Martor al nebuniei

Atmosfera neagra. Camera neagra. Aproape, esenta angelica, trup fara suflet, intins pe dusumeaua rece. Habar nu am cine e langa mine dar cu siguranta e un cadavru. Zace in mlastina dimprejurul meu. Ma ridic in intuneric si incep sa-l pipai, sa-l ating. Ii simt gleznele inca fierbinti scurgandu-se prin degetele de la picioare. E numai sange. Intuneric si sange. Alunec in acest basorelier mortuar, in aceasta biserica cu aspect de morga si simt cum elimin tot negativismul acumulat de-a lungul vremii in mine. Urinez. Fierbinte. Mintea imi produce un joc al emotiilor depline, alertandu-mi nervii din toate organele. Trebuie sa scap de aici. Trebuie sa ies. Trebuie sa evadez. In cele mai indepartate tinuturi ale mintii mele, parca stiu ce se intampla aici. Imi sunt si nu imi sunt straine aceste imagini. E o derulare din Saw. Stiu. Numai in  Saw se intampla chestiile astea. E o derulare a mintii mele. Trebuie sa profit de ea. Sa o sug. Vreau sa o sug. Ciudat dar pieptul meu sangereaza.
Cand te trezesti langa un cadavru celelalte simtiri sunt inutile. Inima iti bate cu o viteza demna de cartea recordurilor. Nu stii ce sa faci. Nu stii ce trebuie sa faci. Sunt in aer. Lama din stanga mea imi surade, pentru ca mintea mea devine criminala. Surad. Ma arunc peste femeia intinsa ca o pana langa mine. Sindromul nebuniei totale. Orice criminal prefera sa ucida femeile. Iau cutitul si apas, de la calcai pana la baza curului. Ciudat. Exista sange. Semn ca totul s-a intamplat de curand. Gamba ii este perforata la fel ca si tendonul. Tai cu repeziuciune desi nu vad mare lucru. Ii simt feminitatea. Ridic sticla de Pinot Noir si iau o gura apocaliptica. Sunt imbracat in alb. Halat alb. Sunt in interiorul unui sanatoriu. Sau mai degraba al unui spital. Sunt doctor. De ce mama dracului? Nu mi-a placut niciodata anatomia corpului uman. Acum insa imi place acest lucru. Imi mangaie sufletul. Imi mangaie tamplele. Trebuie sa joc. Stiu. Asa se intampla in Saw. Trebuie sa tai si sa scot cheia din trupul aceste cretine. Dar inainte de toate trebuie sa aflu unde ma-sa e ascunsa! Picioarele mele se impiedica de un barbat tot intr-un halat alb.
Cineva trage cu pistolul. Nu stiu cine este! Nu vad pe nimeni. Ma adapostesc in timp ce continui sa tai din putrefactia aceea tampita care zace langa mine. Nu mai are maini, nu mai are picioare iar eu sunt plin de sange. Peste tot. Gloantele danseaza pe langa mine. Ii perforez sanii desi sfarcurile ii sunt iesite in afara. Tai si imi introduc o mana in pieptul inca neted. Caut. Scotocesc. In cutia toracica sunt o multime de prostii care inca pulseaza. Usor am senzatia ca nefericita traia cand am inceput sa tai din ea dar apoi se duce dracului aceasta scanteie. Nu traia. Gasesc cheia si ma gandesc ca in sfarsit sunt salvat. Alerg prin camera ca un tampit. Tin sticla de Pinot Noir in mana si beau cu guri mari in timp ce caut usa pe care trebuie sa o deschid. La naiba. Nu e nici o usa in aceasta incapere. Sunt eu langa un cadavru inauntrul caruia am gasit o cheie. Sau poate doar asa am impresia. Poate ca bucata de metal pe care o tin in mana nu e reala. Poate e pura imaginatie. Poate nu sunt eu aici. Poate sunt doar o umbra. Beau Pinot Noir si ma gandesc la iubirea mea. Sunt sigur ca e in pat acum. Sunt sigur ca sunt si eu langa ea si ca visez. Sunt sigur ca ceea ce fac aici nu e literatura. Sunt sigur ca o vad. Beau in continuare si am impresia ca vinul se va termina in curand. Caut dupa scanduri. Dau hoitul la o parte. Are miros de omenire. Parfumul omenirii. E dulce. Si putred. E stricat si dulce in acelasi timp. E oribil. E minunat. Caut dupa scanduri in continuare. O multime de sticle de Pinot Noir pe care le-as servi intr-un pahar special stand pe canapea, in sufragerie. La naiba, nu sunt in sufragerie, nu sunt acasa. Habar nu am unde sunt, dar langa mine e un hoit cu parfum de omenire  pe care tocmai l-am disecat simtindu-I intensitatea si caldura pe care trupul o prinde dupa ce moare. Altii spun ca e rece. Eu zic doar ca e cald. Ca e fierbinte. Zic ca e fierbinte. Picioarele ii sunt fierbinti chiar daca sunt separate de trup. Totul ii este fierbinte. Le sarut. Sarut deruta in care traiesc. Sarut tot hoitul. Ii sarut buzele in timp ce un cretin trage cu pistolul. De nicaieri. E intuneric si nu stiu pe unde trec gloantele. Gasesc o usa care imi centraza privirea. E totul aproape. Deschid si ies. Sau intru. Inca o incapere intunecata. Doamne fereste! Inca un hoit. Inca un doctor. Ca si mine, numai ca n-are un picior. Plange. Halal. Stiu eu din Saw ca nu exista decat un singur om care poate scapa desi intr-un final mor cu totii. Dau sa-i tai beregata dar javra dracului se fereste. In mana nu am decat cheia. Rahat. Intr-un picior, schiopul se arunca peste mine. Traiesc prin el. Ii vad frustrarile. Ma injura de morti si de mama. Trebuie sa-l dau de pe mine dar tampla mea resimte un pumn care m-a dereglat in special pe mine. Tusesc si scuip. Sange. Ma lupt cu schiopul. Reusesc sa scap din ghearele lui, asa ca nu ma opresc din lovire. Tipa. Nu ma opresc. Tipa. Iau lama care era infipta in trupul celuilalt hoit care mirosea a omenire stricata si i-o infing in bicepsul mainii drepte. Zace javra. Dau in el cu o mana pe care o gasesc pe jos pana ramane fara suflare. Caut usa si nu gasesc. Imi dau seama ca nu am nici macar cheie. Scotocesc hoitul schiopului insa nu are nimic la el. Scotocesc hoitul din camera schiopului si gasesc in sfarsit cheia. Sunt epuizat. Iau din sticla de Pinot Noir o gura mare si caut bezmetic o scapare. O iesire. Stiu ca iubita mea doarme si eu dorm langa ea. Stiu ca acum si-a miscat piciorul pentru l-am simtit peste al meu. Este un cosmar. Cred. Trebuie sa resist. Iarasi. Ploaie de gloante. Gafai in timp ce ma ascund. Sunt nimerit in calcai, ca si Ahile. Injur. O durere tampita. Sangele umple incaperea. Eu sunt rosu. Caut o usa inexistenta. Ma asez intr-un colt. N-am timp. N-am timp sa stau. Stiu ca un ceas continua sa mearga. Imi caut in buzunare. In sfarsit gasesc ceva care sa linisteasca tampenia aceasta. Scot pachetul de dunhill. Doua tigari. Aprind una. In sfarsit ma linistesc. Fumez. Sunt plin de sange si fumez un dunhill negru. Sa fie totul negru. Plamanii mei respira in sfarsit ceva curat. Un aer curat. Se realcatuiesc. Se refac. Resimt bubuitura primita in tampla de la schiopul nenorocit. Ma las pe spate. Sunt istovit. Imi vad iubita dormind si ma vad si pe mine langa ea. Vad patul nostru alb, vad laptopul in bratele mele, vad pachetul de dunhill pe laptop, vad tigara aprinsa in mana mea. Vad totul. Caut o usa. Degeaba. Sunt somnambul. Caut o usa. Capul meu zvacneste. Gasesc din cele din urma o usa. Intru. Simt ca nu mai suport. Doctorul zace mort. Intins. O femeie il taie. E hoitul care trebuia sa fie intins. Un cadavru viu. Imi dau seama imediat ca in interiorul meu trebuie sa fie o cheie. Urlu. Se poate sa fie cheia de la camera in care ma aflam si de la cea de la sfarsit. Asa e in Saw. Sau doar o idée din Saw. Ma apropii incet de femeie. Tremura. In mana tine o lama. Nu mai inteleg nimic. Sunt mut. Doctorul are un parfum tampit. Miroase vechi. Barbatii miros intotdeauna tampit. Barbatii n-au miros de omenire. Nu miros a lume. Barbatii sunt infecti.  Nu pot sa ma lupt cu o femeie. Ma intreb cum s-a intamplat la mine in incapere. Eu cand m-am trezit.. Doamne! Eu am omorat-o. Tac. Nu pot sa lovesc o femeie. Sunt obosit si vreau sa dorm. E numai sange imprejur. Tampita alearga prin camera in timp ce eu iau o gura mare de Pinot Noir. Trebuie fie o usa. Dar doar pentru unul singur. Trebuie sa ucizi ca sa supravietuiesti. Alerg in acelasi joc nebun al femeii. Ne rotim intr-un cerc aproape perfect. Ne rotim. In fuga. Ce tampenie a ajuns viata asta.. Ce tampenie a ajuns viata! Tac. Nebuna dracului ma loveste in timp ce altcineva trage cu pistolul. Ploaie de gloante. Cad. Stau pe burta si ea la fel. Stam amandoi pe burta in timp ce privirile noastre se regasesc intr-un anume punct X. E lege. Vedem ceea ce vrem sa vedem. Iubita mea doarme iar eu ma vad dormind langa ea. Cand gloantele se opresc simt taisul unei lame in dreptul pieptului. Sangerez. Abundent. Javra alearga de parca nu s-ar fi intamplat nimic. Ma ridic si-I prind mainile. Ma ridic peste ea. Are un miros de trandafiri. Rosii. O padure intreaga de trandafiri rosii. Cad in genunchi, alunecand iar tampita femeie se napusteste peste mine. Nu sunt vinovat de nimic. O lovesc cu o putere desavarsita. O lovesc dar nu schiteaza nici un gest. Nu pot sa cred ca lovesc o femeie. Iau o gura mare de Pinot Noir. Si rad. Din instinct ma feresc de toate incercarile sale de a ma taia. Ma feresc cu o usurinta pe care nu o cunosc la mine. In cateva secunda oboseste. Gafaie inaintea mea in timp ce ii strang mainile. E ciudat cum nebunia produce atata adrenalina. E ciudat sa vad cum sticla de vin ii sparge capatana. E atat de ciudat..cade intinsa langa mine. Eu ma intend pe spate lipsit de vlaga. Aprind o ultima tigara si simt cum nu mai pot. Fumez si ma gandesc la iubita mea. O vad cum doarme si simt ca si eu dorm langa ea. Langa mine e o alta femeie. Dorm.
Ma trezesc langa un cadavru. Ma intreb cum mama dracului am ajuns aici. Gasesc o funie si ii leg picioarele acestei femei. O disec cu lama pe care o aveam langa mine. Stiu ca asa era in Saw. Termin repede, gasind cheia si dupa cateva secunde o usa.. Cand intru, inauntru este un schiop, langa o femeie…. In pachetul meu de dunhill, doua tigari. Hoitul miroase a omenire. A lume. Mirosul lumii este dulce. Hoitul miroase a paduri intregi de trandafiri rosii. Iubita mea doarme in patul nostru alb si simt ca si eu dorm langa ea.

Explore posts in the same categories: Jurnal de bord

6 comentarii pe “Martor al nebuniei”

  1. capatullumii Says:

    Da R…
    „Parfumul omenirii. E dulce. Si putred. E stricat si dulce in acelasi timp. E oribil. E minunat.”
    si e minunat ce ai scris tu aici… 🙂
    si pana la urma ai rapus viata sau omenirea? 😛

  2. rasarit Says:

    amandoua in acelasi timp. E obligatoriu sa fie asa! E bine din nou, Capatullumii. E bine iarasi!

  3. capatullumii Says:

    da, e obligatoriu…si de unde-atata forta in noi R, cati din noi reusesc…?

  4. capatullumii Says:

    primesti cu „nepoezia”? 🙂

    Imi vad imaginea in ochii tai taiosi
    si ma intreb ce caut eu acolo
    si dau sa ma arunc in ei
    sa scot culorile de foc
    ce ard mocnit in jurul ei
    si unghiile-mi sapa
    in propria mea carne
    tasnind un sange-nveninat
    ce fierbe-n mine de o vreme,
    nemaigasindu-si loc;
    as vrea ca marea linistita
    sa-l poata-nlocui
    si sa ma duca-n largul ei
    si in adacul inghetat sa ma scufund,
    sa nu mai stiu de nimeni si nimic
    si lacrima sa n-o mai simt,
    sa ma prefac in piatra,
    floare de piatra sa-nfloresc
    c-am obosit sa ma topesc
    si-am obosit sa ofilesc
    arzand mocnit in ochii tai taiosi.
    😛


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: