/

E tarziu. Scriu iarasi la ore necunoscute, in zile despre care habar nu am cum se numesc. Scriu cu o usurinta pe care nu o pot descrie. E ca si cum cuvintele s-ar asterne singure pe foaie dintr-o nevoie exagerata de aer. Cuvintele mele, inutilele. Cand scrii un text nu e ca si cum ai cuceri intreaga lume, ci,  dimpotriva, e ca si cum ai reusi sa te lasi cucerit. Practic, viata e frumoasa si atunci cand suferi, suferinta devenind, aproape de apogeu, una dintre cele mai nobile stari omenesti.

O sa-mi acopar lacrimile strangand cat mai tare pleoapele si-o sa incerc sa umblu fara nici un fel de privire prin aceasta lume. N-am idee unde esti, dar am ascuns la mine-n piept o busola, care sa-mi arate din cand in cand unde sunt eu. Pentru ca ma ratacesc, ma imbolnavesc si-mi port durerile oarbe cu lumanari la capatai. Din lutul din mine a ramas doar cenusa, iar leul isi traieste ultimele clipe cu botul pe labe. Nu ma mai grabesc nicaieri, nu trebuie sa mai plec nicaieri…

Mi-am aprins o tigara. Ca sa scriu asta am nevoie de aliati. Iar rahaturile astea sunt de cele mai multe ori acolo unde si cand ai nevoie. Ce vreau sa spun este ca universul asa cum il stiam eu s-a dus dracului. Povestea s-a terminat. Idila vietii atarnata de matele unei societati bolnave si cum mama dracului sa mai spun ceva despre mine? Te-am iubit, baby. Asa cum n-am iubit pe nimeni niciodata. Asa cum tu ai reusit sa uiti de mine in cele mai neasteptate momente, eu te-am iubit de zeci de ori mai mult. Te-am desenat in scrisul meu. Ti-am facut o imagine, un portret si ai fost mereu cea mai frumoasa femeie din lume. De unde sa stiu eu ca pentru tine femeie inseamna femeie? Te-am iubit mult, dincolo de granitele pe care tu ti le imaginai, dincolo de frumusetea clipelor cu tine, dincolo de destinul meu nenorocit si nemernic.

O sa tac multa vreme. Sunt sigur ca o sa intelegi, asa cum ai inteles si ca messengeniarismul uneori te poate condamna. Asa cum ai inteles si ca un sarut poate distruge o dragoste. Asa cum ai inteles si ca noptile pot ramane nedormite, iar diminetile intinse pe bancheta din spate. Asa cum ai inteles ca atunci cand iti traiesti viata din plin trebuie sa tradezi. Stelele mele nu mai ard azi, nu s-au aprins pe coridoare, luminandu-mi caile ca niste faruri, nu, stelele sunt palide ca mine insumi si nu inteleg de ce ca sa ma stapanesc, repet intruna, Gollum Gollum…

Doare. Cum dracului sa nu doara chipul tau turnat intr-altul, viager si masculin, altul totalmente diferit de mine. Baby a tras prima cu pusca in leu dupa care mi-a spus ca vrea binoclu. Eu mi-as dori o masca de sudura, o masca prin care sa o vad numai cand straluceste…  Baby se linge cu altul in aceasta lume, iar tot ce mai am de facut este sa plec capul. Plecaciunea vine in momentul in care iti respecti adversarii, ori ca semn de infrangere… la mine nu-i nici una nici cealalta, eu imi deschid pieptul si strig, daca a facut asta, inseamna ca am meritat…

Sunt ultimele mele ganduri. Referitor la mine,  o sa-mi transmit salutari. Data viitoare cand imi voi vorbi, voi fi, cu certitudine, un alt om. O sa-mi transmit salutari cand fara de tine voi cauta ca un tampit bratele tale pe care orice fraier poate pune mana. N-ai putut niciodata sa renunti la oameni. Cliseele lor, tendintele lor moderne, amurgurile lor clandestine te-au pastrat in acea lume intacta, virgina. In lumea mea nu erai acelasi juvaier, aici iti pierdeai sclipirea, aici trebuia sa meriti sa fii..

As fi vrut sa nu faci asta. Doamne cat as fi vrut. As fi vrut sa nu ajung niciodata aici, la capatul povestii. Uneori, cand terminam, gasim noi inceputuri. Eu nu gasesc nimic…

“ Si tainic genele le plec
Caci mi le umple plansul
Cand ale apei valuri trec
Calatorind spre dansul”.

Explore posts in the same categories: Prin paduri intunecate