Sa incepem

Te iubesc, i am spus. Te iubesc. La capatul unei etape despre care credeam ca e ultima. Ce ar mai putea urma, m am intrebat. Am demonstrat ce am avut de demonstrat, e timpul sa iau o pauza. Sa ma trezesc in zori cu o cafea si o tigara si sa mi placa soarele de pe cer. Sa deschid fereastra, sa ingurgitez lacom fiecare particula de lumina. Sa mi ofer mie insumi o sansa, ma saturasem sa i acord toate sansele ei. Voiam sa se termine definitiv chiar daca asta insemna sa se termine cu ea. Eram epuizat, flescait ca o carpa uda, ingrozit de faptele care mi se scurgeau printre degete. Stiam ca pot mai mult, in adevaratul meu destin trebuia sa se afle si un inceput in care sa pot evolua, sa pot fi eu insumi fara sa incalc vreo lege maternala, fara sa mi se fure indentitatea si sa se atenteze asupra personalitatii mele. E imposibil sa gasesti un om care sa vada mai departe de propria caverna, pe care sa l intereseze si altceva in afara propriei cupole, prorpiului stomac, propriului uter, ovar?… Am facut in viata mea o sumedenie de investitii in pizde. Am fost prins in mrejele fermecatoarei Boriela, ultima epava consacrata a orasului, un monstru sacru al celor care i fraieresc pe prosti cu feromoni falsi, ale carei ancore grele le port inca pe umeri precum un golf cu bratele deschise. Nu ea, nu Boriela m a facut sa mi deschid ochii, sa pot sa realizez ca eu nu sunt de fapt asa, nu conteaza pentru mine fundalul, materialul, stofa sau prestigiul. Cateodata m am afundat pana n gradinile iadului ca sa mi urmez un principiu, insa acum ma trezeam renuntand la valori cu zambetul pe buze, imbatat mai curand de o seductie erotica decat de virtute. Si asta pentru ca viata isi cere tributul. Sub pielea mea crestea altcineva, eram ca un violonist trist, a carui prestatie din ultimele concerte fusese indelung contestata. Magnetismul se dezvolta cand lianele iubirii ajung pana acolo unde n au mai fost niciodata. Sclavi n am fost intotdeauna, altminteri libertatea nu ne ar fi fost cunoscuta. Incetasem orice activitate, orice alta activitate specifica celor care gandesc. Tot ce trebuia sa fac era sa i cant ei in struna, si, desi toti cunoscutii imi prevedeau zadarnicul sfarsit, ma simteam minunat facand asta. Nu as fi putut in veci sa devin victima cuiva, dar eram dependent de panica pe care caprioara o simte cand e prinsa n capcana.

Uneori coboram din apartamentul sarind de pe un picior pe altul, fluierand a fericire surda de parca taman gasisem o mina de aur. Eram atat de doborat de venin incat il salutam cu repulsie pe cel care candva ii fusese sot si care ajunsese sa haleasca din gunoaie, urmand practic acelasi mers pe care la randul meu il urmam, fara sa mi dau seama. Ma imaginam unicul, supremul, singurul stapan al inimii ei fermecatoare si daca ratarea lui fusese posibila singura vina ii apartinea fara nici un fel de dubiu, lui. Cand scriu aceste lucruri incep sa rad de ironie, si, desi mi se pare ca ntr un fel am fost mai mult decat maxim de cretin mi ar fi fost dat sa fiu, consider ca in aceeasi masura aici am devenit cu adevarat un vanator. Nici faptul ca ma plimb singur intr un parc de platani nu are sa mi stinga prea curand sentimentul. La vremea respectiva fusesem ales sa lucrez intr o redactie de prestigiu, a carui rol pe planeta era sa ridice n slavi baronii locali. Nu stiu pe ce principiu m au selectat aia, probabil li s o fi parut ca fata mea, asemenea unui caine loial, avea sa urmeze cu strictete sfantul pupincurism biblic pe care Dumnezeu l a lasat pe planeta ca sa dea valoare si celor care din nefericire nu se pot afirma. Una peste alta, o pizda ma luase de mana, imi asezase un laptop in brate si da i bice. Ce trebuia sa fac eu era sa modific niste cacaturi de stiri si sa urmaresc nume. Site uri, linkuri, forumuri in care persoanele de partea carora eram noi n aveau cum sa fie patate de vreun act murdar pe care tocmai il savarsisera. Trebuia sa spal nu o imagine, nu o fotografie ci intreaga camasa, tot ritualul tembel de la n a fost acolo pana la si a petrecut timpul hranind porumbei. Cred ca am facut o treaba grozava si pentru care am fost platit infim, dar niciodata in viata nu e recomandat sa ridici pretentii. La sfarsit,  daca se trage o bara poti emite eventual o convingere si asta daca ti ai pastrat demnintatea de a nu infige un cutit in talpa unui nevinovat. Mi am spus mereu ca trebuie sa merg inainte. Am facut asta cu discretie si stabilitate chiar daca cele mai multe momente fusesera cutremuratoare. Cerintele Borielei devenisera intr un timp cu adevarat imposibile. Ca mi administreze doza necesara de desfrau de care sufletul meu avea atata nevoie trebuia sa ma transform intr un cavaler al ghetoului, sa jefuiesc pur si simplu din bunurile altora si sa i daruiesc ei prada stralucitoare. Abia atunci ma arunca in patul ei enorm si ma iubea cu o sete incendiara care ar fi putut aprinde o lumina in mijlocul cimitirului. Calea spre succes vine impartial,fiecarui individ in parte fiindu i predestinata o sansa. Eu am avut o multime de sanse, ratandu le in special pe cele importante, de celelalte profitand cu brioul unui parior inrait. Pana cand nu m am trezit dat afara pe usa ca un infractor, n am vrut sub nici o forma sa renunt la ea. Relatia noastra era una solida numai din punctul meu de vedere, ea fiind megamobila, cameleonica precum un demon. N am avut parte de pontul cu care m a acuzat c am deconspirat o, daca se poate spune asa. Ii duceam pur si simplu sacosele de mancare pe care ea insasi mi le comandase. Pe holul blocului babele barfitoare ma priveau cu mandrie. Aveam sa vad in sfarsit un spectacol. Si ele se pregateau sa aplaude circul, vuind dupa mine uralele multimii. Macar daca ar fi indraznit vreuna sa vada dincolo de om in sine, sa actioneze si sa ma opreasca.. mi ar fi placut sa nu cunosc clipele acelea. In apartamentul roz, Boriela se iubea cu altcineva. O ventuza care ca si mine aproviziona cu ambrozie aceeasi gura. Eram ca tentaculele unei caracatite bolnave de paralizie, lacoma ca o matca stearpa si statica, care si intinde sugativele in centrul bancului de pesti, confectionandu si buna stare. L am vazut acolo. Pe el.. Concurenta mea fireasca. Pompa in ea cu o foame flamanda, agasanta care m a facut sa realizez cat de la inceput era. Razboinicul dinauntrul lui era atat de motivat ca sa se demonstreze incat orice lege ar fi admis ca era capabil sa lupte pana la ultima suflare. N a fost nevoie sa se ajunga pana acolo. Nici n am pasit inauntru si am fost aruncat in strada cu surlele si trambitele mahalalei. Pleaca si sa nu te mai intorci pe aici. Fara nici un fel de explicatie sau regret. Ceea ce e mai interesant este ca am avut suficienta forta ca sa ajung intr un bar. Fara alcool nu pot depasi fazele grele desi daca ne luam dupa alte vorbe celebre, asta arata cat de lasi putem sa fim.

N am avut sfarsitul sotului Borielei, asta e limpede. La cateva saptamani dupa despartire m am trezit cu ea la usa implorandu mi sa o iert. Am primit o inauntru, bucurandu ma de scena melodramatica, pipaindu i fundul, singura ei parte care ma atrasese cu adevarat. Nu si a inchipui niciodata cat de veninos puteam eu sa fiu, cat de fara scrupule eram. N ar fi avut de unde sa cunoasca ferocele animal ascuns sub o copertina calda, fierbinte. O ascultam cu atentie, ii ascultam glasul, vocea ei plangacioasa ma facea sa mi pierd controlul si duceam o lupta acerba cu mine insumi sa nu o intrerup. Imi povestea ce i se intamplase in timp ce mi desfacea prohabul. Mana ei imi atingea penisul cu un singur deget, apoi ca si cand n as fi fost de acord o impingeam, asteptand sa incerce iarasi. Stia ca ii voi permite, dar isi imagina ca voi ceda eu calitatilor ei actoricesti, ascultandu mi instinctul, independent de mine. Personal imi era atat de indiferenta incat as fi putut sa i fut un picior in gura si s o las intinsa pe covor fara sa mi pese catusi de putin daca si ar fi revenit sau nu. Prada si pradatorul. Entitatile supreme. Jocul imi oferea o erectie puternica. Ca femela, isi daduse cu usurinta seama ca n pantalonii mei nascuse un monstru de pula. Tot ce ar mai fi avut de facut era s o scoata afara si sa se nfrupte din ea, glorioasa ca o atleta. Isi trecea unghiile incepand cu genunchii si urca pana n dreptul coaielor. Aici lua alta turnura, insuficient de lunga ca sa le ocoleasca in totalitate, mangaia cu un varf scrotul si o lua de la capat. Sunt multe de castigat daca te imunizezi excitatiei. Poti prinde fara probleme orice pizda care ti trece prin fata. Sa inveti sa ti controlezi erectia si sa ti o mentii e un castig si mai mare pe care un barbat, orice barbat, ar trebui sa l aiba. Mi am lasat capul pe spate tragand dintr o tigara. Era momentul sa actioneze. De data asta n aveam sa o mai impiedic. Mi a desfacut prohabul si mi a frecat o putin prin boxeri. Ulterior a vrut s o vada. Pot sa o scot – a intrebat. Fa tot ce vrei – i am raspuns. Si a introdus mana in boxeri si mi a scos o.. mare, carnoasa. Si a pus palma la gura de parca abia acum ar fi facut cunostinta, abia acum ar fi vazut o prima oara. Stai putin, mi a spus. Vreau sa fotografiez momentul. S a ridicat si m a fotografiat cu pula balangandidu mi se in erectie. Vreau sa am o fotografie cu pula asta. Spunea asta pentru ca stia ca astfel o sa aprinda si ultima pulbere din mine, fara sa i dea pulii o persoana de care sa depinda. Pula e pula indiferent de cel care o detine. Si asa trebuie sa ramana ca sa nu mai existe invariabila futaiului : nu vreau sa ma fut cu ala, nu mi place fata lui. La fel si pizda.. Gradul de vitalitate autonom, respiratia proprie, prin cute, prin floci. Ca ti place curul uneia, dar pe ea o bubuie un singur individ, insa ti admiti, esti sincer cu tine.. candva o s o fut p asta pana i sare curu n aer, fara sa ti mai pese daca vei reusi vreodata sau nu. Important e ca ai face o. Chiar daca i pizda celui mai bun tovaras al tau, ai fute o ca un cal, ca un cal salbatic fara nici un fel de regret. Ai fute o si atat. Apoi se poate intoarce la individul ei, la viata ei fericita si totul ar reveni la normal. Futaiul creeaza in individ o bucla a timpului. E faza care da masturabarii realitate. Intre laba si futai nu exista decat imaginatie. In imaginatia fiecaruia dintre noi futem pe cine vrem noi, de cate ori vrem noi, cum vrem noi. Cand iti acorzi o laba mistuitoare, caci laba ti o acorzi cu buna ta stiinta ca altfel nu se poate, te gandesti mereu la pizda care ti convine cel mai mult in clipa aia. Pizda clipei. A profitarii de situatie. Cand Boriela a inceput sa mi o frece uitandu se in ochii mei, am sesizat ca asta isi doreste. A depasit stadiul de plan. Isi doreste clipa asta cu aceeasi intensitate care da iubitelor siguranta. O suge. O scuipa si o suge din nou. Ii simt buzele tragand efectiv din mine, contopindu se cu pula mea. Face asta in timp ce cu mainile isi freaca clitorisul. Ar imbraca altceva decat blugii astia, ar imbraca o fusta, o camasa, doar o camasa, ceva care sa i permita sa si bage acum doua degete n pizda si sa si amestece la randul ei elementele. Cand nu mai rezista se dezbraca rapid. Si ar arunca toalele pe fereastra, nu mai conteaza destinatia lor acum, important e rezultatul, momentul. Secventa vine ca o paranteza intr o viata plina de cacat. Cand traiesti la voia intamplarii, evenimentele se desfac inaintea ta precum o carte. Spatiul dintre mine si ea e redus considerabil. Nici o lacrima n ar mai avea loc intre noi. Sare in mine, ma copleseste. Sare. Geme. Sunt asemenea unui pictor nebun aflat in transa finala a tabloului, ultimele detalii, taman cele care dau picturii suflet. O mut. O mut fara sa o mai scot din pula. Ii place asta. De fapt, nu si a dorit nici o secunda sa o dau afara. O iau pe la spate. Ii place si asta. Strange cu putere bluza cu care era imbracata cu cinci minute inainte. O fut in timp ce privesc spre fereastra. Afara e un soare rece, metalifer, care ti ingheata oasele si ti clantane dintii. Boriela. O sa ne reluam relatia. Ii promit marea cu sarea. Sunt atat de desarte promisiunile mele incat n ar misca nici un melc. Totusi ea ma crede. Fireste ca ma crede, i ar fi imposibil sa creada ea insasi ca nu si atins scopul. In viziunea ei, dupa un orgasm din care poti sa tragi un fruct afara si sa iei o gura din el, e imposibil sa nu ti atingi tinta. Ejaculez. Placerea e atat de mare incat imi da senzatia ca in sfarsit cunosc din starile pe care un criminal le traieste cand savarseste asasinatul. Excitarea anormala a omenirii in momentul in care gustam din noi insine. Canibalismul. Gratitudinea faptului ca suntem vii deci mancam. Fluvii de sperma ii cad peste fese. Curul ala arogant si indraznet despre care vorbeam zace ca un buchet de flori intr o vaza. Timp. E tot ce iti cer imi spune. Timp.. sa pot sa redevin ce am fost.

Poate ar avea o sansa de scapare m am gandit. Cu siguranta ar avea. Asta daca n ar exista cuie n roate. Fiinte care sa se interpuna intre tine si viata. In cazul ei o astfel de fiinta eram eu. Nu puteam sa o las sa interactioneze cu lumea. Sa redevina ce a fost ar fi insemnat, sa redevina umana, ori eu aveam nevoie de o fantoma, de o nimfa. Am continuat sa am grija de ea pentru un timp. Era ca si cand nimic nu se schimbase. Trecerea de la epava la nava de croaziera n avea sa fie infaptuita niciodata. In sinea ei, era totusi convenabil. Propriul ei tentacul se hranea din ea, dar era un pret infim pe care trebuia sa l plateasca pentru dependentele ei, pentru placerile ei – dependentele si placerile noastre. Contracostul dintre clipa in care renunti la ceva si cea in care primesti ceva in schimb. Nu exista jumatati de masura. Nu pentru mine. Nu pentru cineva care nu si impune limite. Dragostea inseamna sa ai limite, asta incerc sa tot spun de ani de zile. Ca sa te schimbi cu adevarat dintr o broasca intr un print nu ai nevoie de iubire ci de claritate. Sa vezi lucrurile asa cum sunt de fapt. Iubirea mascheaza simturile. Devii mai bun, mai slab, mai altruist. Permiti celui de langa tine sa jongleze cu sentimentele tale si desi ti permite la randul lui –  poate – te gandesti ca nu ti doresti asta. Cine vrea o viata normala, cu tot ce presupune ea, cu plimbari, cu filme, cu dusuri calde, cu magazine, cu seminte, un remi, o tabla, un macao intr un pat, nu are nevoie decat de dragoste. O viata de familie. Fara zbucium, fara zgomot, fara timp. Se numeste perioada roz. Aici nimic nu pare important. Faptul ca i permiti celuilalt sa coabiteze cu tine are un efect atractiv inca de la trezirea de dimineata, primele priviri.. Buna dimineata, honey, ai facut ochi? Ce ma inspaimanta pe mine este rutina. Obligatoria rutina peste care nu se poate trece. E rutina aia nenorocita de ploaie de stratus, lunga, interminabila din care, trebuie sa admit, nu te mai salveaza nici futaiul. E fara scapare, intolerabila. Asta e firul povestii propuse. Primul paragraf. La el trebuie sa ajung acum si sa l depasesc. Ca sa transfer tot ce a fost in ce e, ce s a intamplat in ceea ce se intampla. Diagonala intre spiritul celui care era si celui care a devenit. Am prieteni cu care cateodata ies in oras. Prieteni vechi. Faptul ca au devenit responsabili ma sperie. Ma sperie seriozitatea cuvintelor lor. Apoi discutiile despre masini si bani si investitii financiare. Case. Sufragerii, modificari, gresie, parchet. Istovitoarele discutii politice cand tot ce vrei este sa bei o bere. O bere n pula mea. O bere si o pizda e tot ce conteaza. Fireste, toti ar vrea sa spuna, doamne ce bine sa bei o bere si sa futi o pizda, dar nici unul dintre ei nu si permite. De ce? Presupun ca relatia dintre ce au fost si cei care au devenit s a schimbat. Paradoxal, eu asta gasesc cel mai interesant in viata.. sa poti sa bei o bere si sa futi o pizda, fara sa ti pese de consecinte. Vrei sa ma arate lumea cu degetul? De parca daca nu ai face asta nu te arata. Oamenii gasesc intotdeauna motive, in special invidiosii, care sa te transporte in noroi. Faptul ca ti tii in gat cuvintele si nu ti recunosti gusturile nu face decat sa te anuleze. Ba mai mult, asa ai ocazia sa realizezi cat de tare si cat de repede te ai pus pe imbatranit. Daca discutiile dintre barbati s au teleportat de la pizde la masini si case, e clar – s au dus pe pula.

Intre mine si Boriela n a fost nici o bariera. Nu e nici macar un personaj al vietii mele. Numele ei adevarat este Daniela. Se va recunoaste intr o zi, banuiesc, daca va avea curajul sa citeasca sau daca pur si simplu mai traieste. Trebuie sa intorc pagina. O singura pagina si sa ma trezesc intr un punct peste care sa nu pot trece. Oare am gasit drumul cel bun? De aici incepe tot. De aici incepe tot!

Explore posts in the same categories: Uncategorized