Fluturi si mure

Vara. Salitos. Imparatia cerurilor si a pamanturilor. Ca faza aia cu planeta care, trecand pe langa terra o data la milioane de ani, o intreaba ce a mai facut. Rau.. Mi-au iesit Homo Sapiens. Paraziti, in pula mea.
Pana si universul insusi ne vede asa, mintea umana direct proportionala cu toata mintea umana. Direct proportionala cu sexul, cu organele genitale si abia mai tarziu cu ficatul, inima, rinichii, plamanii. Sanii scursi,
insetati de silicon ca un gurmand de obezitate. Eu propovaduiesc lumina, lustrele in desert. Calea de urmat: desfraul. Acum zac pe un sezlong, e noapte, tarziu, probabil dimineata caci incep s-aud pestii cum horcaie sub valuri
in timp ce o bucuresteanca imi descanta pula cu botul. O scuipa, o freaca cu o pricepere uimitoare si ma intreb de ce mama dracului nu sunt toate pizdele bucurestence. Poate-i extraterestra in mortii ma-sii. Gandesc. Iubi.. o strig.
Nu-mi raspunde. Pizdele cu adevarat indragostite de pula nu raspund niciodata cand o au in gura. Eventual dezvolta un gajait din ala mut, mhm sau aha, dupa care se risipesc ca un magar in zare. Sunt indragostit. Iubi de cat timp de cunoastem?
Hhh hhhhh raspunde din gat, semn ca avem un trecut impreuna. Ne cunoastem de mult. Imi las capul pe spate si privesc lumea invers. Parca sufletele coboara din hoteluri si odata cu ele toate pacatele savarsite adanc in noaptea fantasmelor, toate
fesele dezordonate si ascunse in cearsafurile surde, ultimele lumini aprinse si toti cei care dau o muie dupa perdele negre. Suntem efemeri. Inchid ochii si cu degetele scriu sperma in parul lu` iubi. Ce colt de lume. O las sa ma termine. Trebuie.
E una dintre pizdele care s-au nascut cu pula-n gura, sau, daca nu, au avut mereu pula tatalui ca alternativa la sanul sterp al mamicii. Astept sa se ridice soarele si sa vad cum carnagiul isi schimba infatisarea. Culorile devoreaza intunericul
cu primele raze in timp ce pe nisip umbrele noastre deseneaza scheleti dezaxati. E ca si cand as intra cu volele in mine si-as strange de pe autostrada sufletului lesurile putrezite si abandonate. Cateaua imi miroase pula si-mi vorbeste porcos. Pizda ei
se aude de la distanta de ani lumina, curge ca o cascada, e excitata si reflecta starea cvasinenorocita in care te poti afla si tu, iubire, si care te indeamna sa-ti inseli partenerul cu orice pula erecta aflata pe o raza de zece kilometri. O ridic deasupra mea
si-mi las pula sa alunece inauntrul ei. Geme ca o vioara. Se deschide poarta raiului si demonii nu cad. Raman acolo agatati de crengi pana cand va juisa tembela asta. Pompez dintr-o pozitie incomoda, dar pentru ea sacrificiul nu inseamna nimic. Legatii caii, fratilor, in curand
se va trage trapa la cada. Daca toata seva asta se va scurge-n mare, intreg ecosistemul de pe litoral se duce dracului. Eu sunt individul care curata piscine, nu mari, iubita mea, nu oceane. Juiseaza. Orgasmul ii ofera senzatia sfarsitului. Acordulurile de vioara se intind
in imaginatia iar acum se aud melodii inca necantate. Imi dau drumul. E un sentiment de dragoste murdara, tavalita prin sange si spuma de mare. Adio, Barcelona. Odata cu tine mor palmierii, cad nucile de cocos. Adio, viata grozava. Prezentul inseamna ca lumea e a noastra, a mea.
La naiba cu parcarile tale subterane, cu padurile, cu baltile Brailei. Curva isi arunca ochii in ceafa si tremura ca dopul unei sticle de vin cand un maniac loveste sticla de perete. Ies din ea si-mi las pula sa atarne la aer. E ravasita si vantul ii sopteste poezii de dor.
Probabil o sa planga. Gandesc. Pula mea plange cand clipele devin albastre. Sperma devoreaza nisipul cu setea miilor de spermatozoizi insetati de viata. Toti flutura steagurile albe. `Ra-ti ai dracului cu pacea voastra cu tot!!!!

Habar n-am anul in care suntem. E toamna. Ploua cu Jack in timp ce singuratatile devin insuportabile. Pizdele se ling intre ele, iar Dumnezeul cerurilor imi stranguleaza aminitirilor. O sa mor de mana lui imi spun, apoi imi opresc ochii in dreptul pizdelor care se ling.
Sunt doua. Si nici una dintre ele nu-mi este cunoscuta. Totusi au fost capabile sa aprinde becuri in tunel. Priveste si nu pune mana. Sa mori de dragoste neimpartasita si sa nasti reciprocitatea in cavou. Nici nu indraznesc sa ma intreb cum le cheama p-astea. Pesemne ca sunt
un curvar nenorocit si sunt aici pentru ca-mi place sa ejaculez pe numele strabunilor. Mi-e foame. As manca melci, iarba, crengi. As manca locomotive, abur, septari, as infuleca celulita, ovare eviscerate, mi-as baga botul in carne ca un posedat. Iubi face clatite si e departe.
Diferenta o fac miile de km departare, tocmai locurile in care nu suntem si unde intotdeauna larvele moarte se transforma in fluturi, caci, paradoxal, pe meleagurile mele larvele vii mor. Sufletul digului pescuieste chefali, iar zana buna numara valurile. Ai in minte iubirea eterna, stiu, sufletul pe tava.
Dar azi Dumnezeu nu apartine iubirii, azi exista doar Dumnezeul sexului, Dumnezeul carnagiului. Ma gandesc la ferestrele deschise. Cate sunt deschise pentru mine? Mamicile fac mamaliguta cu smantanica pentru copiii nebuni, spargatori de buldozere si borduri. Matusile se joaca cu pula ca iepuroaicele si mereu
vor fi noi capcane. Asa ca hai sa ne lasam prinsi in capcana. Hai, trageti de mine, rupeti din mine, digerati-ma in abdomenul vostru caritabil, pe titanic, in spatele nervilor oculari, sub corali si meduze. Iubesc. Iubesc virginitatea, Iubesc frivolitatea lui baby, misterul ei blestemat si bradul ei de craciun.
Iubesc felul ei de a transforma reziduurile in noutati, ruinele in cladiri impunatoare, felul ei monstruos de a face dragoste, cu cracii pe masa, fara convalescenta. Una dintre pizdele astea doua urineaza. Scoate din pizda zmei, sticle de cola si multe puli negre. Zilele imi sunt numarate. Probabil la un
moment dat totul se va termina asa cum a inceput: brusc. Haremul va muri. Pizdele se vor vinde pe tarabele unde azi se vand covrigi si placinte. Va fi uitata toata povestea. Revelionul se va scurge odata cu ultima apa bulbucata din jacuzzi, fara ancora, fara airbaguri. Voi fi molestat de propriul meu eu
devorator. M-as devora inclusiv pe mine. Ca viermele ala pagan care odata dupa ce-si autoprovoaca diviziunea incepe sa-si haleasca copertina. Viermele gaura neagra. Si cand te gandesti la cate cercetari fac unii sa descopere leacul cancerului. Oare asta conteaza? Imi rup camasa si stau in vant ca un retardat
dezbracat. Astept avalansa sa-si aseze folia pe mine. Din momentul ala voi emite exclusiv doar libere tendinte. Sa nu renunti niciodata la visul tau, spunea Hitler. VIsul meu e s-o duc pe Honey pe Jupiter si sa ne futem acolo ca doua particule de aer, ca doi stropi de apa vie pe o planeta decedata. Ce-o creste-n urma
noastra nu e important pentru mine, nu indragesc naufragiile, ma hranesc cu ele si candva o s-o halesc pe honey la gratar in amintirea ultimei insule, Gaoaza cu scantei albastre, acolo unde femeile isi incresteaza fofoloancele cu emblemele fostilor iubiti.

Crini. Trandafiri. Ma trezesc rapus de parfumuri legendare si nu-mi dau seama de unde-mi intra-n nari aromele astea. Stiu, sunt in interiorul placentei, si de-abia incep sa mi se dezvolte organele. Sunt spermatozoidul suprem. Am intrat in haos, honey. Sunt mic ca un gandac. Creierul e unica piesa pe care
am reusit s-o construiesc. Da-mi o tigara-n mortii ma-tii imi spune. Apoi isi stinge lumina de pasare colibri si peste lantera. Placenta-i ca o panza de paianjen. Fara timp. Fara spatiu. Sunt doar creaturi care ies si intra in infern. Dragostea nu exista aici. Iubirea e considerata raul principal. E doar certitudinea
ca nu te gaseste nimeni. Sau mai degraba certitudinea ca chiar daca te-ar gasi, nu te-ar iubi. Nu te-ar putea iubi. Mii de suflete zac condamnate in propriile si murdarele placente. Fiecare dintre ele a iubit prea mult un suflet care n-a trait si n-a gustat niciodata din placenta, un spirit liber, norocos,
de cele mai multe ori femeie. Razboiul a fost pierdut. Si mai apoi am inventat rahatul asta, speranta la o viata noua, indifernta ranilor anterioare. Aici e uitare. De aici s-au aruncat bombele atomice, atunci cand niste placentari s-au decis sa stranguleze omenirea si-au bombardat orasele suprapopulate. Luati futu-va-n gura
de spirite libere. Au sarit in sus ca melcii, cu burtile pline, cu urechile ciulite. In urma a ramas rastignirea. Toti mortii au putut mai apoi sa iubeasca. Beau un Heineken. Vechiul ritual. Adica e gustul.. Farmecul marii. Terasele care asteapta sa se deschida. In curand va inflori totul. Strazile se dezmortesc in timp
ce ultimele picaturi de ploaie freaca trotuarele. Sunt oameni noi la orizont. Valurile striga. Si din nou Baby cu alarmele ei nelinistite in cautarea adapostului. Baby deschide ochii dupa hibernare. Curand vor fi concerte, pescarii vor asalta digurile, iahturile ridica ancora. Faleza o sa-si ascunda fruntea tabacita si o sa
renasca ca un phoenix, din nou mareata si impunatoare. Alte inimi vor cerceta aceleasi maluri. Cate scufundari, cate sarutari nu s-au efectuat deja aici, nu s-au notat deja aici in calendarul nemuririi in cautarea indeplinirii aceluiasi mizerabil scop: fericirea. Va fi vara iarasi. Cu meduze si fuste. Cu promisiuni
si telegrame. Cu sms-uri si regrete, cu tristeti balneare si icre de guvizi si lamaie. Cu berea muta de la dozator. Cu tarabele resuscitate, cu embrionii parcarilor, cu hidrobicicletele despartii. Cu limbile straine din lifturi, cu obuzele, artileria rebelelor coclauri, cu mansardele umbroase si parfumul ala terifiant de viata.
Cu lesinatele spatii de dansuri in care pana si cele mai virgine femei tanjesc dupa o gura de sperma, cu grasanele teleghidate din aer, cu carismaticele nopti pierdute, cu delirul diminetilor si cafeaua aia fulgeratoare a mahmurelii, cu absorbantele de sub mese, cu artistii sambetelor cuminti, cu flacarile iadului, vestitorii pulilor impotente.
Baby isi aboarbe prima portiune din placenta. Ea iese prima. Iese inaintea mea. Intinde picioarele ca libelula aripile. E vie. Eu ies mai tarziu. E timp suficient. Mai raman o perioada aici ascuns in regretabila iluzie. Vreau sa se trezeasca soarele, sa-l vad aprins pe cerul iertarii si sa scrie cu primele lui raze fierte: Tu chiar poti sa iubesti, in pula mea!!!!

Explore posts in the same categories: Jurnal de bord

3 comentarii pe “Fluturi si mure”

  1. dianette01 Says:

    Eii R. .. everything comes and goes.. u know.. te regasesc.. te pierd.. te inseli tu cu tine uneori.. dar n-ai cum sa ne inseli pe noi.. cititorii.. A trecut mult timp.. Mult prea mult?? Ani.. Mdah.. uneori ma pierd pe aici.. Nu ma sperie nimic.. nu dau de la nimic inapoi.. tu stii R. .. dar uneori imi lipsesc literele ce curg din tine…… catifelate.. in fine.. te citim.. I’m back(?!) TU cand vii inapoi?

    Dianne.

  2. dianette01 Says:

    In asteptare?? Fir’ar sa fie de moderare.. iar R… iar.. ??? Stii ca o urasc..

  3. dianette01 Says:

    Hai sa.. te rog ceva. Dupa atatia ani. Te rog nu le da drumul. Commurilor. Mi-am baut mintile iar, desi doar cu zeci de pahare pline de litere.. vinul a fost in asteptare..
    Azi m-am trezit…si m-am cutremurat.. Cum mama ma-sii vin aici dupa ani de zile.. deschid usile fara sa bat… ma lungesc pe canapea si-mi torn un pahar de ceva, orice.. cu gheata… ??!!
    Cum imi permit toate astea.. de parca as fii la mine acasa?!
    Te rog.. nu le da drumul.. A fost o greseala!!
    Cu respect, D.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: