Exemplu de vis

Sunt vandalizat, cotropit de nimicuri. Valuri de praf. Minuscule. Dar cand acestea sunt cu miile, puterea lor de strapungere echivaleaza cu forta unui tsunami. O macelarie bine conturata. Un asasin veritabil. Probabil cel mai mare criminal din toate timpurile. Timpul. Asa cum acum, tintuit de doua ore in garajul intunecat al unui electrician Care incearca fara sorti de izbanda sa repare instalatia de aer conditionat a masinii mele, imi amintesc episoade despre care, nu stiu daca sunt intr-adevar ale mele, sau ale unei fiinte diferite, care a locuit in mine pentru o perioada, m-a posedat, m-a dominat si, intr-un final, ma lasat sa traiesc. Sec. Singur si retras. Lipsit de protectia acelei fiinte, m-am autodiagnostigat: Fraier.

Mi-am trait aici toata viata. Cea mai frumoasa vara mi-a fost, paradoxal, si cea mai scurta. Respir. Cu cat inaintez, cu atat ma nostalgiez. Imi tremura palmele. Ochii imi lacrimeaza. Glasul imi geme. Cant. Era vremea in care masturbatii aia de la radio difuzau cu incapatanarea unei bovine, pana la refuz, Dj Project – Hotel. ” Tu ai fost primul vers/ Propriul meu univers”… Intamplator sau nu, melodia a ajuns parte a sufletului meu, m-a mangaiat in nopti teribil, cand nici macar Beatlesii nu reuseau sa o faca. O singura data am mai trait aceeasi pasiune fanatica pentru o melodie comerciala. Vara trecuta. Era Eminem si Rihanna – I love the way you lie. Imi amintesc cum scrijeleam peretii de durere, cum zgariam gresia de pe holuri, cum ma transpuneam pur si simplu in interiorul piesei si traiam acolo. Vesnic…

Eu nu frecventez cluburi de noapte, casinouri, rockoteci, discoteci sau bordeluri – locuri cu care tinerii de azi sunt foarte familiarizati, ci imi petrec altfel timpul. Sa stau cu laptopul in brate in miez de noapte si sa schitez ciorne de roman, nu e o ratare. Nu esti un ratat daca nu apartii unei lumi. Lumea ta, cea creata de tine, este tainica si vie in aceeasi masura in care tu te increzi in ea. Sunt nefericit doar ca nu pot sa ma transpun cu totul in suflet. Nefericit ca mai raman oase din mine care vor face intotdeauna umbra inutil.

La amiaza, Constanta se umple de tigani. Puradei pe toate strazi. Fetite in roz sau verde deschis, babe grase ies la poarta si nasc cele mai tembele controverse. Cred ca cel mai stupid lucru in univers este sa auzi barfe din gura unor prosti. Ca Monica Columbeanu…. ca Pepe.. ca Oana are coaie. Am inteles de cand sunt in gara asta, ca oamenii trebuie lasati sa vorbeasca pentru a-si trai visurile. Cel putin asa am crezut la inceput. Insa astia n-au nici un vis. Frecatori de mangan. Nici macar in comunitatile primitive nu se traia asa. Astazi, pana si talibanii au o strategie, sa hranesc din ceea ce vaneaza, isi confectioneaza arme, ma rog, e foarte greu sa fii taliban. Dar gaozari d-astia atotstiutori… In epoca lu` Ceasca, anarhia asta era contracarata de legi puternice, nu vedeai nici un indian d-asta pe strazi fara treaba, astazi aproape te stranguleaza cu indrazneala si tupeul lor nenorocit. Fara astia, Constanta ar fi un oras divin.

Exista rromi de calitate, care isi pastreaza si respecta cu atentie traditiile si obiceiurile, care cunosc limba romana, care accepta sa fie saraci daca, din pacate, nu au un loc de munca si care nu fura sau cersesc. Exista rromi care stiu ca sase cai frumosi nu e o intrebare. Dar sunt multi prea rari. Adevarate perle negre. Sunt putin indignat. Si asta pentru ca am ajuns sa frecventez gara asta de cacat. Poate ca din alte locuri nu vedeam mizeria. Nu vedeam zarurile de barbut, nu auzeam sunetele de disperare: Nenea, vrei o fetita?? Nu simteam mirosul asta rece de mort…

Pornisem din cu totul alte puncte si-am ajuns… Intre timp electricianul asta si-a dat verdictul. Ma voi intoarce maine. Literatura este o delicatesa. Ca o pula mare privita din ochii unei nimfomane. Uite ca am busit la sfarsit. Fara pula. Eco. Mortii ma-sii de viata. As suge pula daca as stii ca prin asta rad de pe fata pamantului prostia, grosolania, lacomia, perfiditatea si cel mai important… tradarea. Restul sunt minciuni. Hohote. Razvan catre nimeni..

Explore posts in the same categories: Prin paduri intunecate