Leii nu plang

S-au stins luminile intre noi si oricate becuri as aprinde sau oricat de mult te-as cauta cu flacari albastre, tu nu vei mai fi nicaieri. Nu ma intreb de ce, nu am nici un dubiu, daca exista un vinovat, acela sunt eu. Eu, eu, eu…
Mereu, iubirea mea, mereu ti-am vorbit despre drumurile care se contopesc intr-unul singur, despre durerile acestui drum, despre privirile lui, insa nimic din ceea ce am construit pentru el n-a insemnat pentru noi o sosea. Cateodata aud peretii cum suspina si pofta lor de tine, setea lor de sangele tau nu se poate satura alimentandu-se la nesfarsit din iluziile mele. In fiecare zi risipesc amintiri cu tine. Le sterg de pe suflet… sau doar incerc sa fac asta.
Pe unde esti? Raspunde-mi, saptamanile curg. Si nu o fac in felul lor, ci al dracului de molesitor. O ploaie permanenta, mocaneasca si plictisitoare. Nu vreau sa-ti ascund adevaruri, din patul tau privesc acum plictisul. Candva, inainte de tine, am tanjit dupa linistea asta. Astazi as da orice s-aud galagie. Sa-mi las timpanele sa transpire, sa oboseasca. Iubesc sunetul tau…
Ce-ti spun aici, iubito? Tu nu existi. Sau daca o faci, nu cred ca te intereseaza tristetile mele. Si-ti dau dreptate. Cum te-ar putea interesa ruinele unui strain? Ce castig ai avea ascultand spovedaniile unui barbat transformat ulterior intr-un oarecare? Eu ti le soptesc in speranta ca te vei intoarce. Tu le vei citi bucurandu-te ca ai plecat.
Ma intind iarasi peste perne. Nu stiu de ce, dar simt nevoia sa-mi aud gandul. Nu gandul care ma duce la tine, ci cel prin care vei veni inapoi. Astazi m-am simtit mai inutil ca inainte, mai lacom, mai absent. Mi-am cercetat privirile si m-am depistat dependent de reverie. Am aruncat cartile in sertar si am pastrat pentru mai tarziu niste cuvinte. Iar daca te mai iubesc ti le voi prezenta aici, in noua epoca. Ti le voi parcurge aici, pe acelasi trotuar, in aceeasi nemuritoare poveste. Mai tii minte trotuarul? Intre timp, niste idioti l-au desenat in verde. Dar nu ma supar, uneori am senzatia ca te privesc in ochi, sau ca-ti matur pielea… ca ratacesc descult prin sanii tai, coborand usor peste coaste si fese. Ca ating ca o umbra genunchiul care-mi scartaia la ureche si talpile acoperite de sosete negre.
Nu-ti face griji, nu plang. Imi pare rau, dar nu plang. Leii nu plang niciodata, nici macar atunci – cand fara leoaice cauta pantere…. Leii nu plang, nu plang, nu plang. Dar lacrimeaza vesnic.

Explore posts in the same categories: Jurnal de bord

5 comentarii pe “Leii nu plang”

  1. verdedeparis Says:

    Imi place foarte mult cum scrii.

  2. psycho Says:

    ipocrizie!

  3. Symphonie Says:

    iubirea nu trebuie sa doara…

  4. rasarit Says:

    Ipocrizie? Wow!

    Symphonie – e mai mult decat adevarat. Multumesc!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: