Afrodisiac

Pe Rebecca am intalnit-o intamplator, pe o straduta umbroasa din spatele Casei de Cultura, in timpul unei manifestatii gay. Acea parade avusese darul sa fie anuntata cu cateva zile inainte la televiziunea la care lucram, drept pentru care nu voiam sa o ratez pentru nimic in lume. Mi se parea un lucru extraordinar sa vad barbati tinandu-se de mana, sarutandu-se si promovandu-si bolnavele inclinatii sexuale. Era un amurg fierbinte de iulie,iar cerul senin de un pur albastru deschis se reflecta peste oras precum peste ocean. Ma simteam coplesit de emotii, imi era greu sa cred ca fusesem in stare sa vin si sa privesc, chiar daca de la distanta, fanatismul barbatilor-femela. Unii dintre ei se manifestau prin pancarte, care mai de care mai ironice si mai stangace. Doi blonzi patrunsi de freamatul, murmurul si curajul pe care le simtisera atunci cand tot mai multi simpatizanti ai aceluiasi curent nenorocit isi faceau aparitia, transmiteau cu indarjire mesajul: NU VA PUNETI CU NOI!!!
Era o lume nebuna. De la balcoane, duduile priveau cu resemnarea invinsului decaderea unei lumi. Lumea lor. Unele dintre ele urlau, injurau si participau la desfrau fara nici un fel de teama, invocand religia contra pacatului fara iertare pe care satanistii – spuneau ele – l-au adus in Constanta. Atunci am inteles pentru intaia oara spiritul de turma, de haita turbata care tine cu dintii de ceva pe care si-l doreste. Oricata dreptate aveau doamnele care scuipau de la inaltime, ceva mai presus de ele le colinda imprejurimile.Sunetul libertatii. Intelegeam atunci ca sufletul este liber sa-si conduca trupul catre orice lucru l-ar putea face fericit. Si era un sentiment delicios…
Parfumul Constantei. Nu-l mai simtisem niciodata atat de patrunzator, de limpede. Ma retrasesem pe o scara inalta de unde sa privesc cum astrul se amesteca in ziduri si naste culori rare. Un lux aproape fatal caci acolo era Rebecca, sprijinita de o bara de metal argintie. Neglijam amanuntul, gandindu-ma in continuare la bestialitatea propusa de toti cei din jurul meu. Cautam cu ambitie sa inventez un cuvant prin care sa pot inchega acea multime intr-un intreg domestic, personalizat. Curve masculine, fatalai, poponari, bulangii sau pitipoance cocalarizate erau arhicunoscute, uzate si lipsite de farmec. N-am inventat nici un cuvant, dar am gasit unul simplu, care mi-a linistit fiinta si m-a amortit pentru cateva secunde, redandu-mi fastul regal pe care orasul il dogora in apropierea marii. Balcoanele au devenit din nou iluminate, iar doamnele de casa, femeile care aruncasera cu rosii si hartie igienica mai devreme, chiar si cele trecute de varsta comoda a primei tinereti mi se pareau cele mai frumoase femei din lume. M-am regasit impunator, cuceritor si usor ca un fulg. As fi putut sa planez deasupra cetelor de homosexuali fara nici un fel de aripa, ca un vultur experimentat.
I-am numit: largi. Ma simteam surazand fara puterea mea taman datorita puterii acelui cuvant. Largii iesisera in lume sa-si ceara drepturile ca o societate primitiva, subjugata si sufocata de un sistem in ale carui granite spiritul lor n-avea nici un Dumnezeu. Acele creaturi se domoleau cu fiecare clipa, deveneau mult prea pasnice, linistite. Pancartele fusesera stranse si inchise in dubele mari si negre, parcate in fata la Saguna ca tancuri funebre gata sa conduca pe ultimul drum victimele unui grav accident aerian.
– Aveti o tigara? Am auzit un glas melodios. Asocierea aceea, acea dezmierdare incitanta cersind o tigara imi dadea senzatia ca pana si o privighetoare poate cotcodaci.
Cum era posibil ca acea fiinta savuroasa, acel trup construit la limita perfectiunii de o unealta care poate fi inteleasa ca mana lui Dumnezeu sa cada din tronul ei sidefat si sa se preteze la un gest atat de vulgar? Sa-i ceri unui barbat strain o tigara intr-un timp in care in jurul tau acvariul risca sa se sparga este nu numai o chestie nesabuita, ci si stanjenitoare si obraznica. Totusi mi-a placut curajul, vibratia fiecarei litere aruncate deo gura atat de mica, pentru ca Rebecca nu avea mai mult de 16 ani. Ce pofta tembela iti poate produce un trup atat de fraged, un mister despre care ai impresia ca poate fi elucidat doar peste cativa ani. Fireste, e doar impresia, astazi fetele ca Rebecca sunt initiate imediat ce termina stagiul gimnazial de catre colegi de-ai lor mai mari, deja initiati in chemarea rapida a berzelor.
Rebecca era imbracata in totalitate de Adidas, avea un tricou dintr-un material usor, de culoare portocalie care-i acoperea sanii abia inmuguriti, dar incredibil de bine slefuiti, o pereche de pantaloni trei sferturi albi ca marmura si pantofi sport in acelasi orange cuminte si viu. Imi dadea senzatia ca lucreaza la o promotie sau face un fel de reclama la produsele acestei firme. I-am intins pachetul cu mana dreapta, ridicand cortina neagra si am lasat-o sa extraga un Dunhill. Degetele i s-au mulat pe tigara ca o ultima piesa integrata intr-un lego. Bineinteles, i-am intins si un foc dar mi-a facut un semn discret sa ma opresc: nu e nevoie, are.
Ce sculptor reusise oare, cu atata dibacie, sa dea nastere acelei stralucitoare figurine de ceara? Simteam cum viata mi se pierde in cladestinitate, iar veleitatile mele erotice, tot mai puternice, aveau sa sfarseasca in ghearele hidoase ale unei dame de cartier…

Explore posts in the same categories: Prin paduri intunecate

7 comentarii pe “Afrodisiac”


  1. atat?? m-ai lasat in ceata 🙂

  2. rasarit Says:

    este doar un fragment. probabil o sa postez si continuare in scurt timp… 🙂


  3. […] Tremură şi inima odată cu mâna. Ea este cea care înţelege cel mai bine cele două elemente: imaterialul şi materialul. Biata inimă! Întreaga ei existenţă nu a găsit atâta complexitate, atâta plinătate; întreaga ei existenţă nu a primit atât de mult cât a primit în ultimele zile. […]

  4. verdedeparis Says:

    Mai scrie ceva.

  5. Ostap Bender Says:

    rasaritule, doua intrebari am:
    1. de unde stii ca o chema Rebecca?
    2. cat de mica avea gura? ca diametru zic.

  6. rasarit Says:

    Lorena, daca erai atenta ai fi sesizat ca este vorba despre un pasaj. Este incomplet. Nu cred ca este nevoie sa explic mai departe.
    Ca diametru, gura ei nu putea sa primeasca cat era necesar – asta daca este sa-ti raspund la subintelesul pe care l-am receptionat eu din intrebarea ta!
    Multumita?

  7. Proctologu' Durerii Says:

    Mie pasajul imi sugereaza ca era o cioara de Ferentexas care nu punea mana pe carte decat ca sa faca niste cornete.. Dar, ma rog, daca tie iti placea, peste 5-6 era buna si acum..


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: