iarna

Goana dupa bani, pulica. Cand toate celelalte placeri tac. O iarna de groaza se asterne inainte si noi suntem total nepregatiti. Cand spuneam sa plecam in Alaska… era mai mult decat un indemn, era un ideal. Caci aici e doar degringolada intr un sistem care nu functioneaza.

Nu i nimic, functionam noi. Suntem vulturi. Suntem lei. Nici n am putut sa dorm in ultimul timp. Sunt invadat de ganduri si reflexii, visez mancare si caldura , visez mancare mancare mancare. Nu e ca si cum am face foamea pe strazile din Techirghiol, e ca si cum am trai o forma de foame constanta, ca un cancer care evolueaza lent. Si mai sunt si preturile, coaie.. 

Ma bufneste rasul. Nu stiu de cand am ajuns io sa ma gandesc la lucruri d astea, dar cand ii vad p aia mici in zbuciumul lor parca simt ca merita mai mult de atat. Si noi meritam. Baby in sosete in bucatarie, cu televizorul aprins..si un davidoof la fel de aprins..si cam asta as vrea io sa fie imaginea viitorului meu plin de realizari.

Cu ultimele forte am colindat ieri portul dupa chefal. Cat chefal era inainte ca bubuiau gratarele si lada era plina.. cat chefal in borcane si ieri o simpla umbra. Un lux. Chefalul e un lux si un moft pe care unii nu l au inteles pana azi. Toti au stat cu impresia ca e normal sa ai congelatorul burdusit… sa l imparti, sa l dai. Dar nu e chiar asa, coaie, si azi cand poftele devin nimicitoare, baby si da seama ca trebuia sa fie mai zgarcita. Mai temperata cu iluziile. Mai.calculata.Nu i nimic, baby. Esti o gurmanda, la urma urmelor, o sa avem peste ca in fiecare an. S a cam speriat putin de cand umblam cu cosul gol, dar nu e un capat de lume…

Nici o disperare. Telepatia ne functioneaza magnific. Suntem pe aceeasi lungime de unda, aceeasi frecventa. Si de cate ori nu m am intrebat, cand mergeam spre casa in serile alea n care mi degerau degetele de frig, de cate ori nu m am intrebat urmand neincetat cate o idee.. prin frigul ala napraznic , si cu gandul la curul ei fierbinte…cand pana si erectia era indoielnica.. de cate ori nu m am intrebat de ce nu functionam. De fapt noi functionam ca un intreg doar eu nu mi dadeam seama. A fost nevoie sa trecem impreuna frin flacarile infernului ca sa ajungem unde suntem astazi. Am trecut impreuna prin momente groaznice, prin hauri si dureri inimaginabile si am ramas prinsi unul de celalalt ca niste voiajori. Pe viata.

Progres. Sau doar o iluzie. Cine stie. Scriu si fumez. Ieri n am mai avut forta s o fut..i am tot spus ca sunt praf.. obosit si epuizat. A inteles..dar cand statea asa n pat si ma  uitat la Sub zero grade.. aia din Alaska pe care i urmaresc eu cu pasiune, m am trezit cu o palma care mi mangaia coaie. Si de acolo pana la a mi mangaia pula cu ardoare n a fost decat un pas. Mi mm dat drumul in palma ei fara ezitare si regret, dupa care am inchis ochii. Fara nici un cuvant. Vine iarna si ce poate fi mai frumos decat s o asteptam pregatiti. O s avem in pula mea de toate si chiar daca o fi sa ramanem sechestrati cu zilele si lunile, vom fi feriti de pericole. Progres sau iluzie? Cui pula mea sa i pese?…

Explore posts in the same categories: Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: