…

Ce s apropie cu pasi repezi de mine? Viata? Moartea? Asta o fi sfarsitul? Inspre fragmentarea asta m am indreptat cu atata inversunare si dorinta? Sunt deprimat, panicat, aproape mort. E iarna. E luna cadourilor cand totul ar fi trebuit sa fie poveste si film..dar totul e realitate si durere, frica si teroare.

Nici un raspuns celest. Dumnezeu nu mai vorbeste cu mine. Probabil de cand i am profanat integritatea. Cine stie? Nimeni nu stie nimic. Nici un raspuns. Doar eu si cu mine in ultimele doua saptamani. Valuri de tristete, valuri de apocalipsa. O sa mi lipseaaca necontenit linistea de acum inainte. O sa mi lipseasca serile cu baby in camera muta.. o sa mi lipseasca cuvintele ei, bratele ei, povestile. Poate am facut prea multe planuri. Poate prea multe visuri. Poate prea multe dorinte am avut. Poate poate poate..

Orice iluzie poate fi un adevar la un moment dat. Orice minciuna poate deveni realitate. Adevarul e ca nimanui nu i pasa prea mult de tine cand devii o corvoada. Incompatibil cu ceea ce erati impreuna. Incompatibil cu felul in care traiai pana acum. Cate sensuri care aveau…nu mai au acum sens. Cand intr o clipa se duce dracului tot. Si aproape ca m apuca plansul asa cand ma gandesc ca as fi vrut.. cat as fi vrut sa fie la fel. Aproape ca nu stiam cat de frumos era….

Da  e frumos sa traiesti. E frumos sa te certi cu cineva cand doar momentul conteaza. Ce survine dupa? Dezamagirea asta nenorocita… singuratatea si moartea. N am fost deloc inspirat in ceea ce priveste munca si viata mea asa…de acasa. Am muncit ca un maniac.. am dat totul. Totusi…cateodata e mai bine sa renunti..cand inca mai poti. Cand inca mai reusesti. Te iubesc ,baby.. orice s ar intampla.

Publicitate

Explore posts in the same categories: Uncategorized