Fragment

Uneori imi lua palma in palmele ei si ma ducea departe, cat mai departe. Ma extragea pur si simplu dintr-o lume pe care ajunsesem sa o detest cu tot sufletul si imi corela una noua, construita si faiantata de ea. De ea insasi. Acolo, in subsolul acela ne lasam trupurile sa cada unul peste celalalt, istovite de degringolada de afara. Mi se parea fascinant sa o vad in toata splendoarea ei, pozand in diferite ipostaze inaintea mea, etalandu-si modele moderne sub privirile mele speriate si emotionate. De cate ori o prindeam in brate imi radea frumos, despartindu-si buzele una de cealalta. Nastea sunete de poveste, melodioase, care-mi mangaiau timpanele si ma faceau sa visez. Era un delir. Ma intersectam, eram acoperit cu tot soiul de matasuri, de toate culorile si marimile, dantele frumoase si albastre ca cerul, camasi creponate, amestecate cu parfumul acela secret, pe care doar doua trupuri incolacite unul intr-altul il pot emana.

Ma instrainasem de toti, iar acea instrainarea ma facea sa cred ca sunt cu adevarat special. Pentru ca femeia de langa mine desena un vis atat de frumos incat decorul trebuia inteles numai de mine. Toate darurile acelea erau pentru mine. Fiecare pas, fiecare calcai asezat pe parchet, fiecare vertebra intisa, fiecare san, fiecare centimetru de piele imi era daruit mie. Devenisem fara sa vreau Dumnezeul unei inimi din care simteam ca nu mai pot iesi niciodata. Este minunat sa te bucuri de creatia unei doamne. Sa o lasi sa aleaga pentru tine. Sa-ti propuna, sa te imbrace, sa te dezbrace, sa te miroasa, sa te spele, sa te aranjeze. Toata pasiunea pe care o adunasem inainte sa o intalnesc, se ducea dracului. Iesea din mine. Nu-mi mai placea nimic din ce adorasem inainte. Nu mai aveam nici o satisfactie sa stau la o bere cu vreun amic suspendat de vreme, sa vorbesc despre umanitate, despre lyric sau despre obsesii. Acum imi placeau chestiile clandestine, efemere, usoare. Imi placea la nebunie sa cercetez linia vietii. Sa analizez fizionimiile fetelor din jurul meu, ale femeilor indeosebi si sa le compar cu a ei. Sa fac descrieri lungi ca niste gene intoarse si sa i le trimit in mesaje. Nu ma mai interesa unde dorm sau la ce ora adorm, sau ce program urma sa am a doua zi. Pur si simplu eram din ce in ce mai neserios. Faceam datorii pe care uitam sa le restituiesc. Imi pierdusem locul de munca, la naiba, la ce mai conta? Era minunat sa simt ca traiesc, ca sunt pus la incercare, ca pentru a-mi atinge scopul trebuia sa intrepretez o scena. Sa mint pentru o suma de bani. Inventam fel si fel de povesti, toate cutremuratoare si fantastice, la care toti cunoscutii mei incepeau sa lacrimeze. Cand plecam de la ei radeam singur si-I telefonam ei sa-I prezint povestile.

Acolo, in subsolul nostru, totul era accesibil. Faceam cu ea orice imi trecea prin cap si usor usor incepusem sa punem bazele celei mai secrete organizatii amoroase din lume. Ne faceam planuri pentru viitor, planuri in care nu mai includeam pe nimeni. Ceilalti erau cu totii niste epave. Niste jucarii pe care le transformasem in unelte. De fiecare data inventam alte motive, de fiecare data ne foloseam de banii lor pentru micile noastre capricii. Ne intretineam unul pe celalalt intr-o minciuna frumoasa. Era ciudat pentru ca intr-un timp atat de scurt ea incepuse sa contribuie foarte mult la visurile noastre. Pleca cu orele din templul nostru si cand se intorcea, venea plina de bunatati. Salamuri scumpe, sampanie si vodka, tigari si trabucuri. Apoi cadeam din nou unul peste celalalt si ca sa nu ne apuce mustrarile ne strangeam in brate puternic si ne sarutam patimas. Faceam dragoste pana dimineata tarziu, pana cand umbrele rasaritului planau deasupra noastra si dadeau senzatia unui nou inceput.

Explore posts in the same categories: Prin paduri intunecate

6 comentarii pe “Fragment”

  1. conia Says:

    frumos…foarte frumos!

  2. rasarit Says:

    este ceva la ce lucrez de ceva timp. intregul este mult mai frumos 🙂 (si nu fac reclama)

  3. Najdhya Says:

    Sa fie iubirea apoteotica sau pierderea sinelui?

  4. rasarit Says:

    probabil amandoua. pentru ca tin una de cealalta..


  5. […] De fapt, nici nu cer nimănui să mă înţeleagă. Nu mă aştept să ştie toţi ce înseamnă să iubeşti la nivelul la care iubesc eu. Nu mă aştept ca oamenii să cuprindă complexitatea sentimentelor mele. Dar mă aştept să mi se ofere puţină încredere că ştiu ceea ce fac. Că sunt conştientă de urmările deciziilor pe care le iau. Sprijinul va veni de la cei care vor simţi, dar măcar un pic de încredere, ce naiba! […]


  6. […] se mai schimbe, de asemnea si decorul…Adica unde e iubirea aia apoteotica de care vorbea Rasarit intr-unul din posturile lui? De cand n-ati mai trait sentimentele frumoase din plin, pana la extaz, […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: