celule

Cel mai greu imi vine atunci cand trebuie sa respir. Cand trebuie cu orice pret sa respir, sa fac o sinapsa cu mine insumi, o dedublare pe care sa o suport pe toata durata ei si sa o intretin. Nu stiu de ce mama dracului m-ai lasat singur. Habar n-am la cine ai fugit si cati timpi ti-au trebuit ca sa dispari. Pentru mine totul a fost o fractiune de secunda…
M-am imbatat in seara asta, baby! M-am imbatat – exact asa cum nu iti place tie, asa ca, sa fiu impuscat!!! Dar daca cineva ar fi capabil sa ridice arma, mi-as dori din tot sufletul sa fii tu aceea. Tu sa decizi si eu sa suport pedeapsa. Fireste ca am stat la aceeasi masa retrasa, in acelasi colt blestemat, cu ochii la aceeasi bucata de gresie. Fireste ca am strans in palme vesnicul meu pahar si i-am spus din nou rugaciuni si iar am amintit de tine, si iar de tine, doar de tine. Cand am ce sa vorbesc – vorbesc despre tine, cand nu – vorbesc din nou despre tine.
As vrea sa-ti sarut sanii. Nu ma intreba de ce sar direct acolo, pentru ca nu am un raspuns pe care sa-l detin. Stiu doar ca vreau sa adorm cu o palma intre picioarele tale albastre si cu una pe ceruri. Pentru mine asta inseamna mai mult decat o rugaciune. E, poate, o binecuvantare. Si daca este o binecuvantare, atunci sunt salvat. Si daca sunt salvat, n-are rost sa-ti mai scriu. Si daca n-are rost sa-ti mai scriu, de ce mai traiesc?
Iata-ma. Ma mai cunosti? Sunt acelasi. Sau altul, dracu` mai stie. Important este ca sunt si sunt aici. Eu nu plec si nu dispar. Eu raman sa vad sfarsitul, indiferent de rezultatul lui. Chiar daca se vor supara ursitoarele pe mine. Oricum cine mi-a ursit destinul asta a fost un cretin. Eu am calculat si-am inmultit si-am impartit clipele pe etape, apoi le-am dat nume ca sa nu le uit, apoi le-am renumarat si recalculat pana cand s-au sfarmat si le-am asezat frumos intr-o glastra. Stii ce-a ramas?
Se intampla multe lucruri cu care nu sunt de accord, nu vezi, si Barca….a fost eliminata. Se intampla multe cacaturi, e tot ce pot spune. Dar, dependeti de ele fiind, nu ne ramane decat sa ne bucuram ca traim in epoca lor si sa ne sarutam pe strada, instrainati si cu oricine ne-ar iesi inainte. Hai sa ne sarutam cu oricine. Hai sa luam buze peste buze, tot felul de buze. Sa ne sarutam continuu, sa rupem secundele in fire si sa uitam de ele. Hai sa ne sarutam pe margini de ere nocive, imi place nocivul tocmai pentru ca tu ai avut o privire nociva catre mine…
Fulgera. M-am ghemuit ca un copil langa dus. Laptopul plange si iti jur ca ating disperarea pe labe. Are degete fine si pielea unui bebelus. E fragila ca o femeie in calduri. Ma saruta si o face splendid. Uitasem gustul asta… uitasem sa fac dragoste. Uitasem. Ma saruta din nou si ma incatuseaza. Ma leaga de vise si, crede-ma, nu imi doresc sa ma opun. Vreau sa profite de mine, de depresiile mele sarmante si sa ma adune de prin santuri. Nu stiu de ce, dar am impresia ca nimeni nu imi poate spune mie acum ca nu ninge cu flori de liliac si parfum de mireasa. Am impresia ca restul sunt niste dobitoci. Am impresia ca mor.
Si am murit.

Explore posts in the same categories: Prin paduri intunecate

3 comentarii pe “celule”

  1. verdedeparis Says:

    Aproape ca abia astept sa scrii cate un post nou sa citesc, nu stiu ce naiba are stilul asta al tau de imi palce asa de mult. Poate pentru ca inteleg cum e sa-ti fie dor.

  2. rasarit Says:

    nu prea stiu ce sa spun…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: