De departe

E trecut de miezul noptii si ploua in draci. Ma simt de parca n-am vazut si n-am simtit langa mine tipenie de om de milenii incoace. Sunt in infern. Paralizat in inima iadului si ploua torential cu sperma, cu saliva rosie si cacatul asta imi lipeste genele, buzele, degetele, imi ascunde chipul, privirea. Dumnezeule, privirea… Zic privire si ma gandesc la cum te pierzi tu in zare, baby. Cum plutesti ca o nava spatiala intr-un orizont indepartat. O nava spatiala singura si trista in care au murit toti pasagerii, iar unicul supravietuitor, sufletul, trage jaluzelele, inchide lacatele si se arunca….
Eu iubesc. Am ajuns aici pentru ca am iubit prea mult intr-o tara saraca. Vorbesc de parca as trage paralele intre hectare cu orz si hectare cu suflet, dar nu trag… in tara asta nu mai iubeste nimeni. Eu iubesc. Dragostea e singura energie pozitiva cu efect dezastruos. De la amintiri pana la planuri diabolice, pana la obsesii negre, sabii si topoare. Iubesc ca un nebun fiecare fir de par al tau, alunitele tale, semnele, sanii, picioarele, talpile. Si cand cad din iubire ma duc temelie, greu ca o torpila, distrugand liane, conducte, canalizari, legaturi, promisiuni, familii..alte familii. In iad nu e dragoste. E doar singuratate. E un hau de singuratate cat zece mii de sahare, o ploaie de sperma rece si continua care te condamna si te condamna sa ramai inchis, sa traversezi miile astea de sahare plin de sperante si visuri doar ca sa simti pe pielea ta cum se ispravesc pe rand pe drum. E o prapastie. O groapa. Pe sus zboara ca pescarusii fecioarele cu craci lungi si sani bombati, tulburatori, pacatosi, cu sfarcurile lor erecte si unghiile lor lungi. Baby, tu ai sufletul meu in buzunarul camasii in vremurile astea intunecate. Daca ai sta sub ploaia asta statuta aici cu mine, te-ai invarti ca o elice, ai fenta muntii astia, coaiele astea macabre, scrotul asta aprins ca o torta, ai sta la soare, ai lumina haul asta, ai cobori ingeri din ceruri, mi-ai dezlipi pleoapele , degetele, buzele, si am invia amandoi ca Iisus in a treia zi dupa scripturi, povestindu-ne istoria, amandoi dezbracati si amandoi fara coaste.
Of, Baby, daca mi-ai fi acum aproape, tot haosul asta ar fi o nimica toata. N-ar mai exista gollumi, mutanti, curve, tarfe, n-ar mai exista bastarzi, mustaciosi, veninosi, nici atleti, nici bulgaroi, nici plopi, nici stadioane, nici faleze, nici caini, nici garduri de sarit. Daca ai fi acum aici, ai reusi sa imparti in trei mii de parti perfect egale tot destinul nostru. Una dintre ele, macar una, tot si-ar urma calea pana la sfarsit si in interiorul ei, noi doi cei de acolo, am fi mereu impreuna si mereu neclintiti. Ce mai conteaza ca-n restul partile, iubirea noastra o da-n bara? Au dat-o-n bara fotbalisti celebri, actori si scriitori. Au dat-o-n bara parinti, soti, amanti sau bunici. Toti o dau la un moment dat in bara.
Baby, daca ai fi aici ai crea o noua credinta. Religia lui baby prezentata in infern, singurul mijloc de salvare al tuturor celor care impart acum cu mine rahatul asta de spatiu. Si sunt multi. Mult mai multi decat cei care sunt astazi vii pe terra. Mult mai multi decat cei care se vor naste pe terra. Religia lui baby pe treptele intunecate ale hazardului. Cu alte cuvinte n-ar mai exista liber arbitru. Hotaraste tu in locul meu, baby. Decide tu in locul meu, eu nu mai sunt capabil sa mai alerg dupa cineva, dar cred in tine. Cred in scheletul tau, in dinamica ta, cvasiintelepciunea ta. Cred in tine.
In creier sunt doar clipele de dinainte de a intra in moarte clinica. Ultimele cuvinte. Singurele cuvinte. Tot ceea ce am facut ca sa crestem oameni, sa plantam oameni, sa vanam, sa jupuim oameni oameni oameni. Sa vindem oameni, baby. Opreste ploaia asta. Mi-am lipit urechea de parchet sa aud haul cum ma striga si in mine bat clopote de cimitir si de intuneric, clopote de mort si de vesnicie, clopote de rusine. Opreste ploaia asta si lipeste-ti tu acum urechea de pamant.. auzi cum te strig din mijlocul lui???

Explore posts in the same categories: Jurnal de bord