Fraze

Nu mai gasesc scurtaturi. Nu stiu ce e cu mine, de ce am decazut intr-atat de mult incat sa-mi pot plange de mila, insa, sincer sa fiu, n-am nici un chef sa renasc. Mi-e bine asa. Mai un facebook, un bowling, mai un bar si asta e. Incerc sa-mi delimitez orizonturile. La urma urmei, n-are nici un rost sa cercetez filosofiile unor tembeli. Caut libertatea in fiecare particula de oxigen. Adevarata libertate. Cea care te urca pe ceruri, iti departeaza brate si te indeamna sa-ti bagi pula-n omenire. Poti sa o faci, esti liber. Poti sa te dezbraci si sa le-o arati tuturor… ce-ti pasa? Ce ti s-ar putea intampla? Sa te ascunda intr-o grota rece si sa uite de tine? Sa-ti zguduie doi pumni in mufarina sau sa-ti puna pistolul la tampla? Povesti… In stadiul asta, orice ar face ar fi un imbold catre mai bine.
Desigur, am pierdut de-a lungul timpului toate lucrurile la care am tinut cu adevarat. Si nu au fost deloc putine. Important este sa stii sa-ti pastrezi cateva pentru vremuri nasoale. Ei bine, eu n-am stiut. Eu am pus la bataie totul, pentru ca mi-am dorit, cu ardoare, nimicul. Si nimicul era o capcana. Spun asta pentru ca nimicul dorit de mine avea un aspect demential. Brunet si angelic in acelasi context. O avalansa. Iar eu m-am asezat in centrul ei si pentru o perioada mi-a fost bine. Si atunci m-am crezut liber. Am realizat ca nu sunt taman atunci cand, incercand sa ma urc pe liane, nimicul imi cerea sa raman doar ca sa-i flutur evantaie prin obraji.
Uneori sper sa ma usuc ca un mac. Sa raman inmiresmat pe campia intinsa si sa ard sub lumina solara. Mi se pare superb. Viata e construita sa ne ofere si chestii d-astea, numai ca noi, luati de mirajul modernitatii, incetam sa ne cerem drepturile pe care le avem din fasa. Sunt clipe in care sunt literalmente zbuciumat de oamenii din jurul meu. N-am inteles niciodata de ce trebuie sa duci la extreme o scanteie. Eu am avut o iubire si-atat. Nu m-am aprins de enspe mii de ori printre garduri, n-am dat foc cirezilor de pizde care s-au prelindat pe langa mine si nici n-am jignit vreodata o femeie. Ei au luat-o razna. Probabil d-asta au cazut si marile imperii. Vine sorocul si te arunci ca un dement  fara sa stii ce te asteapta. Mai mult decat atat, inveti sa-ti placa.
Pe messenger vorbesc cu trei persoane. Restul sunt virusi. Pula mea… oi fi si eu unul dintre ei, dar macar nu radiez. Nu mi-a placut niciodata sa radiez sau sa fiu radiat. Imi place umbra si iubesc intunericul. Ma ascund dupa perdele si stau inchis in camera mea rece in care sunt liber. E si asta o forma de cer. Albastra, neagra… imi este totuna.
Respir mai greu fara tine, baby. Probabil ne vom intalni alaltaieri ca atunci… ca poimaine. Imi vei spune din nou ca n-are rost sa vorbim si maine am stiut ca ieri te voi vedea ultima data.
Ce exercitii lexicale de cacat, baby. Fireste ca te iubesc, dar uneori vreau sa ti-o spun mai bolnav. Nu e cazul acum. Paragraful de mai sus e harcea-parcea. Iarta-ma. Poate e cazul sa dorm si eu….
Noapte buna!

Explore posts in the same categories: Prin paduri intunecate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: