amahtasio

Nu mai suport orasul asta imputit. Cred ca de fapt e un amestec de vreme, anotimp si propria mi persoana. Un rondel etern. O reflexie spre spatiu, spre energia intunecata care ma curpinde.

Pe drum, intorcandu ma de la Florii, numar niste bani care nu sunt ai mei, dar se afla momentan in posesia mea. Ce om sanatos, rational si integru si ar lasa chiar si pentru o clipa banii in mainile mele? Incep sa rad, ma impiedic. Ma gandesc la posteriorul pe care cu doua zile n urma il mangaiam si l dezmierdam pe o banca. 180 de secunde fatale. Mi am introdus mana in blugi si am framantat. Ca ntr o brutarie. Doar o pereche de boxeri si un cur. Si am framantat. Ce femeie normala, in deplinatatea actiunilor si facultatilor mintale si ar lasa curul in palmele unuia ca mine? Rad. Fireste ca rad, ce mi ramane de facut acum pe bordura rece? Ploua. Vreau sa mi aprind o tigara. Constat ca port cu mine un pachet gol, parasit, aproape devorat cu bestialitate. Si atunci pornesc spre centru, intru la ziare, smulg un dunhill din ghearele blondei duhovnicesti pe care l platesc cu grosolanie din banii care nu mi apartin si ma parchez in cofetarie, uimit de normalitatea si seductia momentului. N am de ce sa mi fac griji azi, imi spun in minte. Cocorii sunt pe cer, berzele sunt pe cer, pelicanii, albatrosii, batlanii sunt pe cer. Poate si un stol de lebede. Lacul e plin de pesti, delfini si sirene. Comand un Jack. Ce altceva poti bea intr un oras putrefact ca asta? E o carcera. Un chin. Prezentul, dedublarea. Un cutit in plex si adio lebede si delfini. Beau un Jack. Autocontrolul pare cel putin pentru moment intr o postura stabila, in afara oricarui pericol. Dar e intuneric total si cand e intuneric in mine se produc schimbari de clima si de geografie, sangele mi pompeaza altfel, irisii mi se dilata, retinele, corneele, corneliile poate. Nasul, buzele mi se deschid, tsunami in interior, in suflet si pubul ca un mesager se inalta inainte, ma cheama, ma striga, ma inghite. O mie de ani in deriva. O mie de ani de inghitit maruntaie. Minciuni. Singuri pe drum, singuri in case, singuri in propriile scene, in iubiri, in despartiri. O intind spre pub. Orasul e degradat, pute ca dracu, pute a femeie parasita, a lauza cracanata de burtosi, a fecale de tyrannosaurus rex. Tipenie de om pe strada. Si e ger si ploua si ma gandesc la cele 180 de secunde fatale. Am bagat mana, am atins anusul cu degetul din mijloc. L am mangaiat, l am penetrat o clipa, doua. Apoi am scuturat degetul care si daduse drumul. In fata mea, ea, ochii ei storsi de sange, se inalta cum se inalta o corabie disparuta. Ea e Black Pearl si eu sunt Jack Sparrow. E inca in spatele privirilor mele cu buzele tremurandu i ca perdele in casa bantuita. Ar spune poate ceva. Ar rosti.. Ar fi spus ma gandesc. Daca lucrurile stateau altfel. 

Doar pubul sta altfel. Sau cel putin pare n noaptea asta. Oaza din desert, altarul din mijlocul iadului, locul de pelerinaj, Mecca, collosseumul, turnul Eiffel. La masa alexandrioane si cola. Cine mai stie cati ani au trecut.. Cate pizde or fi ramas cu latul de gat? Daca ar fi fost cu cateva zile mai devreme.. Anusul, degetul.. Si cum isi dadea drumul sasaind ca un sarpe, scuipandu si ultimul gram de venin.

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: