Archive for the ‘Poezii’ category

Sunetul spermei.. Impreuna!

noiembrie 6, 2009

Sa traiesc in Parisul tarfelor
sau undeva la tara in Marea britanie
printre vacile de rasa si cainii vagabonzi irlandezi
ori in Berlin, in pesterile urbane naziste
jucandu-ma poker pe fesele lui Marylin Monroe?
in cazemate solitare din magma Carpatilor, cu capra neagra pe post
de papusa gomflabila si ursii brasoveni cu pistoalele indreptate
spre mine de fiecare data cand aprind o tigara?
Unde sa traiesc bine? Pe umerii tai plansi si mangaiati de alte inele?
sub aripile tale topite de aerul biblic si privirile inocente pe care mi le-arunci
ori de cate ori vrei sa pari indragostita?
sub rotile de tren in care te ascunzi ca o fetita cu chibriturile lingand pe gingii
realitatea: E Baby? Nu e Baby? Cu trifoiul norocos intre palme.. Ma iubeste? Nu ma iubeste?
Mi-o trage? Nu mi-o trage?
Cum sa traiesc bine? Cu gratia pasilor de flamenco in picioare dupa cei zece ani
in care trebuie mimat pentru a provoca o banala erectie masculina?
Unde sa traiesc bine? Pe nisipul rosu mediteraneean si apa ca spirtul, in care daca intri
ai senzatia ca te ustura curul si ca alcoolul acela merita sorbit intr-o seara
si strecurat prin paine?
in America, intr-un bordel, cu un vin inainte gandindu-ma la literaturi in timp
ce o pustoaica de 13 ani mi-o suge fara sa inteleaga ca pula e facuta pentru femeile
cu blanuri si matasuri imprejurul spatelui?
la o masa cu o femeie de 24 de ani care intre timp va deveni mama si-si va conduce
bebelusii la gradinita din coltul orasului, va astepta autobuzul sa se intoarca
la viata de casnica, nu inainte de a schimba cateva vorbe cu ginecologul
care-i va spune ca uterele i s-au batut de timp si cea mai buna solutie e laptaria
de la ruleta?…
Sa traiesc intr-o Romanie romantica precum brizele eminesciene in fumul gros al mertanelor
de pe soselele aglormerate si autostrazile suspendate din Bucuresti?
Cum sa traiesc? Cu pletele in vand si ochii caprui in ceata de la malul marii negre.. acolo
unde penisul e alb ca zapada si barbatii cad imbatati de valurile de coniac – peste digurile
surde si chefalii de toamna?
Unde sa traim impreuna? In vis la tine.. atunci cand te intorci si te gandesti la cum ar fi
sa ne-o tragem in fiecare seara in care locuim impreuna, printre sunetul hainelor din sertare
si biletelele de adio de pe frigider?
Cum as putea sa traiesc bine? Cu ochii beliti la tipele de la cablu si de la ghiseele din gari straine
care nu stiu decat sa suga in spatele cortinei, desi viata arata altfel la lumina lunii?
intr-un noiembrie zguduit si urlat prin gripe de porci, fara beatles si ninsori, bucurandu-ne ca prostii
de vremurile in care universul ne plange sub pielea lui, tacerile?
Cu atata vin vechi ramas nesorbit si atatea plecari amare ramase nesemnate, incat merita sa le-o tragi anal
tuturor jegosilor care-au ajuns cu pile in rai?
Pescuind visari de la etaj, jucand jocul mortului – sa m-arunc, sa nu m-arunc? dar parca ii vad pula popii
cand o spovedeste pe nevasta-mea in timp ce ma ingroapa…
parca il vad .. in toata splendoarea lui, cautand cuvinte din biblie, asternandu-le la botul cucoanelor credincioase
care si-ar vinde sufletul pentru altarul boem din pantalonii parintelui Ciprian…
Banuiesc ca nu se poate trai bine in acest rahat cotidian, decat atunci cand cerul isi lasa petalele
pe patul din mijlocul parcului si isi bea berea inainte de culcare
si ne poarta pe amandoi in rondouri .. si ne amesteca in savarani si tiramisuri, invatandu-ne
sa ne iubim alternativ, ca o poveste paralele cu cea deja scrisa….
banuiesc ca nu se poate trai bine decat atunci cand pleaca berzele cu inimile noastre
legate, lasandu-ne in priviri amintirile lor timpurii!!!
nu se poate trai bine decat atunci cand.. ramasi fara cuvinte si timpuri
vom incerca sa ne atingem cu iluzia ca am ramas impreuna.. chiar daca nu mai stim nimic
unul despre celalalt din ziua nuntii noastre..
Amin!

Reclame

Preludiu

noiembrie 5, 2009

astfel ca iluziile ni s-au spart – cernand peste noi
indoiala plecarii…
si sarutand-o am realizat ca buzele ei miros a mare
iar toate cuvintele pe care mi le spune inseamna capat al lumii..
ne lungim pe covor si suntem la fel de virgini ca la-nceput
picioarele fredoneaza si canta clapton in surdina
si ochii albastri au colorat deja clipa
lasandu-mi fortele sa se adune si sa creeze curcubeul
o sarut usor, privirile ne cauta stinse
glasul ii tremura – huuuuuuu, ca o briza a momentului
a verii. Gatul ii miroase a flori de cais
palmele ni s-au unit in aer si cobor
pana cand sfarcurile imi cladesc palatul si timpul nu mai are iarasi
nici o importanta.
ploua cu umeri si spatiul restrans devine un living ametitor
in care atingerile sunt dulci si canapeaua fierbe ca o cafea
si tremuram – si tremura – si tremur
ne-am schimbat mult. ingerii ne privesc ca niste umbre moarte
fara sa mai aplaude ca in trecut
si stau in lumina fara perdele, iar Dumnezeu ne binecuvinteaza sentimentul
pantecul ei  moale ca saltea cu apa
e toamna ce-si arata in ferestre, frunzele
cobor adanc! pana cand limba mi se loveste de uterul incins al Vezuviului
si parca-i sarut frantuzeste, inima
nu mai exista reguli… doar idei
si ele ne lovesc in tample si ne conduc spre intunericul raiului
asternut peste noi.
coapsele ii rad, prosoapele au cazut, ceilalti dorm
in camin arde focul, iar noi spargem destinul
cu sunetul nostru.
intru in ea ca-ntr-o moschee fara mohamed
si clopotele bat singure la fiecare secventa moliftica
ies din ea si clopotele se opresc dur si rece
altceva n-are rost..
ovarele s-au spart si deseneaza bulevarde pentru noul rau divin
ce va sa vin
o mantie ne-a ascuns prin paduri negre si dese
scotandu-ne la capat impreuna
pielea ii miroase a valuri si scoici
iar eu imi caut trupul pe nisip
ca un leu pictat la granita timpului
ca un leu ranit de fragmentarea trecutului
ca un leu in miezul iubirii solare!
apoi ne-am imbracat si-am ratacit…
fara tigari si fara vreun punct de reper!
i-am prins fotografia in dinti inghintindu-i imaginea
in bucati – pentru renasterea ei intreaga
in al treilea mileniu.
ce-o mai fi facand fara mine si dunhill – nimeni nu stie
doar ca si acum marea miroase, invechita, a ea…

Fara sfarsit

octombrie 19, 2009

Hai sa fugim. Hai sa-i dam dracului pe toti. Nimic nu mai conteaza. Hai..
lasa-ti acasa barbatul, copii, telefoanele, tot. Hai.. plange omenirea pentru noi
plang ingerii tai, plang femeile mele albastre, plang rotile de tren..
Hai, uita-i. Imbraca-te, am iesit. Sunt afara. Nu e frig. Saruta-i acum pentru ultima oara
ia-ti ramas bunul cuvenit. Pe frunte. Si pe el tot acolo. Nu mai plange.
Lasa-l dracului de ramas bun. Ce? Avem bani! Hai ca a inghetat Parisul. Maine o sa murim..
maine o sa ni se faca dor unul de celalalt iarasi. Hai ca nu mai putem trai asa.
Sunt al tau. Numai al tau, doar stii! Stiu ca-ti plac ochii mei. Haide, Barcelona ne asteapta
cu cracii in tavan si noi sa-i scuipam coji de seminte pe strazile boeme si tembele..
Cum de ce? Asa fac romanii. Hai ca vom sapa tunel si vom iesi im mijlocul Pacificului
doar noi doi si rechinii. Nu! Nu uit de tine. Nu uit sticla. Stai calma. Hai.. esti atat de sexy
noaptea asta geroasa dezgroapa mortii. Suspin fara tine. Sunt nud la capatul lumii. Hai, nu mai am
aer. Nu mai am destin. Lasa-l incolo de ruj. Ne asteapta masina. Ploua. Surd. Ireal. Rosu.
Negru. Ploua incolor. Ploua si milioane de fiinta ce-ti seamana imi fac cu mana. Nu e serenada
nu e literatura. Stii ca pot sa fug cu tine. E realitate. E viata. Ciupeste-te. Plecam curand..
Nu sunt beat. Sunt mai treaz decat Iisus. Sunt mai treaz decat Obama. Sunt mai treaz decat Traian..
Cum care Traian? Basescu.. Esti frumoasa. Ii spun noptii mele. Sotia mea se va reincarna in tine
vreau sa-mi nasti copii si sa-mi porti numele. Vreau sa-mi cresti soarta, sa mi-o hranesti cu tine
vreau sa ramai. Cu mine. Tot timpul. Nu-ti face griji. Nu ma arunc. Nu mi-am pus inca latul..
e devreme. E mult prea devreme. Plang paharele. Plang femeile mele albastre. Plang rotile de tren..
Hai lasa-i incolo de bani. Banii sunt niste rahaturi. Vreau sa fim saraci. Sa ne iubim postmodernismul
intr-un mod primitiv.Nu-ti mai vorbesc despre insula aia.. vreau sa traim la inceputurile genezei,
noi l-am nascut pe Dumnezeu. Noi. Noi l-am invatat sa vorbeasca si sa-si faca prieteni.
Noi i-am aratat cum sa joace fotbal, cum sa aplaude. Fireste ca e rapidist. Dumnezeu e mai rapidist
decat Corsicanu`.. Lasa. Nu mai vorbi. Ninge negru intr-o noapte alba. Hai sa fugim, masina e gata.
Hai ca a inghetat in mine tot, plamani, ficat, rinichi, genunchi, calcaie. Sunt acoperit de zapada
pe care mi-au facut-o cadou. Lasa copii! Lasa dracului tot. Haide, n-am chef decat de tine
si de buzele tale. Ne-o tragem in Roma. Sau in Sicilia. Oriunde ai chef. Hai repede. Ne-o tragem
pana vom ramane fara spermatozoizi. As vrea sa-mi nasti 25 deodata. Sa fiu pamantul pe care calci, cerul la
care te inalti, marea in care te scalzi, rochia care-ti acopera sanii, briza care-ti inunda pestera imperiala
si fesele dumnezeiesti. Vreau sa fiu sfarsitul drumului tau prin viata. Haide.. hai sa ne uitam familiile
hai sa ne uitam noua insine glasurile, hai sa nu ne mai vorbim. Hai sa ne sarutam. Hai sa ne grupam saruturile
cate doua-cate doua..ca la armata. Hai. Buzele noastre au depus deja juramantul. Stii ca m-au aruncat din rai
pentru ca le-am tras-o zeitelor din Grecia antica in numele lui zeus. Si-al lui Nichita. Si-al lui Iisus.
Si al lui Kurt. Cum care Kurt? Cobain. Hai, iti place Nirvana. Fa-mi un streaptease la bara – pe luna. Ridica-ti fusta
si ridica-mi stelele. Arunca-mi cometele. Danseaza-mi in continuare pe luna. Hai, in noaptea asta o sa vedem Parisul. Hai
sa lasam dracului totul. Lasa-ti barbatul. Lasa-ti destinul. Romanul. Lasa-ti stiloul, fotografiile.
Hai. Plang sticlele de Jack pentru noi. Plang terenurile de tenis.Plange Federer. Dracu mai stie de ce.
Normal ca te-astept. Sunt afara. Nu e frig. Sau e. Nu mai simt ce se intampla in aer. Imi dansezi
pe luna fara dantele si cizme. Esti numai fibra. Numai muschi. Numai carne. Te iubesc ca pe a
11 porunca. Te iubesc de dinainte sa scriu Biblia. Te iubesc in picioare, pe picioare, intre picioare
pe Everest, in Groapa Marianelor, in spatiu. In Tokio, in Beijing in Cairo. Te iubesc in vechiul testament
in noul testament in Playboy, in Cancan, in evenimentul, in telegraf. Hai. Grabeste-te, inchide la matrimoniale
copacii sunt goi, lumea e plina de rahat. Hai sa bem tonight. Alexandrion ca de obicei. Dublu. Cu gheata. Cola separat.
Nu amestecam niciodata. Asa. Simte-mi materia cenusie. Coloreaza-mi retina. Rupe-mi epiderma, nu mai am carapace.
Lasa-te in poala mea. Viseaza. Hai ca intarziem, vreau sa vedem Milano inainte de miezul noptii. Vreau sa mancam lebede
in Liverpool. Cum de ce? Asa fac romanii.. Nu… Si romanii totuna. Hai, in buzunar imi zvacneste globul pamantesc
pe care am uitat sa-l inchid aseara in sertar. Hai, o sa te ung dimineata cu crema. Esti frumoasa cum numa-n vis un inger se arata..
Lasa-l Eminescu. A cantat destul. Povestea noastra fara margini nu s-a scris. N-are autor. N-are Dumnezeu. N-are diavol.
N-are inceput. N-are sfarsit. N-are aripi. N-are penis. N-are sfarcuri. N-are trup in sine. Povestea noastra
e o poveste de suflet. Lasa-mi bratele. Iubeste-mi viitorul. Il impart cu tine la micul dejun. Vom mai trai si dupa moarte la fel.
Cum sa nu te iubesc.. Te iubesc fara margini. Albastru criminal. Rosu. Negru. Literar. Germanic. Tomnatic. Fara margini am spus.
Arunca-mi sticla. Am inghetat. Zapada imi digera talpile. N-am nimic in picioare. Vino. Incalta-ma cu tine. Sunt rastignit ca Iisus
intre doi talhari. Haide, coloreaza-mi drumul. Nu mai cunosc semnele de circulatie. Stiu doar fizionomia ta. Drumul din tine. De la intrarea
in tine pana la sfarsitul lumii. Pentru ca lumea se sfarseste acolo unde sfarsesti tu, iubita care-mi dansezi in fiecare noapte in secret.
Imi semeni in oglinda. Geometria pieptului meu e beat de tine. Desigur – si amorul meu. Fara trandafiri
acum! Vreau sa ne pierdem in mirosul de liliac – lila din gradina. Vreau sa ne invaluim in mister. Sa ne invaluim in black dunhill,
sa sorbim Black Label langa o Black Coffee si sa ne stingem cu un Carlsberg in ritmurile lui Queen– Love of my life, don`t hurt me..

Cantec

iunie 1, 2009

Noapte – si doar langa tine viata mai inseamna ceva…

Afara lumea e plina de h1n1… si de tampiti care viseaza averi

Si de soferi..

Afara viata atarna numai de un fir de par si masinile se accidenteaza

Si nu e urma de zapada sau de bizoni..

Traim intr-o lume plina de afoni si de bufoni

Afara viata langa tine e un zambet al ideii. Americanii isi omoara porcii

Ca si cum noi ne-am omori dorurile ..

N-a mai ramas nimic din noi.. Lumea e plina de h1n1 … si barca a castigat champions league..

Atarn ca un peste dezbracat in carlig..

Fara tine mi-e frig….

Danseaza-mi

ianuarie 15, 2009

Danseaza-mi.
Desparte-mi covorul ce te-arata in usa.
Fii una cu mine in zboruri.
Haide! Haide, adu-mi cutia de cola, astazi nu mai are importanta
ce bem, unde mergem, ce ne zicem, ce visam..
Dezbraca-te aici si danseaza-mi.
Astazi felatiile incep din picioare
Si zeii se-astern peste noi ca niste pleoape.
Danseaza-mi , machiajul tau topeste sictirul
esti cea mai frumoasa, din nou
lava a zvacnit prea mult timp sub pian
risipind nemarginirea ta.
Danseaza-mi in brate, sub noi e pamant irlandez
limbile noastre la distanta n-au aer
grasimile ni s-au varsat in perdele
orele sunt libere intre ani
taxiurile claxoneaza-n parcare
oamenii se-ntorc de la piata.
E miercuri iarasi. Danseaza-mi..

Te recunosc, frumoaso

decembrie 4, 2008

Te recunosc oricand si oricum numai sa ma lasi sa-ti ating sanii
acolo voi cunoaste treptele dreptatii si bogatia regala
esti stapana a desertului meu sufletesc
a creatiei mele
a mausoleului meu ridicat in slavi
esti parte a mainilor mele din care lipsesc cu desarvisire degetele
pe care ti le-am daruit la nunta si in fiecare seara inainte
de somn.
Esti oracolul meu divin, oranduit dupa silabe si indreptat catre
steaua polara a nevoii. Nevoia antologica de aerul pe care
mi-l respiri clipa in clipa, neant in neant, frame in frame
tasta in tasta, pahar in pahar.

Te recunosc oricand si oricum ti-as asculta numele in obisnuita
furtuna a serilor de iarna timpurie. Atunci cand bat clopotele
semn ca din amorul cuiva au mai cazut cativa astrii
iar dincolo de viata, cetatenii isi unesc destinele. Se rup evaziv
de imagini, calatoresc cu sufletul intre dinti
infuleca nepasare in orice fulg de nea existent inauntrul terrei.
Tu stii regina ca dintre noi doar eu sunt las si doar eu cad.
Tu stii regina ca mesajele mele moarte iti scutura fiinta
de libertate si nastere chiar atunci cand incetezi sa visezi.

Ma lasi sa te iubesc pentru sunt nori fara de care omenirea
ar apune alb iar rozul, violetul ar continua falsele poeme
din librariile pustii ale orasului in care locuim. Iti par sumbru ori de cate ori
ne impungem intre reactii si similitudini ale florilor iar
toti cunoscutii ne aleg distanta. Iti par sumbru pentru ca
mi-e frica sa-mi ucid dragostea in van si tu sa ai puterea sa uiti
comemorarea funebra a laudei noastre. Pana cand ? Vei continua
sa-mi imiti sunete senine inaintea trompei mele elefantice
cu care iti numar cosurile si te storc in timpul unui masaj nocturn
dovada a faptului ca pielea noastra se cerne una intr-una ?

Te recunosc oricand si oricum iti voi fotografia radiografiile
tipizate din pornirea lasciva a ochilor tai de felina. Predominant
plutitoare si fara lapovita. Tu esti o femeie alcatuita din vreme. Esti
numai zapada. Fiecare sarut fierbinte topeste in tine zeci de kilograme
de os. Esti coliziunea mea spirituala, scrisul meu, numarul meu
pieptul si zgomotul meu. Esti eu numai atunci cand tu-ul tau ma pierde
prin cearasafuri. Atunci cand ne lebadizam tarziu si asteptam
un rasarit arhaic. Opreste-ma doar sa iti produc scanteia. Opreste-ma
sa-ti simt piciorul intre ale mele. Opreste-ma sa nu te pierd. Opreste-ma
intr-o bere si lasa-ma sa fiu inghitit. Soarbe-ma tot.

Te recunosc frumoaso, pentru ca nimeni nu e in stare sa ma faca sa ard.

Atat de departe, iubito

noiembrie 25, 2008

Esti atat de departe de mine incat coloniile intregi,
straine pe teritoriul sufletelor noastre, nu mai danseaza un dans real modern.
Se cern ca un trecut sters din prisma amintirilor blegite, sfiite, otravite
doar ca sa uite starea pribeaga a bolii noastre comune.
Esti atat de departe incat ti-am uitat si numele si chipul si glasul si forma.
Am sterilizat continuu dorinte tarzii pentru a-mi ajusta trupului o fusta infinit
mai mica decat autostrada care ar lega, ireal vorbind, casele noastre diferite.
Cand dormi esti mica si te uiti in interiorul tau in speranta ca-ti vei prinde candva
visele in brate si te vei minuna de puterea ta interioara si poate cu mai multa pasiune si
farmec iti vei simti aroma mancarurilor savurate cu o seara inainte.
Poate vei sesiza ritmic lipsa mea meticuloasa si faptul ca nu m-am dizolvat stomacului tau precum o sarma de post si n-am reusit sa te constip in nici un mod pentru a ma metamorfoza in excremente. Probabil imi doresc sa ma nasti direct din anus pentru
a ramane langa tine mai mult timp decat un sarut mi-ar putea da. Stiu sigur ca ai
basoreliefat toate intrevederile noastre nocturne din campul tau vizual si m-ai uns cu
mediocritate pentru ca tacerea mea nu ti-a mai ajuns nicicand la inima.
Esti atat de departe de mine incat steagurile noastre nu se mai vad, masinile ne poarta
cu usile incuiate si airbag-urile nu-si cunosc originile. Se desfasoara ca niste omlete in tigai si capacitatea ta culinara este atat de invechita pentru mine, drept dovada a faptului
ca vinul mi-l port singur prin vene vorbindu-ti prin fotografii. Un S.O.S cat o viata.
Nu stiu daca departarea este pur si simplu astrala sau daca mi-ar trebui ochelari pentru
inima. Stiu in schimb ca te caut prin pat ca un somnambul si nu dau de tine pe nici una dintre perne. N-ai sorbit nici din sticlele moarte din sertarul rosu. Nu ti-ai desprins nici parul pentru ca altfel as fi gasit ramasite si le-as fi pastrat la borcan pentru urmatoarea
intalnire. Un nou insectar al fiintei tale. Asa ti-ai fi recules organele pe rand si cine stie, candva cand ar fi trecut amnezia te-ai fi recules din bucati si nu te-ai mai fi vandut pe nimicuri. Esti atat de departe si marea este muta. Nu mai are grija de nici unul dintre destinele noastre. O acopar in fiecare seara cu cate o patura diferita si-i soptesc sec.. Inca te mai iubesc, apoi toarce ca un motan. E tot ce-mi spune. Si atunci stiu ca te-ai intors pe partea cealalta langa caloriferul pe care l-ai sters de prag cu o zi inainte de a ma afla mort intr-un accident de masina. Din vina mea au murit altii 3. Ca un tampit m-am imbatat pentru tine si coniacul mi te-a rotit in memorie cu o viteza demna de cartea recordurilor. Nu stiam, sincer, daca intre imaginea cu tine sau o farfurie zburatoare exista o diferenta. Te laudasem printre vecini ca esti frumoasa si ca seara, cand te vei intoarce acasa o sa-mi gatesti. Iti laudam mancarea de ciuperci cu cascaval pe care ti-a aratat-o mama ta cand eram la tine. Intr-un ocean al diferentelor noastre comune. Si tu nu te-ai intors pentru ca ai uitat sa-mi cumperi tigari iar vanzatorul atat de tampit a uitat la randul lui sa-ti spuna ca in taina minutului m-am aflat si eu cand i-am aratat fotografiile cu tine de pe laptop. Atunci a inceput sa planga in fata mea si mi-a zis ca si el te iubeste. Nu cunosc faptul ca mana mea i-ar fi trantit o piatra direct intre dinti iar ulterior si-ar fi borat ficatul pentru ca a mancat prea multe oua de gaina de casa. Tu stii ca mi-e greu. Stii ca nu pot sa trec prin acelasi parfum prin care treci tu de doua ori. Stii ca te observ chiar daca nu te mai arati pentru mine cum o faceai, chiar daca atunci cand te machezi, faci asta sa te vada lumea toata si nu ma ierti cand iti spun ca te vreau numai pentru mine.
Ajunsesei de mult timp prea departe ca sa ne mai zambim cand ne incrucisam vederile. Ca sa ne mai dam intalniri sau sa ne cautam prin locurile noastre confuze in care frunzele cazute isi au menirea si termenul de garantie spalacit ca un cantec naiv din vioara. E noiembrie ce dracului. Nu te mai intorci. Strugurii s-au finit. Merele, perele se mai gasesc prin piete doar de ornament. Alaltaieri a nins si mi-am amintit de prima ninsoare impreune. Priveam la fulgi de pe balcon si ne faceam atatea planuri pentru viitor si eu ma bucuram pentru ca veneau colindele si trebuia sa impodobim bradul amandoi si mall-urile ne asteptau cu atat de mult drag. Vroiai sa-ti cumperi masina pe atunci. De cateva ori mi-ai repetat ca ai inghetat in statie, ca nu mai suporti ca ti-e frig iar eu oricat te-as fi tinut de strans in brate nu reuseam sa incalzesc din tine nimic mai mult decat rana superficiala pe care pielea mea ti-o facea in seara de dinainte.
Esti atat de departe incat bat clopotele in urma mea. Te strig. Cum sa nu te chem cand atat de mult intuneric s-a lasat in mintea mea ? cum sa nu te strig cand am unghiile prea mari si inca astept sa mi le tai cum aveai obiceiul. Cum sa nu imi doresc sa iti vad satisfactie pe figura asteptandu-mi vaga multumire si vagul moment de dragalasanie din spatele clipei de metastaza poetica. Tigarile s-au terminat. La fel si combustibilul. Cand o sa te intorci va arde apartamentul nostru complet. Vei nuanta albastrul plumburiu cu rozul si nu-ti vor mai prinde ochii nici o asemanare cu pasarile. Poate vei renunta la ipoteca pentru ca eu sunt deja amanetat iar garantii vor fugii cu gentile de voiaj pline intr-o statiune montana de prin Elvetia. O sa fii ragusita iar eu nu voi putea avea grija de tine dintr-o celula izolata de la Poarta Alba. Nu o sa pot sa iti absorb temperatura cauzata de gripa din australia a lui 2008. Voi apasa pe enter sau in cel mai bun caz voi reusi sa-ti trimit un e-mail pe care o sa-l citesti cand vine ziua ta si atunci va fi primul pas in care iti vei da seama ca este vara si ca a trecut un an.
Esti atat de departe incat daca strig doamneee .. o sa-mi raspunda cineva din cer si-o sa ma intrebe de ce mama naibii urlu la luna ! nu voi raspunde intrebarii pentru ca sunt certat cu sfintii de cand au incercat sa te agate la redactie. Iti amintesti ? Erau blonzi cu ochii albastri. Le-ai dat peste mana si-ai fugit. Te-ai asezat in bratele mele si le-ai spus ca ai ingerul tau langa tine. Doar ca el are ochii negri si parul negru. Si atunci m-ai sarutat pentru prima oara mult. Si buzele ni s-au ranit reciproc si-am sangerat. Doar noi intelegeam cat de frumos putea sa doara. Fara pansament si fara antibiotice. Doar cu ceaiuri. Ne-am lins in continuare mai bine de o saptamana, pana ce ranile au prins coaja si-am reusit sa te adorm cu niste versuri. Nu stiu cum mama dracului ai disparut mai bine de 20 de minute si cand te-ai intors nu mai puteai sa vorbesti deloc. Dintii nu-ti aveau puterea de a mesteca cuvinte. Ma chemai langa tine trimitandu-mi mesaje. Aveam primul numar de telefon si singurul la care am tinut cu adevarat. Toate celelalte erau trecute.
Esti atat de departe de mine si nici nu pot sa spun ca cei de la Bere Gratis ca oceanul ne desparte. Nu pot sa fac nimic. Te caut si in acelasi timp ti-as spune. Nu te mai intoarce. N-ai ce sa gasesti. Nimic mai mult decat un maldar urias de oase din care lipsesti de mai bine de intotdeauna. Am inghetat in ultima vreme. Nu te mai cunosc. Nu te mai stiu. Si esti cumva mult mai departe decat esti atat de departe-ul asta rece si ingrozitor. Repet. Nu te mai intoarce, iubito. Nu te mai intoarce !