Dincolo

Vine ea inapoi… imi spunea cu superioritate si dispret, acum ceva timp, un smecher de colegiu.  N-o sa gaseasca nicaieri confortul pe care eu i l-am oferit, garderoba eleganta cu care am afisat-o pe la petreceri si se serate, sau Mercedesul cu care s-a obisnuit si din care privea lumea fara probleme.
In mintea lui totul se rezuma la lux. Intr-un fel are dreptate, gasesti peste tot femei care s-ar culca cu tine pentru cativa euroi, darmite pentru o viata pe cai mari. Dar daca o femeie nu mai vrea… daca ochii ei nu mai rasar atat de lin cand o intampina seara cu un vin nobil sau o rochie scumpa, nu ai nici cea mai mica influenta asupra ei. Iubirea nu poate fi controlata, dictata, obligata. Iubirea vine si trece. Si fraierul a ramas cu ochii indreptati spre infinit. Fireste ca ea n-a vrut sa se intoarca. Si-a bagat pula-n sacii lui plini de bani si-a taiat-o in Belgia, acolo, la munca de jos, care-ti ofera cele mai mari satisfactii, cele mai mari placeri din viata asta.
E bizar si nepoliticos chiar –  sa te treci peste etape si ea a inteles toate astea. Sa te trezesti deodata, peste noapte, cu o avere pe care nici o meriti, nu stii cum sa o controlezi langa o persoana de care nu te leaga nimic. Eu sunt convins ca asta e visul fiecarui muritor. Sa sara peste etape, sa se roage intr-o noapte la bunul Dumnezeu si sa primeasca spontan sume colosale… Sa conduci un Mercedes cand esti tanar ce pula mea. Sa deschizi portierele la semafor si sa urce instinctual in masina o bruneta sucara, cu ochii galbeni  verzui ca steagul Braziliei sau o blonda cenzurata de la poluri… Pentru ca esti satul sa tragi de tine pana la epuizare si sa vezi zadarnicia, neputinta de a te ridica din cacat. Vrei si tu poate mai mult. Recurgi la farduri, te imbraci mai frumos. Mergi poate singur in Mall-uri si-ti alegi haine fitoase, telefoane smechere, chiar daca esti lihnit cateva luni – macar asa sa fii si tu in rand cu lumea buna. Te imprumuti si iesi in oras ca bastanii, bei wisky in cluburi selecte si speri, de ce nu, sa o impresionezi pe smechera aia in haina de piele care sta la bar. Uneori ii oferi o vodka cu gheata si-ti zambeste politicos. Ai vrea sa-o intrebi – Te futi fa, fir-ai a dracu… sau stai in ciuda pulii in Bamboo??? Toate astea in demersul nebun de a sari peste etape, de a nu trebui sa astepti pana la 50 de ani ca sa conduci un bolid.
Femeia despre care vorbeam la inceput a renuntat la averi. La ce folos cand sufletul nu bate? Uneori saracia e atat de frumoasa!! Si sacrificiile cu care o intretii – indeosebi. Ne ducem cu totii spre aceleasi locuri, dar tu, intelectualul pulii mele, tu, smecherasule de colegiu, tu uiti ca n-ai nici un drept sa judeci. Cretinul naibii a trimis barbati in haine negre sa o urmareasca. Sa o aduca inapoi cu forta de-ar fi fost nevoie. Au batut-o si-au adus-o pe targa.

Au bani, au masini si cred ca lumea e a lor, futu-i in gura sa-i fut. Nu stiu sa scrie, nu stiu sa vorbeasca si spre rusinea epocii, cand trec pe holuri, duduile sunt in delir. Ce pretentii sa ai de la o lume in care a oferi o floare unei femei este o rusine, un gest ieftin. Astazi curtea se face cu bijuterii stralucitoare si scumpe. Lumea decade si odata cu ea tot ce e mai frumos. Eu mi-am inchis ferestrele si acum visez. Am devenit imun atator mizerii si nimicuri. Singur in saracia care mi-a devenit prietena am invatat ca e frumos sa mangai, ca e frumos sa saruti, sa atingi sau sa imparti o camera, un pat. E frumos sa gadili, sa privesti un zambet, sa-l traiesti si sa nu judeci. Sa oferi fara sa ai pretentia de a primi ceva inapoi. Pentru ca idealurile trec peste mine si chiar daca uneori am senzatia ca raman in loc, blestemat de o clepsidra ascunsa a timpului, stiu ca undeva, ceva din mine a atins o minune.  Sau mai multe…

Explore posts in the same categories: Jurnal de bord