Preludiu

astfel ca iluziile ni s-au spart – cernand peste noi
indoiala plecarii…
si sarutand-o am realizat ca buzele ei miros a mare
iar toate cuvintele pe care mi le spune inseamna capat al lumii..
ne lungim pe covor si suntem la fel de virgini ca la-nceput
picioarele fredoneaza si canta clapton in surdina
si ochii albastri au colorat deja clipa
lasandu-mi fortele sa se adune si sa creeze curcubeul
o sarut usor, privirile ne cauta stinse
glasul ii tremura – huuuuuuu, ca o briza a momentului
a verii. Gatul ii miroase a flori de cais
palmele ni s-au unit in aer si cobor
pana cand sfarcurile imi cladesc palatul si timpul nu mai are iarasi
nici o importanta.
ploua cu umeri si spatiul restrans devine un living ametitor
in care atingerile sunt dulci si canapeaua fierbe ca o cafea
si tremuram – si tremura – si tremur
ne-am schimbat mult. ingerii ne privesc ca niste umbre moarte
fara sa mai aplaude ca in trecut
si stau in lumina fara perdele, iar Dumnezeu ne binecuvinteaza sentimentul
pantecul ei  moale ca saltea cu apa
e toamna ce-si arata in ferestre, frunzele
cobor adanc! pana cand limba mi se loveste de uterul incins al Vezuviului
si parca-i sarut frantuzeste, inima
nu mai exista reguli… doar idei
si ele ne lovesc in tample si ne conduc spre intunericul raiului
asternut peste noi.
coapsele ii rad, prosoapele au cazut, ceilalti dorm
in camin arde focul, iar noi spargem destinul
cu sunetul nostru.
intru in ea ca-ntr-o moschee fara mohamed
si clopotele bat singure la fiecare secventa moliftica
ies din ea si clopotele se opresc dur si rece
altceva n-are rost..
ovarele s-au spart si deseneaza bulevarde pentru noul rau divin
ce va sa vin
o mantie ne-a ascuns prin paduri negre si dese
scotandu-ne la capat impreuna
pielea ii miroase a valuri si scoici
iar eu imi caut trupul pe nisip
ca un leu pictat la granita timpului
ca un leu ranit de fragmentarea trecutului
ca un leu in miezul iubirii solare!
apoi ne-am imbracat si-am ratacit…
fara tigari si fara vreun punct de reper!
i-am prins fotografia in dinti inghintindu-i imaginea
in bucati – pentru renasterea ei intreaga
in al treilea mileniu.
ce-o mai fi facand fara mine si dunhill – nimeni nu stie
doar ca si acum marea miroase, invechita, a ea…

Explore posts in the same categories: Poezii