Pana la sfarsit

Pornografia  ca o stare de spirit. Baby are chef sa ne-o tragem. Sa ne luam o camera undeva si sa nu mai iesim de acolo multe zile. Poate ca o sa bem un vin fiert si-o sa mancam ananas, sa sarbatorim si noi, Craciunul. Noi niciodata nu il sarbatorim impreuna, dar poate anul asta, cine stie??? Pe mine rahaturile astea de sarbatori ma deprima. Inconjurat mereu de aceiasi oameni, e mereu acelasi ritual imbecil si mereu aceeasi rutina nenorocita. Ochii acelorasi oameni devorand cu priviri sarmale, oua umplute, fel  si fel de salate si multa, multa carne. De multe ori singura mea dorinta in aceasta perioada a anului a fost sa zac. Mi-am dorit atat de mult sa zac incat atunci cand am avut prilejul nu m-am mai ridicat din pat zile-n sir.

Dar acum, Baby are alte planuri. Baby si-a trait mereu Craciunul in compania altor barbati. Barbati cu mult aur, bijuterii si masini luxoase, haine de firma si carduri in portofel. O luau intotdeauna de la poarta, de pe aleea inchisa la culoare, unde Baby s-a nascut si s-a facut femeie frumoasa. Apoi rupeau in doua restaurantele, cluburile si discotecile din Constanta. Nu o sunam niciodata, ea nu avea nevoie de mine in acele clipe. Cateva zile nu stiam nimic despre ea. Ingerul meu se tavalea ca o nebuna in camere de hotel vopsite in culori plapande, unde romantismul inseamna semineul aprins cu lemn de stejar  si sticla de vin rosu ca sangele atarnata pe masa de sticla, locuri la care eu nici macar nu visam.Traia libera ca pasarea cerului intr-o lume in care eu nu as fi trait niciodata. Cateodata, cate un cunoscut imi spunea c-a vazut-o pe unul din marile bulevarde, tinand la brat un domn in varsta, elegant si galant. Un altul imi povestea pe indelete cum era imbracata si din ce masina a coborat si unde… si ca tanarul imbracat sport ii pusese mana pe fund si ca ea i-a zambit. Oare se intamplase ceva nou in viata, ceva ce trebuia remarcat, vizualizat sau urmarit? Nu erau oare aceleasi fapte intiparte si atent gravate pe aceleasi persoane???

Apoi o vedeam ravasita, ruinata si incatusata de propriile-i decizii. Insa isi revenea repede din socuri ca o pantera dupa efectul tranchilizant al unei injectii. Imi sarea in brate lasandu-si mustatile sa-mi atinga palmele. Atunci nimic nu mai conta, nimic, nici o umbra a trecutului, nici o raza a viitorului. Doar clipa in sine. O clipa cat o viata. Un moment pentru poveste.

Nu, Baby, nici eu nu sunt sfant. Ca o confesiune, sa stii ca de multe ori am uitat de tine. Si tot ca o confesiune, sa stii ca n-am crezut niciodata in tine. Dar viata mea nu are nici un sens fara sa te vad, fara sa te sarut sau sa-mi zambesti. E drept, n-am mai primit de mult un sarut, dar poate Craciunul asta…

Sa ma fut!! Hai sa ma calaresti c-am spart granitele. Vino mai repede acasa.

Te sarut, oriunde te-ai afla. Ba nu… Te iubesc. Pana la sfarsit!!!

Explore posts in the same categories: Prin paduri intunecate