Sunet de Techirghiol

Techirghiolul are lacate mari. O metropola cosmica, adapostitoare a stingherilor. A celor care traiesc pentru suflet. Si sufletul inseamna arta. Un oras poleit cu albastru,ca o femeie frumoasa.Un capat de lume sub raze solare. O nostalgie primavaratica de volane si parbrize, acoperite toate de oxigenul moale ca o bucata de vata din care-ti vine sa rupi si sa-ti stergi cu parfumul marii – obrajii. Scantei nocturne corelate pe irisii surzi ai alb-negrului din Techirghiolul vechi si amar…
Techirghiolul n-are aeroporturi. N-are strazi intortocheate ca o intreaga retea vasculara. N-are autostrazi bengoase, luminate intens de panourile publicitare si de farurile bolizilor nemtesti. Techirghiolul n-are vitrine colorate in care stau asezate in diferite pozitii – manechinele de plastic. N-are fantome rosii sau verzi care sa se plimbe noaptea tarziu prin grotele lui sangerande. N-are aerul religios din preajma muntilor, n-are aglomeratia si invalmaseala bucuresteana, n-are ticaitul spasmodic al metroului si nici sculpturi in fildes. N-are nelinistiti siropoase, n-are rondouri labirintice tiparite ca un mozaic pe bitumul cenusiu. N-are baruri de streaptease, n-are cupole studentesti sau defilee de sticla incrustate pe scoarta limanului. N-are semafoare, n-are culorile paunului,n-are hoteluri de cinci stele sau parcuri inmiresmate de parfumul teilor inalti si zvelti ca niste cruci de lemn. N-are motoare cu reactie sau energii eoliene, n-are Turnuri Eiffel nici Arcuri de Triumf. N-are mall-uri cu benzi rulante, dichisite frumos in preajma sarbatorilor. N-are fuste scurte de promenada tarzie, n-are masini asezate pe patru benzi ca niste cortegii, n-are bataile inimii accentuate de sunetul decibelic al cluburilor de noapte, n-are imagini pictoriale – albe, galbene sau caramazii… N-are chintesenta caselor de moda europene si nici efectele speciale de la Hollywood, n-are vitralii englezesti si nici cantece de trubadur ranit. Nu, n-are zgarie-nori…
 Techirghiolul are numai lacatele mari si portile inalte si grele. O metropola cosmica, nascuta in imaginatia vechilor caligrafi. Techirghiolul are suflet in fiecare membrana, in fiecare fir de timp sau privire a spatiului. Are sarmul invinetit al vechilor cladiri, ascunse de mult sub apele tacerii. Ferestre albe, blindate de balcoanele care atarna trist ca niste perdele intunecate peste ziduri reci. Techirghiolul geme. Ranile se vindeca. Orasul capata imunitate si raspunde. De cate ori plec, ii aud chemarea. Il simt fredonandu-mi dureri antice, dureri la care numai el este antidotul. Techirghiolul ca o eterna logodnica.
In amurg orasul naste clipe. Taxiurile negre se asaza pe sosea ca niste perle. Acoperisurile canta serenade la orga vremii. Techirghiolul traieste… cochet ca o femeie in vesmant purpuriu. Iluzia ca cineva poate pata acest oras sub eronate versuri s-a destramat. Cu miscari de pendula, pamantul se misca. Eu ma foiesc sub decorul tarziu de februarie. Am ajuns acasa. Peste intuneric – soarele explodeaza cu puterea a zeci de miliarde de eruptii vulcanice de proportiile celei de la Pompei, luminand abisul cu  albastrul normalitatii. Techirghiolul n-are case de moda sau efecte Hollywoodiene, n-are aeroporturi sau zgarie-nori, dar are cafeneaua unde se scriu povestile, are sunetul literei taman strabatuta de uitare, are urma pasilor dintai, primele insemnari, primul inot, prima plutire si prima miscare a lebedei. Prima intalnire. Prima atingere. Primul sarut. Prima noapte. Prima despartire. Prima betie. Prima strofa… toate inchise in cufarul lacatelor mari. Toate sub sacoul masliniu al orasului, sub portile lui grele.

Reclame
Explore posts in the same categories: Prin paduri intunecate

2 comentarii pe “Sunet de Techirghiol”

  1. mistery_icon Says:

    loc departe de sanatoriu… techirghiol. Sa ratacesti de nebun prin el si sa fii vrut ca asta sa fie intregul tau univers. sa te fi nasscut si sa fi ramas intr-un glob de cristal departe de modernismul contagios. sa nu vrei sa visezi la refugiu, la un alt timp. oare cine nu ar dori linistea ? imbracamintea transparenta? loc in care timpul se arunca fara sa trebuiasca sa se intoarca… cateodata imi intinereste ochii… nu mai conteaza nimic.o secunda.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: