela. In camera mi-am tras-o laba in cel mai romanesc mod cu putinta, poate chiar ca in bancurile cu bula, imaginandu-mi ca Rahela sau Mihaela – cum mama dracului o fi chemand, se urca pe mine si-si misca fesele galactice deasupra pulii mele aflata in cea mai pura erectie. Cand am ejaculat i-am strigat numele fara resentimente : Asa, Rahela, asa.. suge, catea!!!

Nu, n-am avut parte de un futai cu Mihaela-Rahela, dar cu cateva secunde inainte sa plec, atunci cand turcul nu mai stia ce bunataturi sa-mi puna la pachet, Mihaela-Rahela s-a apropiat de mine si mi-a soptit. : Stiu ca te-ai masturbat cu gandul la mine. Toti o faceti. Apoi m-a sarutat divin, lasandu-si limba sa curga ca un fluit in gura mea. N-am putut sa schitez nimic, dar imi aduc aminte ca instantaneu am avut din nou acea erectie de la cina. “ Sa nu fi trist, m-a linistit ea, si cu un gest de rafinament sublim mi-a atins, precizez, doar mi-a atins pula cu palma. A tinut palma pe ea fara sa mi-o frece cateva clipe, timp in care madularul meu se straduia sa o provoace cu eruperi de ritm salbatice, impingandu-ma la propriu in palma ei.

–    Ma lasi uda!
Au fost ultimele ei cuvinte. Apoi Techin s-a intors cu o ditamai halca de carne de vita si mult ghidem pe care urma sa le transport la niste rude de-ale lui din Constanta in schimbul unei modice sume de bani.

Drumul spre casa a fost groaznic. Trenurile aveau intarzieri mari si dupa aproape 24 de ore m-am trezit mancand Kebab in gara de nord din Bucuresti in compania unor persoane hidoase, rockeri dintr-aia fanatici, tatuati si cheliosi.

Viata ne duce cu totii intr-acelasi loc, iubirea mea si nici eu nici tu nu putem opri avalansa de sentimente care ne patrunde si daruieste altora clipe din clipele noastre. Peste sase luni de zile Techin a ajuns cu Mihaela-Rahela pe litoral, in Saturn. S-au cazat la hotel Florida, daca tin bine minte. A fost terifiant sa o revad. Mi-aduc aminte ca faceam zilnic trei patru curse Constanta – Saturn doar ca sa castig cateva secunde in prezenta ei. Atunci imi spusese ca are 31 de ani. Bruneta, inalta si carnoasa se juca cu tineretea mea infloritoare si ma obliga practic, ca pe un bufon, sa ma dezbrac si sa ma asez in diferite pozitii dupa care ea imi mozolea abdomenul cu frisca si ma curate ca nebuna. Turcul avea afaceri de incheiat, nu era niciodata acasa iar eu, ca un catelandru ma fofilam langa femeia lui si dadeam din coada. Intr-un sfarsit, la un banal joc de poker pe pedepse am avut inspiratat idee sa o pedepsesc spunandu-i sa-mi reziste, macar pentru cateva secunde la niste limbi in pizda. Relatia dintre noi devenise de acum atat de intima incat ne permiteam aceste pedepse, aproape convinsi fiind ca nu facem nici un rau nici unei persoane, cu atat mai putin lui Techin. Si-am lins-o draci, pana cand perechea verde de bikini s-a umezit complet si mi-a ordonat sa-i dau la o parte.

Ce pizda avea Mihaela-Rahela! Ce-mi pasa mie ca turcul o futea in fiecare noapte sau o punea sa-i suga belita in fiecare dimineata? Acum eu eram acolo si ii dadeam limbi in pizda. Taman acel chef de limbi in pizda si-n cur am chef sa-l dau astazi, iubirea mea. Pe Mihaela-Rahela am lins-o multe minute apoi, cand am realizat ca e victima sigura, vulnerabila de suavitatea momentului, m-am urcat peste ea si mi-am bagat intreaga pula in fofoloanca ei extraterestra. Avusesem dreptate, n-a schitat nici un gest de retinere, din contra ma tragea spre ea cu atat de multa putere incat aveam senzatia ca o sa-mi franga vreo coasta. Am futut la ea ca nebunul. Flacaiandrul din mine era acum barbatul care supunea o femeie in toata firea. Aveam pula in pizda ei, pentru numele lui Dumnezeu si era minunat. Am ejaculat in pizda ei fara sa ezit. Ce-mi pasa ca exista posibilitatea sa ramana insarcinata? I-as fi crescut copilul! Nu era nimic care sa ma faca sa nu profit de fiecare moment in parte si sa nu traiesc la maximum intensitatea lui.

Carari intortocheate. Destine care se leaga intre ele prin diferite si extraordinar de uimitoare cai. Uneori ramanem stupefiati de coincindentele pe care viata ni le aseaza pe ca niste fulgi de zapada la picioare si ne le topeste asemenea lor. Nu exista femei oneste, dragostea mea. Femeile sunt nascute pentru a fi curve. De-asta le iubim atat de mult. De-asta le iubesti si tu, iubirea mea, le iubesc si eu si le iubeste fiecare dintre noi. Feminitatea este curva libertatii noastre. Deci, sa ne iubim curvele, sunt singurele personaje, entitati, sentimente care ne fac rahatul asta de viata frumoasa pana la sfarsit!!!

Lebede negre

decembrie 30, 2010

Iubita mea, ma simt stingher, solitar si retras. Sunt stari onirice, loiale mie insumi. Ma gandesc la tine din ce in ce mai mult, cu fiecare clipa tot mai mult si fiecare secunda din urma porneste spre trecut ca o cometa. Astazi numai conteaza decat prezentul. Noi si prezentul nostru. Medianele trasate pe orbitele noastre ca niste turnuri de protectie impotriva celor dimprejur. Camera mea e vraijte. Chilotaraie si multe tricouri, sosete vechi – amintiri vechi. Carti moarte, ajunse sus in rai. Uneori ma amuz si imi imaginez ca tu ma vezi cand incerc cu stangacia si neindemanarea mea sa fiu mai ordonat. Nu pot, sticla de alexandrion a prins radacini intre acesti patru pereti. Pe ei nu sta nici o icoana, dar in mai multe locuri sunt desenate x-uri, puncte in care imi imaginez ca esti cand trebuie sa ma rog. Si eu ma rog la tine…

Mereu mi-am imaginat sfarsitul lumii undeva departe. Cu tine departe. Intr-o cabana atarnata in copaci, in jungla. Acolo, imbratisati, sa traim ultimele clipe din realitatea noastra asa cum o stim. Sa nu mai facem paralele disperate intre noi si imaginile noastre de pe Facebook, messenger sau alte cacaturi, pentru ca, intr-o oarecare masura – parerea mea este ca intr-o masura foarte mare, dar stiu ca tu vei refuza termenii – virtualitatea ne inghite. M-am saturat de taste. Tastele coloreaza departarea si noi nu ne mai putem tavali in esarfe. Da, sfarsitul trebuie sa fie departe, deghizat in zeita noastra protectoare la calcaiele careia noi sa asternem presuri obscene. Sa ne desenam trupurile pe globul pamantesc, bucata cu bucata, centimetru cu centimetru, trupurile noastre asa cum sunt ele, cu intimitatile noastre in vazul tembel al ultimelor clipe si sa speram ca peste un timp – mii de ani, cand omenirea va renaste iarasi, ruinele noastre vor fi descoperite precum oasele mamutilor de acum si, printr-un noroc sau sansa, sa stam in vitrenele muzeelor moderne. Iti jur ca pe oasele mele se vor citi destinele noastre. Pe ale tale, cine stie… destinele copiilor ce-ar fi iesit din noi.

In mine erup atmosfere. Lumi si vieti noi. Dar tot sanii tai imi proiecteaza viitorul si tot fesele tale imi arata scurtaturile. Din tine si cu tine a inceput totul. Si mi se pare atat de straniu ca tu, cea mai frumoasa femeie, ai ales sa vii la mine. Sa te porti langa mine, sa te imparti cu mine. Mortul din mine a respirat mereu aerul de care ceilalti aveau atata nevoie si, teoretic, ar fi posibil ca in ratiunile terrei sa traiesc numai eu. Povestea din ochii unui leu. Sa controlez eu fiecare persoana in parte si, in subconstient, toate mutarile creierului meu sa te fi adus langa mine. Eu nu am avut ursitoare, nu ma incred in ele. Nu cred nici in tiganca jegoasa din orasul presarat cu ingeri care mi-a prezis un sfarsit timpuriu. Nu cred nici in Allah-ul pe care hogea il cheama in geamii – nici macar nu stiu cum se scrie allah sau hogea si nici nu am de gand sa caut – poate sunt putin ignorant – dar nu voi cauta pe google date despre personaje imaginare sau despre preoti din lacasurile de cult straine, oameni care habar n-au sa-si traiasca libertatea. Eu sunt liber. Liber sa gandesc cum am chef sa gandesc, liber sa tin ce regim vreau eu sa tin, liber sa plang cand am chef sa plang sau sa beau ce cacanarie de lichior am chef – chiar daca-mi place sau nu. Tu o sa-mi spui ca este vorba despre gust. Ce gust? Care gust se diferentiaza de un altul si ce anume il schimba cand organismul nostru asimileaza acelasi soi de rahat impartit, vezi Doamne, in delicatese, mancaruri bune, mancaruri nesanatoase? La ce folos sa ma hranesc cand sufletul meu este pentru eternitate flamand si nici chiar daca ai sta ceas de ceas nu mi-ar fi de ajuns? Ar fi vreo diferenta daca as alege pe cineva din multime, aleatoriu, si m-as hrani cu lucrurile care lui ii plac cel mai mult, preferintele lui, gusturile lui, slabiciunile lui? Tot ce pot sa deosebesc esti tu de ceilalti. Pe tine de ceilalti. Tu, singura femeie frumoasa din realitatea mea asa cum este ea intiparita in biblii.

Aproape ca ninge la Constanta. Si suntem aproape in 2011. Cu cateva grade mai putin am putea sa schiem pe asflat si sa ne pescuim la copca de pe marile bulevarde.Cu siguranta, in casa la tine s-au aprins lumini si nu stiu de ce as vrea cu o oarecare sensibila gelozie sa vad daca este cineva la tine si daca este, pe cine cauta el. Esti atat de frumoasa, de fermecatoare si de cocheta incat imi vine imposibil sa cred ca sunt singurul barbat indragostit de tine. De fapt, in aceasta privinta nu sunt dubii, fireste ca sunt multi indragostiti de tine. Pe mine ma macina tembela idee ca ai putea tu sa fii atrasa de altcineva. Dar, daca este sa fiu corect, tie nu iti pot impune nimic. Nimic, iubita mea. Tu esti singura femeie din lume careia nu am cum sa ii cer nici macar un favor, si zic favor desi prin mintea mea circula efecte si rezonante obraznice. Sunt complet dezarmat in fata ta, nud ca o fecioara din picturile antice. Si, iata ca acum pot sa traiesc, as pierde atat de mult daca as muri in continuare…

Ultimul strop de alexandrion la capul meu orbit de laptop. Inca o tigara din cea mai frumoasa perioada din viata mea. Momente stranse intre ele cu o forta neinteleasa, care si-au creat acum propria densitate si care ies din mine fara coaja, singurele lucruri capabile sa inghita gaurile negre. Momente din ora mea amestecata cu a ta si probe de antimaterie. Sperma noastra filtrata de lenjeriile tale nocturne, extrem de indecente, dar demential de provocatoare. Pentru mine nu o sa existe niciodata altcineva. Pentru mine nu orasul in sine este doctrina unei vieti implinite, ci orasul in care traiesti tu, indiferent care ar fi acela.

Acum da-mi drumul. Bratele tale ma sugruma. Dedublarea ta in mine insumi este un chin, dar in acelasi timp, fericirea mea. Il voi trai si-o voi trai pana la capat. Sigur ca tac. Sugruma-ma… cad cortinele!!!!

Si nu ma intreba de ce lebede negre. Oare sunt eu singurul om din lume care ar dormi in pat cu ele???

Pana la sfarsit

decembrie 22, 2010

Pornografia  ca o stare de spirit. Baby are chef sa ne-o tragem. Sa ne luam o camera undeva si sa nu mai iesim de acolo multe zile. Poate ca o sa bem un vin fiert si-o sa mancam ananas, sa sarbatorim si noi, Craciunul. Noi niciodata nu il sarbatorim impreuna, dar poate anul asta, cine stie??? Pe mine rahaturile astea de sarbatori ma deprima. Inconjurat mereu de aceiasi oameni, e mereu acelasi ritual imbecil si mereu aceeasi rutina nenorocita. Ochii acelorasi oameni devorand cu priviri sarmale, oua umplute, fel  si fel de salate si multa, multa carne. De multe ori singura mea dorinta in aceasta perioada a anului a fost sa zac. Mi-am dorit atat de mult sa zac incat atunci cand am avut prilejul nu m-am mai ridicat din pat zile-n sir.

Dar acum, Baby are alte planuri. Baby si-a trait mereu Craciunul in compania altor barbati. Barbati cu mult aur, bijuterii si masini luxoase, haine de firma si carduri in portofel. O luau intotdeauna de la poarta, de pe aleea inchisa la culoare, unde Baby s-a nascut si s-a facut femeie frumoasa. Apoi rupeau in doua restaurantele, cluburile si discotecile din Constanta. Nu o sunam niciodata, ea nu avea nevoie de mine in acele clipe. Cateva zile nu stiam nimic despre ea. Ingerul meu se tavalea ca o nebuna in camere de hotel vopsite in culori plapande, unde romantismul inseamna semineul aprins cu lemn de stejar  si sticla de vin rosu ca sangele atarnata pe masa de sticla, locuri la care eu nici macar nu visam.Traia libera ca pasarea cerului intr-o lume in care eu nu as fi trait niciodata. Cateodata, cate un cunoscut imi spunea c-a vazut-o pe unul din marile bulevarde, tinand la brat un domn in varsta, elegant si galant. Un altul imi povestea pe indelete cum era imbracata si din ce masina a coborat si unde… si ca tanarul imbracat sport ii pusese mana pe fund si ca ea i-a zambit. Oare se intamplase ceva nou in viata, ceva ce trebuia remarcat, vizualizat sau urmarit? Nu erau oare aceleasi fapte intiparte si atent gravate pe aceleasi persoane???

Apoi o vedeam ravasita, ruinata si incatusata de propriile-i decizii. Insa isi revenea repede din socuri ca o pantera dupa efectul tranchilizant al unei injectii. Imi sarea in brate lasandu-si mustatile sa-mi atinga palmele. Atunci nimic nu mai conta, nimic, nici o umbra a trecutului, nici o raza a viitorului. Doar clipa in sine. O clipa cat o viata. Un moment pentru poveste.

Nu, Baby, nici eu nu sunt sfant. Ca o confesiune, sa stii ca de multe ori am uitat de tine. Si tot ca o confesiune, sa stii ca n-am crezut niciodata in tine. Dar viata mea nu are nici un sens fara sa te vad, fara sa te sarut sau sa-mi zambesti. E drept, n-am mai primit de mult un sarut, dar poate Craciunul asta…

Sa ma fut!! Hai sa ma calaresti c-am spart granitele. Vino mai repede acasa.

Te sarut, oriunde te-ai afla. Ba nu… Te iubesc. Pana la sfarsit!!!

Viata pulii

decembrie 8, 2010

Mi-am aprins dunhill-ul si-am revenit in spatiul mistic, spatiu fara de care nu mai pot trai. Imi tine de cald in nopti geroase, imi incalzeste privirile cand n-am la cine sa privesc, ma opreste sa nu ma arunc ca un tavalug spre lumea de afara si in loc sa o incarcerez  si sa o duc departe – sa fiu eu insumi incarcerat, deci e o legatura stransa intre mine si spatiul mistic, o dragoste care nu ma lasa sa fac greseli. Nu stiu ce se intampla cu mine, sunt dezamagit de tot ceea ce ma inconjoara, de incapabilitatea celor care nu-si fac treburile pentru care sunt angajati, desi lucreaza in domeniul public. Doamna mea,  cand lucrezi cu publicul trebuie sa ai o anumita prestanta, un limbaj ordonat, o tinuta macar decenta, nu sa te etalezi in pizda goala in primarii si sa spargi seminte. N-am vorbit niciodata despre lucrurile astea, nici macar nu le-am considerat importante, iar cand am citit din cand in cand pe bloguri despre ele mi-am zis : “ uite frate, exista fraieri carora le pasa de cacati si care pun botul la nimicurile lor”. Acum insa sunt dezgustat, nu pentru ca mi se intampla mie sa fiu persoana care sta 3 4 ore pe zi fara sa rezolve macar o mica parte din ceea ce isi propune, nu, ci pentru ca, in conditiile de fata, orice nea caisa care creste porci, oi sau vaci fara sa iasa din propria ograda ani de zile poate sa inlocuiasca cu brio duduile din institutiile statului. Cum e posibil sa nu stiti sa raspundeti la telefon, doamnelor secretare? Iar pe deasupra sa existe si cvasirusinea de a continua sa ramana pe post chiar daca tot ce face este sa fumeze, sa bea cafele si sa-si planteze graul la farmville. Sunt indignat. Gandindu-ma la mine, la felul in care m-am daruit la orice loc de munca am avut, indiferent de natura lui, gandindu-ma  la felul in care am zburat de acolo din proprie initiativa in clipa in care m-am considerat nefolositor, am ajuns la concluzia ca sunt prostul prostilor. Fata de cine vrem sa fim cinstiti si onesti?

Aveam nevoie de un astfel de post, pentru ca uneori nu mai pot suporta. Toate tinichele si-au luat blocuri ANL. Toate ciurucurile. Adica, bineinteles, cei care au o casa, cei care nu degera noaptea de frig sau platesc o chirie nejustificata pentru derapanatura in care locuiesc. Tot grasii cu ceafa groasa, plini de bani, au primit drept ajutor de la stat,  in pozitii ultra-centrale, apartamente ultimul ragnet. Se considera ca cei care au cu adevarat nevoie de ele, practic cei pentru care s-au construit aceste apartamente, nu indeplinesc criteriile legale pentru a fi trecuti macar pe o lista alfabetica. Din varii motive, echivalente cu “ ai parul prea mare sau unghiile netaiate “ – deci o labareala ieftina si scarboasa. De-a dreptul scarboasa. O gargara mincinoasa pe care tot o inainteaza consilierii coaie-n vant oamenilor care totusi au miscat ceva in tara asta, si-au pus osul la bataie si viata in pericol. Multitudinii de lichele li se mai adauga si categoria vitezomanilor din trafic. Nenorocitii care n-au ceva mai bun de facut decat sa-si plimbe bolizii cu viteze ametitoare fara sa tina cont de semnele de circulatie ca deh, ei sunt smecheri. Pai bine mai, smechere, pe langa faptul ca nea cornel de la aprozar nu ti-a gresit cu nimic ca sa-i insiri tu creierii pe asfalt, pe langa faptul ca ionut nu a implinit nici 13 ani ca sa-l lasi tu fara picioare, pe langa faptul ca poate, ligia e inca virgina si n-a simtit niciodata un orgasm ca o sa mutilezi tu, pe langa toate astea, smechere,  tu nu stii ca nu-i frumos sa mergi pe doua benzi, cand soseaua are ea insasi numai doua? Nu mai vorbesc despre pericol, in pula-I doare pe gigel de pericol, lui ii place ca-l “vede” pizdele cum se da el cu audi-ul lui cu numar de texas pe sosele, dar de civilizatie, manca-ti-as gura ta, smechere, de civilizatie, adica sa nu stau sa-ti spun de fiecare data : “ hei, gigele, stii, pe aici trebuie sa circule doua masini, ca poate eu am treaba in partea cealalta a sensului tau de deplasare, in pula mea,muist imputit ce esti”!?

Apoi patriotismul lui peste. Am decis sa raman in Romania indiferent de avantajele ofertelor pe care le-am primit din afara, indiferent de valurile parfumate ale unei vieti mai bune, indiferent de cei care ma chemau acolo. Am ales sa raman in Romania. Prost am fost. Mare patriot, Razvan isi iubeste tara si pe tara o doare in pula de el. Sau in pizda, dracu` mai stie intelesurile. Si acelasi lucru reflectat spre Baby. Sa raman langa ea cu orice pret. Chiar daca i se falfaie de mine. De fapt, o sa-i scriu cateva randuri, semn ca am inteles si ca stiu ca intre noi lucrurile s-au schimbat.

Bun, ma gandeam zilele trecute ca voi reusi sa termin “ Baby”. Am scris mult la ea, dar n-am reusit sa mai postez nimic, dat fiind ca am fost incatusat de problemele financiare cu care se mai confrunta lumea normala din cand in cand. Ma rog, trecem peste, in fond pe cine pula mea ar interesa. Suna la interfon si banuiesc ca este iar muistul ala de la doi, care-si uita mereu cheile si care si-a creat o obisnuinta sa sune la 14. In astea doua zile in care am fost liber l-am salutat respectuos, interfonand de cel putin zece ori. Acum nu o voi mai face, nu-mi mai misc picioarele pe holuri, pe gresie, mai ales ca fumez si beau un heineken. De cate ori fac combinatia asta heineken-dunhill, ma gandesc ca un turbat la baby. Oare ce mai faci tu, dragostea mea? Stii, e ciudat sa amestec stilul, dar nu pot sa trec de tine, baby. Nu pot sa trec de tine, sa nu-ti vorbesc in intimitatea creierului meu virtual, sa nu-ti amintesc ca ma trezesc in fiecare dimineata cu gandul la tine si la privirile tale, chiar daca te-ai obisnuit sa ma arunci. Mai ales atunci cand vine vorba de oameni. Da, baby, pot fi bufonul tau. Pot fi clovnul pe care iti arunci hainele cand te intorci de la intalnirile tale importante, pot fi sacul tau de box, baiatul tau de mingii, cel care iti care crosele, cel care iti toarna in pahare… pot sa fiu cel care face aer cu o frunza de palmier atunci cand tu, ca o cadana, le vei dansa celor care au alt acces la tine, casa mea iti poate fi templu, umarul meu – loc de refugiu,  pot fi orice vrei tu, atat timp cat tu vrei sa fiu asta. Dar niciodata, baby, niciodata sa nu-mi ceri sa fiu dumnezeul tau, pentru ca habar n-am ce-mi ceri. Eu n-am fost dumnezeul nimanui dar am avut cativa care m-au renegat… Ce mai faci tu, dragostea mea, cand eu nu te mai gasesc pe nici o strada? Ce mai faci cand nu ne mai vorbim, cand gandurile noastre impreuna nu se mai gasesc, ce mai faci cand privesti cu ochii promisi mie catre alte locuri, ce mai faci cand uiti sa ma iei cu tine, ce mai faci? Exista undeva, baby, o clipa in care toate dispar si durere, si haos, si dorinte, si limbi. Dar la noi clipa intarzie sa apara. Ma intreb cum mama dracului va fi daca vor disparea toate. Vei avea macar un regret sau vei porni tu insati ca un tavalug spre lume? Sunt convins ca tu vei incarcera pe oricine iti doresti sa o faci. Fa-o, daca asta te face sa te simti mai bine!!! Fa-o!!!

Secretul

noiembrie 25, 2010

De aici, de la un etaj pe care nu-l cunosc, culorile se revarsa spre mine ca o avalansa. E seara, ora neimportanta, dar la capatul celalalt al orizontului soarele se arunca in balcoane. De cateva minute il privesc cu atentia unui sculptor, incercand sa-i corelez dimensiunile pe o fila alba. Un joc cumplit, la finele caruia mie imi revine doar melancolia surda a unui secret de noiembrie tarziu. Privesc inainte prin fereastra infinitului cu ochii atintiti intr-un punct. Privesc pana cand irisii ma dor atat de tare incat trebuie sa ma retrag cativa metri. Ce clipa… m-as arunca spre acest sfarsit de seara ca spre tine, cu bratele amandoua deschise si buzele intinse ca o coarda de chitara.
Ratacesc prin vremuri. “Nu mai rataci” mi-ai spune tu, dar tu nu esti aici langa mine, tu esti mai departe decat acest sfarsit de seara invelit in culori, tu esti mai departe decat tot ceea ce eu imi doresc si gandesc. Dorintele in care tu intri nu se implinesc niciodata, pentru tu ca esti ceea ce mi se poate intampla cel mai bine, singurul destin pe care-l mai gasesc important. Secretul.
Ma trezesc muscand dintr-o grefa ca dintr-un mar. Gustul in sine mi se pare delicios. Gustul tuturor cacaturilor pe care le inghitim in fiecare zi, chiar daca nu o facem intentionat. Gustul minciunilor propuse de noi. Gustul frunzelor de la periferiile prin care tie nu-ti place sa treci si unde eu ma duc cand lipsa ta devine cea mai dureroasa pedeapsa. Gustul unui amurg depasit, al unei sageti otravitoare, al unei scrisori. Gustul regasirii. Si eu ma trezesc muscand dintr-o grefa ca dintr-un mar, fara sa-mi mai pese ca gustul in sine este delicios. Pentru ca singurul gust care mai conteaza este cel al secretului.
De dimineata mi-am revazut mersul cretin spre nicaieri, spre oriunde, fapt care m-a intristat peste masura. Eram imbracat cu acelasi palton tomnatic si inaintam lipsit de destinatie. Daca nu mi-era atat de scarba de mine as fi putut acum sa afirm ca am avut in sfarsit parte de o plimbare linistita. Dar… Baby, lucrurile nu merg bine, nu sunt bine, sunt zdrente. O citesc in ochii tai cand esti aproape, o citesc in fiecare cuvant din mesajele tale. Secretul este ca am inteles ca n-o sa mai dureze. Oamenii se despart pentru ca se tradeaza, se despart pentru ca sufera, pentru ca sunt nefericiti, pentru ca pur si simplu nu se mai cunosc, pentru ca e momentul sa plece – efectiv… (motive din care noi nu ne-am desparti niciodata) noi ne despartim pentru ca suntem fortati sa ne iubim de fiecare data dublurile. Noi ne iubim dublurile, preschimbarile noastre – niciodata pe noi insine, pentru ca noi n-am avut, o singura data macar, forta sa ne privim cu aceiasi ochi cu care ne-am privit cu o seara inainte. A trebuit mereu sa ne infrumusetam adevarul. A trebuit mereu sa acceptam ca ori de cate ori adormim – in acelasi pat sau in altele – pozitia noastra oglindita pe tavan este spate in spate. Ma intristez, baby…  Ma intristez. Ma intristez cand ma vad ratacind prin vremuri, mergand spre nicaieri, spre oriunde. Nici macar nu mai stiu de ce merg. Eu asta nu inteleg… daca nu suntem impreuna, tu de ce mai mergi, baby?
………………………………………………………………………….
Secretul este ca ma doare. Secretul este ca nu stiu ce gest ti-as mai putea asterne sub perne sa te aduc acasa. Si cel mai de cacat secret este ca am vazut ca poti sa mergi inainte fara mine. Si daca poti sa faci asta, e limpede ca poti trai fara mine. Si daca poti trai fara mine, e limpede ca rostul meu in viata ta s-a incheiat. De-asta, baby, oricare dintre forme ti-ai lua, orice infatisare, orice statut, in oricare dintre povestile noastre vei fi – mereu va exista un sfarsit. Si pe al nostru il vei scrie tu de fiecare data. Mereu. Mehreu – cum ai spune tu.

Baby

noiembrie 18, 2010

Au urmat noi episoade. Femeile intrau in viata mea ca la cinema. Toate deodata, triste toate. Duceam vieti paralele, minunandu-ma de capacitatile mele de transformare. Am oprit de multe ori timpul in loc ca sa adulmec momentul, sa prelungesc secunda cat mai mult, insa nici una dintre acele femei n-are loc aici. Intalniri dese, romantice, pline de versuri si de sampanie, care se terminau de fiecare data brusc si ma trezeam inlantuit, fascinat de maretia unei vieti libere. Au fost clipe in care am uitat ca o caut pe Baby. M-am invartit in cercuri interminabile, am sarutat gaturi din ce in ce mai straine, guri albastre, de diferite forme, buze blindate de botox, buze subtiri, nostalgice ca o ploaie de toamna. Mi-au trebuit luni de zile ca sa ma refac. Viata mea devenise doar o umbra a celei pe care mi-o imaginasem eu la inceput. Nici una dintre marile mele aspiratii nu fusese atinsa, nici un vis nu fusese nici macar urmarit, nici o speranta. M-am dezmeticit tarziu, intr-o seara de toamna cand ma aflam intr-un taxi si la radio canta Bee Gees – Alone. Mergeam la o lansare de carte a unui amic care taman ce terminase facultatea in capitala si se intorsese pe litoral. Ploua. Surd. Am coborat din taxi mai devreme si-am pornit pe un alt drum. M-am ratacit prin oras fredonand usor in memorie “ So I play – I` ll wait.. Cause you know that love takes time”…  Nu am fost niciodata mai trist ca in acea clipa. Abia atunci am observat cat ma instrainasem de mine. Am intrat intr-un bar, la Sfinx, si-am comandat un cola si-un alexandrion dublu – caruia i-am privit mult timp culoarea inainte sa-l las sa-mi arda inimile. Mi-era dor de Baby. Ce dor mi-era de ea! De acea Baby a mea imaginara, care ma insotise peste tot, care era cu mine dintotdeauna si pentru o fractiune de secunda i-am simtit palma pe obrajii mei. Se intorsese. Si eu ma intorsesem. Si nu aveam de gand sa o mai tradez niciodata.

“ Tavaleste-ma, Baby. Fa dragoste cu mine. Tavaleste-ma, rostogoleste-ma, iubeste-ma, Baby. Tavaleste-ma, rastigneste-ma pe covoarele tale, o sa simt ca traiesc”…

Insa cea mai mare greseala in viata este sa astepti sa descoperi ceva fara sa misti un deget, fara sa te sacrifici deloc. Acum eu eram cel care o astepta pe Baby. Eram extaziat de notorietatea pe care o capatau scrierile mele si pur si simplu, adulat fiind, mi-am spus ca e mai bine sa astept. In acea asteptare am cunoscut-o pe Flavia. Flavia imi dadea satisfactia unei impliniri. Langa ea ma simteam implinit. Avea intotdeauna grija sa-mi aminteasca micile chichite pe care eu intotdeauna le uitam, avea intotdeauna grija sa ma corecteze ori de cate ori greseam culorile, eu nu le-am stiut niciodata, avea intotdeauna grija sa am paltonul curat, sa fiu pensat, sa fiu ingrijit. Cu Flavia m-am intalnit patru luni. In fiecare weekend mergeam la un restaurant chinezesc de langa gara unde ea isi comanda carne de sarpe, file de maimuta si tot soiul de tampenii cu garniture de orez si unde eu ma rugam de fiecare data sa aiba carne de pui si vin romanesc. Insa oricat de mare era investitia pe care o facea in mine, oricat de urias era atasamentul dintre noi, pe ea n-am iubit-o niciodata. Tocmai pentru ca niciodata nu te indragostesti de oamenii langa care ti-ar sta bine. Flavia era frumoasa, era fermecatoare, insa era mult prea cuminte. Si ma iubea prea mult. Iar eu pentru ea nu simteam nici macar cat simtisem pentru partidele de ocazie, pentru femeile de cateva nopti, pentru erorile mele. Eu… eu eram o eroare a ei. O eroare pe care n-a inteles-o la momentul potrivit si daca nu intelegi asta la momentul potrivit, suferi ca un nebun. M-am despartit de ea intre siroaie de lacrimi si durere. Si mie imi parea rau. A fost prima oara cand am lacrimat in momentul unei despartiri. Prima oara. Si nu se intamplase cu o femeie pe care o iubisem la nebunie. Plangeam pentru ea, plangeam pentru ca stiam ca ma iubeste prea mult, plangeam pentru ca nu voiam sa-i fac nici un rau, plangeam pentru ca vedeam cat sufera. Cum poti sa calci in picioare un suflet care te iubeste, cum poti sa lasi in urma un om pentru care esti intreg universul? Cum poti sa rupi o poveste in care esti implicat cu totul??? Asta a fost ultimul ei mesaj, mesaj la care n-am raspuns. Orice as fi spus era de prisos. Ea nu ar fi inteles niciodata. Am reintalnit-o dupa cateva luni in Timisoara. Habar n-am ce cauta acolo, dar a fost superb sa o revad. Ea nu m-a revazut pe mine.

“ Oceanul la picioarele lui Baby. Cand pleci cu valurile ma nenorocesti. Nu ma simt bine deloc… Habar n-am daca ma simt in vreun fel, sunt nul, zero”…

Baby

noiembrie 16, 2010

Nu… Sofia nu a fost niciodata Baby. Dar mi-a incalzit o perioada cearsafurile. A fost frumos. Cu ea nu eram implicat in nici un fel. Mi-a parut rau cand am plecat de la redactie, dar viata ne duce in directii pe care nu noi le alegem, desi intotdeauna ni se pare ca de noi depinde totul. Am plecat, aveam atat de mult drum inainte. Trebuia sa o caut in continuare pe Baby. Trebuia sa-mi urmez instinctele vanatoresti, sa-mi pun in aplicare calitatile dobandite, ceea ce taman invatasem despre femei, despre tandrete, frumusete, muzicalitate. Rabdarea este o virtute, dar eu nu o mai aveam, pentru mine devenise o tragedie. Cateva luni de zile am fost inactiv. M-am retras intr-o lume a mea, intr-o bezna neasemuit de dureroasa, unde am invatat ca daca vrei sa urci, sa ajungi undeva sus, trebuie sa mai inainte sa cobori. Si-am coborat. Mi-a placut mereu sa decad. Si-am decazut. Singur. Fara Baby. Fara posibilitatea de a ma agata de ea. Cand m-am trezit din letargie eram prezent la o multime de cenacluri cu fel si fel de denumiri imbecile, unde ascultam mereu de undeva din spate creatiile unor studenti poeti. Imi placea la nebunie varietatea aceea de emotii. Liricul in diversele lui forme subconstiente si stiam in sinea mea ca intr-un timp – indiferent de cat de lung ar fi fost el – voi fi capabil sa desenez o noua lume. Traiam cum nu mai traisem niciodata. Vedeam lucrurile pe care nu le mai vazusem niciodata. Nocturnul in cele mai frumoase forme ale lui. Nopti selenare. Toamna invelita in ploi violete si crete ca africancele. Scriam. Din ce in ce mai mult. Scriam in fiecare clipa, in fiecare minut, in fiecare secunda. Poezii, proza scurta, scrisori de dragoste fara destinatar – al meu era acelasi mereu (necunoscut inca). Scriam, iubeam, aveam totul. Totul pentru eternitate. Viata mea se schimbase. Eram inconjurat de femei frumoase, carora le placeau versurile albastre. Ma ascultau noaptea tarziu. Plangeau langa mine chinul acestei vieti. Nu mai aveam timp sa dorm, nu mai dormeam, nu mai mancam, nu mai visam. Traiam pur si simplu. E tot ce-mi doream sa fac.

“ Baby, de cate ori ne vom lovi de ziduri, as vrea sa ai puterea sa le darami cu mine. Sa tii minte ca nu eu le-am construit. Nu eu, nu deciziile mele. Sunt ziduri puse de altii. Sunt altii, Baby. Altii care ravnesc la trupul tau, la privirile tale”…

–    Vrei sa-ti spun un secret?
–    Spune-mi, i-am raspuns.
–    Imi placi. Imi placi mult.
–    Iti place cum scriu…
–    Imi placi tu. Lasa scrisul. Literatura n-are nici cea mai mica importanta. In ceea ce te priveste lucrurile sunt simple. Esti frumos.
–    Sunt.
–    Nu zambi, n-am spus nimic comic. Dar, oricum, esti frumos si atunci cand zambesti.
–    Vorbeste-mi despre altceva, frumusetea mea este un capitol care ma jeneaza.
–    Nu. Esti langa mine, te traiesc, te respir. Nu-mi poti cere firavitatea unei convorbiri telefonice, ce naiba, Razvan.
–    Nu-ti pot cere nimic. Iti sugeram..
–    Atunci sa stii ca nu-ti urmez sugestia.
–    Vinul rosu.
–    Vinul tau. Tu ti-l doresti.
–    Il iubesc. Asa cum ma iubeste el pe mine.
–    Nu sunt aici sa te ascult, Razvan. Nu vreau sa te ascult. Esti mortal cand vorbesti. Nu vreau sa fiu un umar de jale. Nu vreau sa-mi vorbesti despre tine niciodata, eu sunt capabila sa te descifrez singura. Cel putin asa cred.
–    Nu prea am ce sa-ti spun despre mine.
–    Sunt convinsa ca le-ai spus multor femei lucruri frumoase despre tine. E ciudat. Simt ca te cunosc. Poti transforma totul intr-un lucru frumos. Intr-o descriere frumoasa, la asta ma refer. Dar sunt minciuni si tu stii. Sunt minciuni chiar daca tu insuti le crezi.
–    Ma amuzi. Iti simt piciorul.
–    Ii simti si versurile?
–    Il simti mangaindu-mi piciorul. Orice atingere devine erotica atunci cand..
–    Cand este vorba despre un barbat si o femeie. Stiu ce vrei sa zici.
–    Doar cand barbatul in cauza sunt eu.
–    Dar eu?
–    Si tu.
–    Ai ezitat. Nu o sa-mi retrag piciorul. Imi place sa te stiu aproape.
–    Poate ar trebui sa o faci. E indicat.
–    De ce?
–    Pentru ca ma imparti. In curand nu o sa mai stiu pe cine cu cine inseli.
–    In curand vei stii atat de bine.
–    Inceteaza. Situatia este oricum tensionata.
–    Tensionata? Nu. E amuzanta. Am aproape 45 de ani, Razvan. Nu-mi plac situatiile tensionate.
–    Nimic nu-ti place.
–    Imi place sa predau literatura unor actanti ca tine.
–    Actanti in lumea ta..
–    Eu imi aleg lumea. Eu mi-o parasesc.
–    Au fost multi Razvani in viata ta.
–    Foarte multi.
–    Si vor mai fi….
–    Cu certitudine. Multi. Foarte multi. Fara ei n-as exista.
–    Nu e dragoste.
–    Nu a fost niciodata. Dragostea e in tramvai, copile. Imagineaza-ti, doar o privire. Atat.
–    Eu nu-mi imaginez privirile. Mi le aduc aminte.
–    Ahh… Brutal.
–    Doi centimetri si atingi vulcanii.
–    Doi ani lumina. Ti-ar placea.
–    Acum da. Efecte.
–    N-ai noroc. Am trait cu multi ca tine.
–    Mi-ai mai spus.
–    M-am jucat cu ei.
–    Stiu.
–    De unde?
–    N-avea nici un rost sa nu o faci. Uneori este minunat sa te joci.
–    Dar nu asa. M-am jucat pentru ca n-am fost niciodata capabila sa ma indragostesc.
–    Mergi cu tramvaiul. Poate o sa o faci. Imagineaza-ti… doar o privire.
–    Eu nu ma hranesc cu priviri.
–    Omori suflete.
–    Le ranesc. Dar le ofer atat de mult clipe..
–    Insignifiant. Parcurgi drumuri inutile.
–    Iau de la viata ce e mai frumos.
–    Iei ce e mai frumos pentru tine.
–    Fireste. Si cand te gandesti ca nu dau nimic in schimb.
–    Dai totul.
–    Pierzi. Dialogul. Il pierzi.
–    L-am castigat deja.
–    Te minti.
–    Ma mint.
–    Copile, revino-ti.
–    Un centimetru pana la vulcani.
–    Simt deja vulcanii.
–    Simti..
–    Fragezi vulcani.
–    Fragezi.
–    Ma intristezi cand ma aprobi.
–    Urci pe vulcani.
–    Urc.
–    E randul tau. O sa ne fotografieze…
–    O sa ma fotografieze. Tu doar te relaxezi.
–    Ai o tigara?
–    Am. Poftim.
–    Nu m-as putea relaxa altfel.
–    Fumezi?
–    Uneori. Cand ma relaxez.
–    Daca nu te-ai relaxa, ce mi-ai spune?
–    Totul.
–    Atunci nu te relaxa.
–    Fii atenta.
–    Sunt.
–    Ospatarul asta e musulman. Pentru el religia inseamna viata. Sau moarte. Pe nevasta lui o cheama Filiz si lucreaza la BCR. Se intalnesc doar doua ore, dimineata. Filiz e cracanata si are aproape 1 90. L-a distrus pe tipul asta. Si-o trage cu toti prietenii lui. Ori de cate ori acestia ii propun un futai…
–    Ma pui pe ganduri.
–    Patroana de aici e Luiza. E blonda. Mie nu-mi plac blondele, Baby a mea e bruneta. Luiza n-a avut niciodata un barbat al ei. S-a multumit cu cei ai altora.
–    Si e un pacat?
–    E o imbecilitate. Pana si cu gradinarul…
–    Hahahahahaa.
–    Razi.
–    Surad.
–    Tu ai doi copii. Doi ingeri. Tu n-ai fost niciodata in stare sa le explicit acelor ingeri ca s-au nascut pe pamant. Ca traiesc in infernuri. Tu n-ai fost niciodata in stare sa-i saruti inainte de culcare. Te-a oprit faptul ca nu-ti seamana…
–    Cine esti tu sa ma judeci?
–    Nu te judec. Iti spun totul.
–    Nu are nici un sens. Nu e totul.
–    Te-ai saturat sa i-o freci in fiecare noapte si sa vezi ca n-are niciodata chef de tine. Te-ai saturat sa i-o sugi atunci cand conduce ca sa-i mai obtii o erectie. De fapt, asta este si motivul pentru care ai avut multi Razvani.
–    Esti doar un copil…
–    Voi fi mereu un copil.
–    Eu vreau un barbat.
–    Eu nu vreau o mama.
–    Nu sunt mama ta. Sunt femeia ta.
–    Esti doar o femeie. Ca oricare alta. Frumoasa ca oricare alta.
–    Ca Baby a ta.
–    Ca ea.
–    Nu-mi vine sa cred ca ai spus-o.
–    Am spus-o. Baby e frumoasa, inainte de toate, pentru ca este femeie.
–    Femeie…
–    Femeile sunt frumoase. Toate. Daca vreau sa visez ceva frumos ma gandesc la o femeie.
–    Atunci cum le deosebesti?
–    Facandu-le importante. In mod cert femeia din jurul meu devine cea mai frumoasa.
–    Pentru ca e a ta…
–    Pentru ca e cea mai importanta femeie pentru mine.
–    Cum e femeia ta?
–    Ca tine!
–    Ti-ai imaginat vreodata o intalnire cu o femeie de 45 de ani?
–    O traiesc acum. Are mai mult vin, doar atat… Si mai multa esenta. Dar, comparabil, prefer femeile de varsta mea.
–    Puicutele. As vrea si eu sa mai fiu…
–    Vrei adevarul? Nu o sa mai fii niciodata, insa daca te ajuta cu ceva, este atat de atragatoare incat as sari pe tine acum, ti-as face franjuri rochia…
–    Esti doar un copil…
–    Sunt. Inca un vin te rog…

Cand am ajuns acasa era tarziu si eram singur. Fara sa inteleg de ce, nu mi se mai intamplase niciodata, am ejaculat in reprize scurte si dulci, umplute cu naivitatea unui student la litere. Am adormit cu gandul la felul in care a stat langa mine la masa. Imi daduse o clipa frumoasa…

“ Baby, as vrea sa te sarut acum. As vrea sa-ti simt gatul lipindu-se de buzele mele. Sa cercetez cu narile fiecare mm de piele. Sa te adulmec, Baby. Imi lipsesti”.

Baby

noiembrie 11, 2010

Ne intalneam oriunde. Mergeam impreuna peste tot. Faceam atatea lucruri impreuna. Eu incepusem sa cred ca in viata e minunat sa traiesti pentru altcineva. Incepusem sa simt. Sa-i simt lipsa, sa-i prezenta, sa-i simt totul. Adormeam impreuna cu ea si ma trezeam la fel. Aveam senzatia ca nu ne vorbim niciodata, ca ne intelegem fara sa fie nevoie de cuvinte. Vizitam locuri pustii, straine, ne construisem o lume si aveam grija de ea. Ce plinatate! Ce beatitudine! Ma pierdeam efectiv in tot ceea ce facea si imi placea al dracului de tare sa-i urmaresc greselile, sa-i inteleg personalitatile, glumele. Traisem pana atunci degeaba?? Ma indragostisem atat de tare de o femeie despre care nu stiam mai nimic si care s-a trezit peste noapte imbracata in Baby! Ce capcana! Eu o alesesem pe ea, nu ea pe mine. Esti foarte frumos, mi-a spus intr-o seara. Si faci dragoste intr-un fel strain. Ea nu imi spusese asta niciodata. Atunci am realizat ca ea nu e Baby. Ca intre noi totul era de rahat. Mi-am luat paltonul si-am iesit din blocul turn, aruncand ultime priviri catre balconul de la care in urma cu cateva minute priveam lumea dintr-o poveste. Trebuia sa plec, ma inselasem. Am vazut-o la geam, stiu ca nu se astepta sa plec si poate nici n-a inteles de ce fac asta.

“ Orice as face, oriunde as incerca sa pasesc, talpile mele merg spre tine, Baby. Si o fac atat de fierbinte incat daca cineva isi pune palma pe locul in care calc, o sa simta pana in pantec fiorii mei incinsi”…

N-am suportat niciodata blondele. Nu mi-au placut niciodata. Am stiut intotdeauna ca Baby a mea nu poate fi blonda. De ce? Pentru ca blondele sunt pacatoase, sunt ieftine si angelice. Imi place brunetul, intunericul, imi plac demonii. A urmat o perioada trista in viata mea. Poate mai trista ca inainte. M-am trezit urmand niste cursuri de limba germana. Nu stiam de ce fac asta, voiam sa plec. In Germania. Pe planeta blondelor, tocmai acolo. Voiam sa vad contrastul, cum ar fi luminat un soare negru intr-un rai congelat. Bineinteles ca nu am plecat. Ce naiba sa caut acolo? Ma angajasem la o revista de pe litoral, nu-i spun numele, unde ma instalasem in toata splendoarea mea imbecila. Am inceput sa pup cururi, sa fiu un om obisnuit. Am inceput sa pup cururi dolofane, cururi mititele, rotunde, de toate marimile si formele. Era incredibil pentru mine sa vad cat de mult poate cineva castiga cu o astfel de atitudine. Era fascinant sa le spun tuturor ceea ce trebuiau sa auda, sa fiu umarul pe care isi plangeau necazurile, sa fiu mana puternica care le sprijinea, sa fiu cel care le proteja. Eram al treilea barbat intr-o redactie plina de femei. Trei barbati si multe curve. Acum imi permit sa vorbesc astfel, astazi nu mai am legile tineretilor mele. Acolo mi-am insusit propriul stil. Acolo am invatat sa fiu eu in preajma unei femei, sa vorbesc in mii de intelesuri, sa am sarm, sa ma deschid ca o orhidee cand e nevoie  si sa ma inchid ca o planta carnivora cand nu este infometata. Schitam zambete pe banda rulanta, pe care mai tarziu, in drumul meu spre casa, incercam sa le reproduc, sa vad daca nu cumva am parut ridicol. Intrasem intr-un univers in care puteam sa ma modelez in miliarde de feluri. Eram regele lor, imparatul lor. Sefa mea, Sofia, o bruneta de aproape 30 de ani, cu ochi mari si verzi de vipera, de scorpie, casatorita cu un marinar pe care abia daca-l vedea la fata, incepuse sa-mi faca avansuri in toate modurile cu putinta. Eram chemat in cele mai importante sedinte, la seratele tarzii in cadrul carora se punea tara la cale. Aveam deja o pozitie solida, abia daca se mai trecea peste cuvantul meu nenorocit. De fiecare data ii simteam palma pe picioarele mele. Imi suradea emotionant, ca si cum ar fi inteles ca nu e bine ceea ce face. Dar imi placea sa o las sa-si traiasca clipele. In viata e minunat sa dai si sa primesti momente. Despre ele vei vorbi mai tarziu, datorita lor vei rade, din cauza lor iti vei lasa ochii sa verse lacrimi.

“ Habar n-am cum am trait pana sa te intalnesc. Imi amintesc cacaturile astea pentru ca ma ambitionez sa afli despre ele si implicit, despre mine. Pentru ca lumile noastre s-au cunoscut in trecut si se iubesc in prezent, Baby a mea”…

Sofia devenise din ce in ce mai insistenta. Se imbraca provocator. Se schimbase. In mintea mea o relatie cu ea oricat de imposibila ar fi fost in profunzime, nu mi-ar fi picat rau. Stiam ca in drumul meu spre Baby vor fi multe victime, multa prada de razboi asa ca trebuia sa-mi perfectionez abilitatile de vanator, de leu, iar acum era la nici un metru de mine si pe piept  simteam deja atingerile lascive ale sanilor ei camuflati sub un tricou mulat pe care scria “ Take it off”. Ce picioare, ce craci amazonieni, ce femeie criminala, capabila sa-si ucida partenerul dupa o partida intamplatoare. Insa si in acele clipe ma intrebam daca nu cumva ar fi mai bine sa-i raman fidel lui Baby inca neintalnita decat sa-mi hranesc foamea de carne, mai ales ca eu am fost mereu capabil sa ma abtin de la desfrau, am fost intotdeauna in stare sa-mi dozez reactiile, starile chiar si erectiile. Am privit adanc in ochii ei bolnavicios de verzi, in ochii Sofiei si-am inteles atunci ca nu e o femeie rea, dar m-am napustit asupra ei cu o forta barbara, am muscat din ea, am intrat in ea ca o tornada, am ravasit-o, am urcat-o pe toti peretii din lume. Pompam in ea ca intr-o prostituata, dadeam din mine tot ce era mai scarbos, mai murdar. Era ciudat sa vad ca aceasta maniera are trecere in randul femeilor. Era ciudat sa o vad cerandu-mi in continuare, era ciudat sa o aud cum imi spune ca mai vrea, ca ii place. Cand am terminat m-am simtit incomplet, josnic, abject, capabil sa vexez prin impuritatea mea, fiinta aceea mitologica, pe Baby. Cand am terminat am simtit ca eu nu mai pot fi Baby niciodata…

“ Drumul pana la tine a fost lung si anevoios. Tu n-ai simtit nimic in clipele in care inghetam pe strazi ninse. Nici nu as fi vrut sa simti acele senzatii, insa simte-le pe acestea, Baby. Simte-mi senzatiile de acum. Le impart cu tine”….