Albastra lebada este incatusata. Ramane boala aceasta grozava..

Sunt foarte putine clipele care imi pot oferi mai mult decat halucinatia unei iluzii. Pentru ca iluzia este cea mai frumoasa forma prin care imi pot pierde timpul. Aici se naste lumea mea, lumea in care nu ma simt marginalizat, neingrijit si necunoscut. Aici uitarea nu mai este doar o stare de putrefactie a memoriei ci si o arta a supravietuirii. Sa poti uita in timp ce traiesti o iluzie este o adevarata maiestrie. O forma de lupta continua si asidua impotriva propriului sistem imunitar, impotriva propriului organism. Adica sa castigi invingandu-te pe tine.
Pe mine cel de acum doua zile nu ma mai tin minte, dar ma recunosc pe mine cel de acum, cel pentru care mirajul inseamna eternitate – unde fata morgana este emotia imposibilitatii, iar oaza s-a transformat intr-un bordel. Femeia asta se adanceste in mine cu precizia unui glont, cu precizia unei raze solare sau a unei unde laser. Imi invadeaza istoriile ca sa-mi ofere nesiguranta unei decizii. O decizie care se reflecta – nu ca de obicei asupra sortii ci a mortii timpului in tample.
Habar n-am care vor fi urmarile. A nu trai langa ea ma avanseaza pe mine din statutul de barbat la un nivel de masculinitate greu de imaginat. Ma folosesc de ambiguitatile pe care viata mi le infatiseaza doar ca sa-mi iau doza zilnica de neputinta. Adica imi accept conditia doar pentru ca stiu ca n-as putea sa deschid o cupola intre mine si ea. Ea este un mister descifrat din ce in ce mai mult de privirile mele, insa interzis atingerilor palpabile, reale. Ea este o bula de aer, o scurtatura. Dar pe care, daca vreau sa o trec, trebuie sa-mi asum riscul revoltator al uitarii. Acelasi risc bolnav, nesatul si infometat.
Am senzatia ca trece. Ca ma pot diviza pe mine insumi, ca-mi pot lasa jumatate de suflet sa numere pasii indepartarii ei, iar pe cealalta aici cu mine. Stiu insa ca oricat de asiduu as munci pentru o dragoste, aceasta va curge intotdeauna printre degetele mele. Stiu ca uneori aceleasi iluzii ne vor aduce iarasi aproape. Si este incredibil cum simt in fiecare fibra ca e bine ca exist in aceeasi perioada cu ea. Apoi va deveni mediocritate tot ceea ce astazi consider ca este minunatie. Sentimentul se va diminua atat de tare incat in el nu va mai mocni nici o flacara. Va fi o senzatie de indiferenta, condusa – poate – de o simpla amintire.
– Ce mai faci?
– Traiesc….
Si cu asta se spune totul. Cu asta se spune cel mai tampit adio din toate timpurile. Cu asta se pune punct lacrimilor din ultima clipa, cu asta se stopeaza prima discutie, se crucifica primul mesaj sau prima intalnire. Asa, pe rand, se duce dracului toata increderea, se duce dracului tot timpul asta.
De ce te iubesc? Pentru ca tu ai impiedicat sagetile sa treaca prin mine. Tu oprit scurgerea stelelor din mine, m-ai salvat, m-ai prins, m-ai recuperat. Tu ai facut dintr-o fantoma un om. Vorbesc despre omul din mine, omul pe care nimeni altcineva nu-l cunoaste si nici un radar nu-l poate depista. Tu mi-ai adus primul cer si m-ai eliberat acolo, lasandu-ma sa gust ca un pescarus – liberatatea si aerul sarat al marii…
De ce ma uiti? Pentru ca sacrificiul atarna prea amar pe umerii tai. Pentru ca nu gasesti nici o cale, nici un drum interesant, sau macar corect. Nu intalnesti nimic care sa-ti dea senzatia ca e posibil, ca se poate. Te aduni numai atunci cand plangi, dar lacrima ta nu schimba cu nimic itinerariul. Vom fi la fel si maine si poimaine si tot asa… si tot… si tot asa….

Reclame
Explore posts in the same categories: Uncategorized

4 comentarii pe “Albastra lebada este incatusata. Ramane boala aceasta grozava..”

  1. psycho Says:

    sublim! magnific! de o sinceritate tragica! nu stiu cum te descurici cu cartea aia,dar daca ai scrie mereu in forma aceasta,ai muta nu doar muntii din loc,ci cerul insusi,in inimile cititorilor! textul tau e de o puritate literara imaculata,inegalabila! felicitari,R.! desi, la un momendat,recunosc, m-am indoit putin de tine, (nu prea stiu in ce sens) tu nu poti sa apui niciodata! ce dracu? doar esti RASARIT!!!

  2. psycho Says:

    moment dat* 🙂

  3. verdedeparis Says:

    Nu stiu niciodata ce sa spun, dar comentez doar ca sa scriu ceva aici, semn ca am fost si am citit. Foarte, foarte frumos.


  4. e al treilea text pe care-l citesc la tine,dupa prima vizualizare a blogului. 🙂 imi place la nebunie, deci te bag in blogroll. nu ca pe o favoare,sau naiba stie ce. ci doar sa te am acolo. 🙂 nu,sa nu publici comentariul asta.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: