Somn-usor, Baby

Ori de cate ori iti spun Somn-usor, simt cum buzele mi se inchid ca o scoica. E greu sa descriu, dar simt cum sufletul imi iese din fiecare os, din fiecare organ. Raman cateva clipe sa iti privesc somnul, iar dupa aceea imi reiau activitatile nocturne. Desfac incet sticla de Black Label, torn in pahar si ma asez pe scaun cu laptop-ul inainte. Imi verific ultimele notite, calendarul, blogul, dupa care ascult o muzica de greieri. Ma las pe spate, incercand sa-ti fixez pozitia si ma intreb cum ar fi… Cum ar fi sa ma trezesc dimineata in sufletul a ceea ce am fost in urma cu zece ani, dar sa stiu tot ce stiu si astazi. Adica eu cel de 24 de ani in eu cel de 14. Adica sa ma trezesc pe 27 octombrie 1999. Black-ul incepe sa tremure, paharul mi se clatina, iar celelalte lucruri din camera dispar pe rand. Uite-ma in oglinda, am un inceput ambitios de mustata. In fata imaginii pot sa observ bluza albastra cu pete albe pe care am imbracat-o cand mi-am facut intaia oara buletinul. Blugii negri, adidasii negri. Doamne cat am iubit acesti adidasi. Si cat de mult le-am simtit dorul. Rad. Stiu ca in acest punct voi fi literalmente disperat sa te caut. Voi incerca sa deschid messengerul, dar din pacate nu am asa ceva. N-am calculator, n-am telefon.. Adica am telefon fix, dar am certitudinea ca tu nu ai numarele actuale. Nici unul dintre ele. Asa ca singura optiune este sa merg pe urmele tale. As vrea sa te vad, sa imi vorbesti, sa ma iei in brate, dar parca viitorul actual imi este mult prea indepartat. Ar fi o nebunie sa-ti spun ca voi trai cu tine in 2009. Ar fi o nebunie sa iti vorbesc despre viata noastra din 2009. E o nebunie ca pot gandi asa ceva. Imi privesc atent propria-mi persoana. Am emigrat din mine lasandu-ma in muzicalitatea greierilor. Am inainte paharul de Black, tigara si ma privesc scriind. Din cand in cand inghit cate putin whiscky, clatindu-mi totodata – copios – gingiile. Ma vad plangand, intr-o lumina albastra si parca timpul se opreste cateva minute in loc, dupa care iarasi incepe sa pompeze. Iar se opreste in loc, iar pompeaza… In sfarsit te gasesc. Esti tu. In 99 erai destul de plinuta, sincer vorbind. Aripile iti sunt abia in stadiul de proiect,ochii, in schimb, inconfundabili. Acelasi verde-albastrui pe care l-as recunoaste din miliarde de perechi. Stau la poarta liceului, privindu-te in timp ce joci handbal cu fetele la ora de sport. Esti imbracata intr-un trening albastru, adidasi albi. Nu e nici pe aproape gustul pe care mi l-ai prezentat mie, e mai mult o ramura a acelor vremuri..

– Buna, sunt Razvan—imi rasuna in minte. Sa vin si sa te iau in brate. Stii, peste vreo zece ani o sa fim impreuna, o sa ne-o tragem ca dementii in fiecare noapte, o sa mancam shaorma si o sa bem Black Label. Tu o sa adormi inaintea mea si ori de cate ori iti voi spune Somn-usor o sa-mi simt sufletul iesindu-mi din fiecare organ. Dupa cateva secunde pe care le voi petrece urmarindu-te in momentele in care adormi, ma voi ridica si ma voi aseza la laptop, cu acelasi pahar de Black inainte,imi voi verifica calendarul, blogul si voi asculta o muzica de greieri si intr-una dintre nopti ma voi gandi la cum ar fi daca…… De fiecare data cand iti spun Somn-usor, buzele mi se inchid precum o scoica. Privirea mi se incetoseaza, mainile imi tremura. Admir sticla de Black, pachetul de Dunhill, dar apoi ma intorc intr-o parte, intinzand bratul si asezandu-l meticulos peste tine. Inchid ochii, acoperind tacerea ametitoare a noptilor pe care le inchei zicandu-ti de fiecare data Somn-usor, Baby! Ma trezesc fleasca! Tu dormi de ceva vreme… Paharul inca mi se clatina. Ma ridic de dinaintea laptop-ului si vin langa tine. Somn-usor… Dimineata imi admir mustata in oglinda, cautandu-te in urma cu zece ani… Somn-usor, Baby!!!

Reclame
Explore posts in the same categories: Jurnal de bord

4 comentarii pe “Somn-usor, Baby”

  1. mistery icon Says:

    ai scris exact de ziua ei…amintirea ei iti dainuie inca si iti pocneste prin tample…probabil iti simti neuronii arzand cand mintea ta ii trimite spre euforia vechilor ei saruturi…buzele ei ti-au lasat amprenta timpului si probabil si acum mai simt gustul lor dulce-amarui asemeni cafelei…iti dainuie umbra ei prin tine …fiecare por probabil mai doreste o miime de secunda in care sa simti imbratisarea ei finita intr-o zi de vara…niciodata nu se va sfarsi senzatia asta…caci ai avut-o, ai pierdut-o , o doresti ca vulturul ce isi urmareste prada ..dar nu o mai poate prinde…nu o sa o mai ai ca inainte …doar sufletul va mai avea voie sa verse torente…tu esti acelasi, ea e alta…tu ti-ai stabilit viitorul ea merge prin viata si lupta…fara tine de data asta…

  2. RR Says:

    2019 – tu, eu, Napoli…

  3. Ion Mitrica Says:

    E frumos spus.Si ma bucur ca nu ai uitat adidasii.Pentru ca merita.Vrei sa pui acest posting pe blogul „adidasioriginali.info” in sectiunea „Viata in adidasi ?” Multumesc !

    Ion

  4. rasarit Says:

    punem textul acolo numai cu conditia sa existe link si o explicatie in care se specifica clar si limpede cui ii apartine.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: