Scrisoare de dragoste 2

Mi-am lasat dorintele in urma doar pentru a-ti asculta tacerile. Cand am ajuns acasa si nu erai, am simtit cu adevarat puterea pe care o au diavolii tai. Am aprins repede focul, am incalzit laptele si-am sters toate imaginile cu fufe din calculator. Aveam o continua senzatie de nervi, ceea ce ma facea sa-mi trimit urletul in toate colturile dormitorului. Un leu intr-o cusca nascuta din el insusi. Atunci m-am apropiat de locul in care iti lasi hainele cand ajungi. Ti-am luat pantalonii si i-am dus la gura! O palida senzatie de Bvlgary alb, parca cimentuita in firicelele de ata neagra mi-a umplut narile de aer. Era parfumul tau, atotincapator, cu paloarea lui efervescenta care nu facea decat sa ma umple de microunde cristaline, de-abia emanate de cuptor.  Imi lipseai, fiindca tot celalalt rest il aveam. Tu nu ma gaseai in nici una dintre lumile tale, desi iti prescurtasem fiecare vesmant. Orice-ul vulgar dintre noi murise. Nu mai aveai puterea sa recunosti ca iti stiu culorile. Ca singurul om in stare sa vada in tine nuantele albe din cerul negru eu eram.
Obsedat de tine, ti-am imbracat pantalonii. M-am apropiat de oglinda si-am incercat sa te vad prin mine. Cu tigara in mana, aproape de perete. Am rasfoit fiecare cuta a vibratiei tale din apropiere. Am supt-o , insangerandu-i vraja deja inchegata. Aceste clipe ma fereau de lumina artificiala chiar daca becurile erau aprinse peste tot. Pentru ca tema mea erai prin excelenta, tu! Naturaletea care incerca sa renasca. M-am dus direct in bucatarie, am oprit aragazul si am deschis larg fereastra. Din partea cealalta a blocului un stol de porumbei mi-a inmormantat privirea. Erau placuti in zadarnicia lor. Pentru ca tu mi-ai spus candva ca ti-ar fi placut ca porumbeii sa cante. Eu am incercat sa-i invat. La distanta de tine.
Porumbeii detin cea mai frumoasa imperechere de pe glob. Si ma gandesc ca e normal sa-si ramana fideli toata viata. Dragostea lor e prinsa intre placile tectonice si calitatea principala este ca dupa fiecare cutremur ramane intacta. Sunt aberant cand iti scriu. E ca si cum as inchide si as redeschide usa la nesfarsit!
Am deschis televizorul. Ca si acum, in weekend n-aveai ce vedea. Numai emisiuni si filme proaste. Pe Hbo era un concert – Nelly Furtado. Tie ti-ar fi placut si m-ai fi obligat sa las acolo indiferent de ce anume as fi dorit sa vizionez. Am lasat acolo chiar daca habar nu aveam unde esti, asigurandu-ma ca nu va muta nimeni pe un alt post. Am adormit intr-o pozitie similara tie. Ca un melc. Si cu pantalonii tai pe mine.
……………………….
Sunt multe lucrurile pe care le gandesc fara tine. Multe. Enorm de multe. E o certitudine acum. Eu sunt doar pentru ca tu ai fost. Eu visez doar pentru ca tu ai avut odata un vis frumos. Eu plang pentru ca tu n-ai plans la timp. Eu ma hranesc pentru ca tu gateai excelent. Beau pentru ca tu esti un izvor. Ma dispretuiesc pentru ca tu, candva, iti dispretuiai diavolii.
Exista intre mine si tu din mine legaturi pe care nici unul dintre noi nu le poate pricepe. Ma divulg mancandu-ma doar cu incizivii. Sfarcurile mele au murit cand ale tale au sfidat moartea iar eu acum astept tot ce ar putea sa vina.
Nu stiu unde esti. Timpul e tarziu. Nu am nici cel mai mic impuls inspre somn si cred ca imi voi petrece si urmatoarele ore scriindu-ti. M-am regasit in seara aceasta. Paradisul tau mi-a recantat la ureche si cand am simtit ca glasul lui este prea subtire, am auzit strigatele gandacilor. Acolo se jucau table, carti si remi. Le-am stins lumina, cum mi-am stins-o si mie , am luat zarurile si-am aruncat pe intuneric… Hai fetele! Marea si dubla!

Explore posts in the same categories: Jurnal de bord