Se facuse tarziu

Apoi se duc… Cat de stingher! Ce singuratic! Raman zambete negre inscriptionate in arhiva. Cuvinte tocite, lipsite de sensuri. Litere moarte, infipte adanc sub piele pentru ca niciodata sa nu pot scapa… Usile  deschise inainte sunt incuiate, acum, pe dinafara, de unghii straine, necunoscute. Stau si privesc, captiv intr-un sarcofag, intr-un decor fara ferestre. Habar n-aveam cat sunt de singur. Nici nu stiam cat de departe m-am retras, tragand dupa mine cisterne de parfum cu iz de trandafiri si liliac…
Nu exista intoarceri, reintoarceri. Exista hotarari deja luate. Decizii care ma arunca sub pat si ma lasa acolo, sa inghet, sa stagnez, sa chem si sa plang. Si ori de cate ori mi se pare ca vine, de fapt, cineva pleaca. Culoare luminii ramane intact. Pe holuri, gresia inca pastreaza caldura si forma talpilor. Au fost cu totii aici.. si cand ascult tacerea mi se pare ca zambetele abia acum omoara sunetul.
Lanturi care spinteca pielea din jurul umerilor, frecandu-se ca un bomfaier, de oase. Ochi care elibereaza in oglinda ultimele clipe, ca  ochii unei cobre – clipa mortii. Privirea e trista.. ce s-o fi intamplat? Carlionti de bastinasa rastigniti prin pereti, pahare goale, scaune batute adanc in parchet, pustiu: rece! Despartirea ca o pustietate bronzata. Ne vedem in cealalta viata, sau in vis, draga mea. Aici nu ne putem adapta. Ne intalnim acolo unde locul permite stabilitate fara sa ceara suflete. Fara rani. Fara stigmate. Pana atunci imi strang ultimele bucati de carne atarnate prin lustre si cuie de tablouri. Nu mai pot astepta. Bate vantul si trenurile parasesc garile. La revedere, lenjerie rosie. La revedere, cizme lungi, picioare epopeice si buze creole.
Somn fara trup. Cimitir cu aripi. Mormintul unui viu. Spirit ars de mediocritate si infantilism. Evanghelii absurde. Pamant incrustat, cu sfarcurile taiate. Habar n-aveam ca sunt atat de singur. Cafele scurse prin panze albe, tricouri umede, strans-lipite de pielea ta. Mai multe cavouri. Sarafane. Baldachine negre. Tigari imprastiate si ploi interioare. Degete si taste.
Usile se incuie singure pe dinauntru. Pasi care se apropie. Unghiile strivesc vizorul din interior. Se facuse tarziu..

Explore posts in the same categories: Prin paduri intunecate

3 comentarii pe “Se facuse tarziu”

  1. mistery_icon Says:

    Unii sunt facuti sa se ascunda in despartire. Si oricat incerci nu le poti clatina refugiul.Ziua ii va plictisi cu umbre, dar noaptea vor musca vampiric din ingerii lor.
    Despartirea e renuntare, sfrasit de lupta. Poate ca buzele ei vor sculpta trupul unui necunoscut prin care alegorice, dar nu vor mai fi asa creole, iar lenjeria… doar cu el a avut-o rosie.Dar amprentele lor danseaza pe gresie. Se infig aceleasi clipe in ei , desi sunt in locuri atat de nepotrivite. Rand pe rand, unul dintre ei va uita primul, intr-un tarziu… despartire omeneasca, nu sufleteasca.
    In prezent, nimic din interiorul lor nu poate spune adio.


  2. Teatral, amanuntit, imi place !

  3. rasarit Says:

    Cate sentimente se ascund in niste litere! Innebunesc cand imi dau seama!!!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: