Archive for the ‘Poezii’ category

Cantec

iunie 1, 2009

Noapte – si doar langa tine viata mai inseamna ceva…

Afara lumea e plina de h1n1… si de tampiti care viseaza averi

Si de soferi..

Afara viata atarna numai de un fir de par si masinile se accidenteaza

Si nu e urma de zapada sau de bizoni..

Traim intr-o lume plina de afoni si de bufoni

Afara viata langa tine e un zambet al ideii. Americanii isi omoara porcii

Ca si cum noi ne-am omori dorurile ..

N-a mai ramas nimic din noi.. Lumea e plina de h1n1 … si barca a castigat champions league..

Atarn ca un peste dezbracat in carlig..

Fara tine mi-e frig….

Danseaza-mi

ianuarie 15, 2009

Danseaza-mi.
Desparte-mi covorul ce te-arata in usa.
Fii una cu mine in zboruri.
Haide! Haide, adu-mi cutia de cola, astazi nu mai are importanta
ce bem, unde mergem, ce ne zicem, ce visam..
Dezbraca-te aici si danseaza-mi.
Astazi felatiile incep din picioare
Si zeii se-astern peste noi ca niste pleoape.
Danseaza-mi , machiajul tau topeste sictirul
esti cea mai frumoasa, din nou
lava a zvacnit prea mult timp sub pian
risipind nemarginirea ta.
Danseaza-mi in brate, sub noi e pamant irlandez
limbile noastre la distanta n-au aer
grasimile ni s-au varsat in perdele
orele sunt libere intre ani
taxiurile claxoneaza-n parcare
oamenii se-ntorc de la piata.
E miercuri iarasi. Danseaza-mi..

Te recunosc, frumoaso

decembrie 4, 2008

Te recunosc oricand si oricum numai sa ma lasi sa-ti ating sanii
acolo voi cunoaste treptele dreptatii si bogatia regala
esti stapana a desertului meu sufletesc
a creatiei mele
a mausoleului meu ridicat in slavi
esti parte a mainilor mele din care lipsesc cu desarvisire degetele
pe care ti le-am daruit la nunta si in fiecare seara inainte
de somn.
Esti oracolul meu divin, oranduit dupa silabe si indreptat catre
steaua polara a nevoii. Nevoia antologica de aerul pe care
mi-l respiri clipa in clipa, neant in neant, frame in frame
tasta in tasta, pahar in pahar.

Te recunosc oricand si oricum ti-as asculta numele in obisnuita
furtuna a serilor de iarna timpurie. Atunci cand bat clopotele
semn ca din amorul cuiva au mai cazut cativa astrii
iar dincolo de viata, cetatenii isi unesc destinele. Se rup evaziv
de imagini, calatoresc cu sufletul intre dinti
infuleca nepasare in orice fulg de nea existent inauntrul terrei.
Tu stii regina ca dintre noi doar eu sunt las si doar eu cad.
Tu stii regina ca mesajele mele moarte iti scutura fiinta
de libertate si nastere chiar atunci cand incetezi sa visezi.

Ma lasi sa te iubesc pentru sunt nori fara de care omenirea
ar apune alb iar rozul, violetul ar continua falsele poeme
din librariile pustii ale orasului in care locuim. Iti par sumbru ori de cate ori
ne impungem intre reactii si similitudini ale florilor iar
toti cunoscutii ne aleg distanta. Iti par sumbru pentru ca
mi-e frica sa-mi ucid dragostea in van si tu sa ai puterea sa uiti
comemorarea funebra a laudei noastre. Pana cand ? Vei continua
sa-mi imiti sunete senine inaintea trompei mele elefantice
cu care iti numar cosurile si te storc in timpul unui masaj nocturn
dovada a faptului ca pielea noastra se cerne una intr-una ?

Te recunosc oricand si oricum iti voi fotografia radiografiile
tipizate din pornirea lasciva a ochilor tai de felina. Predominant
plutitoare si fara lapovita. Tu esti o femeie alcatuita din vreme. Esti
numai zapada. Fiecare sarut fierbinte topeste in tine zeci de kilograme
de os. Esti coliziunea mea spirituala, scrisul meu, numarul meu
pieptul si zgomotul meu. Esti eu numai atunci cand tu-ul tau ma pierde
prin cearasafuri. Atunci cand ne lebadizam tarziu si asteptam
un rasarit arhaic. Opreste-ma doar sa iti produc scanteia. Opreste-ma
sa-ti simt piciorul intre ale mele. Opreste-ma sa nu te pierd. Opreste-ma
intr-o bere si lasa-ma sa fiu inghitit. Soarbe-ma tot.

Te recunosc frumoaso, pentru ca nimeni nu e in stare sa ma faca sa ard.

Atat de departe, iubito

noiembrie 25, 2008

Esti atat de departe de mine incat coloniile intregi,
straine pe teritoriul sufletelor noastre, nu mai danseaza un dans real modern.
Se cern ca un trecut sters din prisma amintirilor blegite, sfiite, otravite
doar ca sa uite starea pribeaga a bolii noastre comune.
Esti atat de departe incat ti-am uitat si numele si chipul si glasul si forma.
Am sterilizat continuu dorinte tarzii pentru a-mi ajusta trupului o fusta infinit
mai mica decat autostrada care ar lega, ireal vorbind, casele noastre diferite.
Cand dormi esti mica si te uiti in interiorul tau in speranta ca-ti vei prinde candva
visele in brate si te vei minuna de puterea ta interioara si poate cu mai multa pasiune si
farmec iti vei simti aroma mancarurilor savurate cu o seara inainte.
Poate vei sesiza ritmic lipsa mea meticuloasa si faptul ca nu m-am dizolvat stomacului tau precum o sarma de post si n-am reusit sa te constip in nici un mod pentru a ma metamorfoza in excremente. Probabil imi doresc sa ma nasti direct din anus pentru
a ramane langa tine mai mult timp decat un sarut mi-ar putea da. Stiu sigur ca ai
basoreliefat toate intrevederile noastre nocturne din campul tau vizual si m-ai uns cu
mediocritate pentru ca tacerea mea nu ti-a mai ajuns nicicand la inima.
Esti atat de departe de mine incat steagurile noastre nu se mai vad, masinile ne poarta
cu usile incuiate si airbag-urile nu-si cunosc originile. Se desfasoara ca niste omlete in tigai si capacitatea ta culinara este atat de invechita pentru mine, drept dovada a faptului
ca vinul mi-l port singur prin vene vorbindu-ti prin fotografii. Un S.O.S cat o viata.
Nu stiu daca departarea este pur si simplu astrala sau daca mi-ar trebui ochelari pentru
inima. Stiu in schimb ca te caut prin pat ca un somnambul si nu dau de tine pe nici una dintre perne. N-ai sorbit nici din sticlele moarte din sertarul rosu. Nu ti-ai desprins nici parul pentru ca altfel as fi gasit ramasite si le-as fi pastrat la borcan pentru urmatoarea
intalnire. Un nou insectar al fiintei tale. Asa ti-ai fi recules organele pe rand si cine stie, candva cand ar fi trecut amnezia te-ai fi recules din bucati si nu te-ai mai fi vandut pe nimicuri. Esti atat de departe si marea este muta. Nu mai are grija de nici unul dintre destinele noastre. O acopar in fiecare seara cu cate o patura diferita si-i soptesc sec.. Inca te mai iubesc, apoi toarce ca un motan. E tot ce-mi spune. Si atunci stiu ca te-ai intors pe partea cealalta langa caloriferul pe care l-ai sters de prag cu o zi inainte de a ma afla mort intr-un accident de masina. Din vina mea au murit altii 3. Ca un tampit m-am imbatat pentru tine si coniacul mi te-a rotit in memorie cu o viteza demna de cartea recordurilor. Nu stiam, sincer, daca intre imaginea cu tine sau o farfurie zburatoare exista o diferenta. Te laudasem printre vecini ca esti frumoasa si ca seara, cand te vei intoarce acasa o sa-mi gatesti. Iti laudam mancarea de ciuperci cu cascaval pe care ti-a aratat-o mama ta cand eram la tine. Intr-un ocean al diferentelor noastre comune. Si tu nu te-ai intors pentru ca ai uitat sa-mi cumperi tigari iar vanzatorul atat de tampit a uitat la randul lui sa-ti spuna ca in taina minutului m-am aflat si eu cand i-am aratat fotografiile cu tine de pe laptop. Atunci a inceput sa planga in fata mea si mi-a zis ca si el te iubeste. Nu cunosc faptul ca mana mea i-ar fi trantit o piatra direct intre dinti iar ulterior si-ar fi borat ficatul pentru ca a mancat prea multe oua de gaina de casa. Tu stii ca mi-e greu. Stii ca nu pot sa trec prin acelasi parfum prin care treci tu de doua ori. Stii ca te observ chiar daca nu te mai arati pentru mine cum o faceai, chiar daca atunci cand te machezi, faci asta sa te vada lumea toata si nu ma ierti cand iti spun ca te vreau numai pentru mine.
Ajunsesei de mult timp prea departe ca sa ne mai zambim cand ne incrucisam vederile. Ca sa ne mai dam intalniri sau sa ne cautam prin locurile noastre confuze in care frunzele cazute isi au menirea si termenul de garantie spalacit ca un cantec naiv din vioara. E noiembrie ce dracului. Nu te mai intorci. Strugurii s-au finit. Merele, perele se mai gasesc prin piete doar de ornament. Alaltaieri a nins si mi-am amintit de prima ninsoare impreune. Priveam la fulgi de pe balcon si ne faceam atatea planuri pentru viitor si eu ma bucuram pentru ca veneau colindele si trebuia sa impodobim bradul amandoi si mall-urile ne asteptau cu atat de mult drag. Vroiai sa-ti cumperi masina pe atunci. De cateva ori mi-ai repetat ca ai inghetat in statie, ca nu mai suporti ca ti-e frig iar eu oricat te-as fi tinut de strans in brate nu reuseam sa incalzesc din tine nimic mai mult decat rana superficiala pe care pielea mea ti-o facea in seara de dinainte.
Esti atat de departe incat bat clopotele in urma mea. Te strig. Cum sa nu te chem cand atat de mult intuneric s-a lasat in mintea mea ? cum sa nu te strig cand am unghiile prea mari si inca astept sa mi le tai cum aveai obiceiul. Cum sa nu imi doresc sa iti vad satisfactie pe figura asteptandu-mi vaga multumire si vagul moment de dragalasanie din spatele clipei de metastaza poetica. Tigarile s-au terminat. La fel si combustibilul. Cand o sa te intorci va arde apartamentul nostru complet. Vei nuanta albastrul plumburiu cu rozul si nu-ti vor mai prinde ochii nici o asemanare cu pasarile. Poate vei renunta la ipoteca pentru ca eu sunt deja amanetat iar garantii vor fugii cu gentile de voiaj pline intr-o statiune montana de prin Elvetia. O sa fii ragusita iar eu nu voi putea avea grija de tine dintr-o celula izolata de la Poarta Alba. Nu o sa pot sa iti absorb temperatura cauzata de gripa din australia a lui 2008. Voi apasa pe enter sau in cel mai bun caz voi reusi sa-ti trimit un e-mail pe care o sa-l citesti cand vine ziua ta si atunci va fi primul pas in care iti vei da seama ca este vara si ca a trecut un an.
Esti atat de departe incat daca strig doamneee .. o sa-mi raspunda cineva din cer si-o sa ma intrebe de ce mama naibii urlu la luna ! nu voi raspunde intrebarii pentru ca sunt certat cu sfintii de cand au incercat sa te agate la redactie. Iti amintesti ? Erau blonzi cu ochii albastri. Le-ai dat peste mana si-ai fugit. Te-ai asezat in bratele mele si le-ai spus ca ai ingerul tau langa tine. Doar ca el are ochii negri si parul negru. Si atunci m-ai sarutat pentru prima oara mult. Si buzele ni s-au ranit reciproc si-am sangerat. Doar noi intelegeam cat de frumos putea sa doara. Fara pansament si fara antibiotice. Doar cu ceaiuri. Ne-am lins in continuare mai bine de o saptamana, pana ce ranile au prins coaja si-am reusit sa te adorm cu niste versuri. Nu stiu cum mama dracului ai disparut mai bine de 20 de minute si cand te-ai intors nu mai puteai sa vorbesti deloc. Dintii nu-ti aveau puterea de a mesteca cuvinte. Ma chemai langa tine trimitandu-mi mesaje. Aveam primul numar de telefon si singurul la care am tinut cu adevarat. Toate celelalte erau trecute.
Esti atat de departe de mine si nici nu pot sa spun ca cei de la Bere Gratis ca oceanul ne desparte. Nu pot sa fac nimic. Te caut si in acelasi timp ti-as spune. Nu te mai intoarce. N-ai ce sa gasesti. Nimic mai mult decat un maldar urias de oase din care lipsesti de mai bine de intotdeauna. Am inghetat in ultima vreme. Nu te mai cunosc. Nu te mai stiu. Si esti cumva mult mai departe decat esti atat de departe-ul asta rece si ingrozitor. Repet. Nu te mai intoarce, iubito. Nu te mai intoarce !

Versuri de amor

septembrie 9, 2008

Ieri murisem…
Azi am inviat in trupul unei caprioare
cu ochi ca de ceara
ca de sfere
ca ai tai!
Am inviat ca sa ma-mpusti din nou!
Vulgar
dar placut!
Sa-mi sfasii iarasi pieptul cu ghearele tale
de puma diplomata..
inteligenta
Si sa-mi culegi destinul
de undeva , dintr-un parc !

in mijloc de non-sens

septembrie 4, 2008

zi cumplita. false mangaieri care-mi cad din arbori
si nu mi se aseaza blegit la picioare.
apoi un arcas imi infinge direct intre sani o legatura
cu strainatatea. Vorbesc lung si trist la telefon.
ea imi da cu buretele peste paduchii din ureche, imi spala creierul
si-mi sopteste monoton ca ma iubeste.
nu am spart nici o oglinda. E toamna si frunza se termina in mine
ca o galeata fara bronz. ca o piatra la marginea unei porti,
pe care s-a asezat ploios o batranica.

Priveste la lume baiete. Asculta-i schimbarea. Te-ai si transformat?
E un preludiu lung… baiete. Poezia ti-a iesit dintre picioare!
Inchide-i prohabul. Trage-ti perdeaua si culca-te baiete.
Are cine sa ti-o suga si maine. Si doar doar o sa inveti sa faci
eclere pana la soare de lungi!! Intinde-te baiete. Intinde-te..

Sapte ore si toate aiurea. Recit in gand…
Toamna cu luna..
As vrea atat de tare sa fim acum impreuna..

Iubim. Simtim. Iarasi mai iubim.. Iarasi mai simtim..

alte litere

mai 3, 2008

Cand iti va sopti vantul despre noi. Sa uiti ! sa te prefaci
ca niciodata n-ai aflat ce e cu mine pe strada
sa te prefaci ca nu ai inteles de ce te-am alergat in alta parte
decat erai si ca nu am putut sa te mai mint
atunci cand m-ai lasat in urma.

Roua din ochi si smaltul care nu mai tresalta si nu mai suna telefonul
cum nici o scrisoare nu mai soseste. cum nici o tasta nu mai respira
cum nici un minut nu mai trece. Cum nici o microunda nu mai
sensibilizeaza si nu mai misca un fir de par
cum nici un vas nu se mai sparge si nici un tren nu mai pleaca
cum fiecare intarziere este o scanteie a unui caine
din gara.

Si oricare adiere dintre noi devine o imperiala noapte de dor.
O analiza continua de relaxare si de migrene. Relaxare si migrene.
Atat mai conteaza. Si ultimul foc. Care ne-a ars iubirea !!!

Alte versuri

aprilie 16, 2008

Totul este incomparabil. Imi place nespus de mult sa ascult o balada rock in plina desfasurare a unei

crize, lucru care imi umple ochii de lacrimi. Sunt degeaba in cer. pentru ca ma oripileaza insuficienta

umana, creandu-mi o stare de indigestie materializata. Pur si simplu imi vine sa vars. Fiecare raspuns

al lor in fata mea este incandescent.  Ma prinde si ma infioara ca o stea. Ma suge si ma saruta

cu ambele guri deodata… Fals, bineinteles.

Iubiri si fluturi

aprilie 16, 2008

Un fluture ce n-a vazut lumina. ce zboara trist in zumzaitul letal al unei corzi de vioara.

Ca doar unul dintre noi sa urmeze itinerariul vietii soarelui, inaugurand miscarea de revolutie

in functie de tipul inimii. Roz.

Dimineata devreme. Doar eu. Fara tine. Tristeti de cristal, imagini in care visurile noastre se sparg

pe celalalt mal, langa sfarsit.

Apoi un fluture ce n-a vazut vreodata intunericul. Lasat liber fara plasa in praful de pusca din zare.

Doi fara nici unul. Doi fara noi….

Poezie tarzie

aprilie 16, 2008

Sunt eu sapand tunele prin fiecare femeie din viata mea

in speranta ca la un moment dat, acea inima descoperita va fi a ta.

Imi tremura spirala. Ordonata subtil langa ingerul meu stang, cel pe care l-ai intalnit intr-o vara

pe o terasa. Ti-l amintesti acum? Era batran si bea o bere rece. Blonda. Te chema incontinuu,

ingerul meu batran care bea bere la halba pe o terasa, intr-o vara.