Litere

Facultate. Spital. Totuna. Sunt la cafeneaua saracilor. Lume exagerat de multa , priviri de pretutindeni, dresuri, cizme si obiceiuri nu tocmai potrivite pentru o astfel de institutie. Ma strofoc cu un proiect de lunga durata si nu fac nimic altceva decat sa scriu. A. mi-a telefonat in urma cu vreo 10 minute sa ma intrebe cum merge treaba si sa-mi aminteasca in acelasi timp ca el si-a luat rolul mai in serios si e aproape de final. “Mama lui, iarasi ma indoctrineaza cu tampenii!” Nu pot sa leg doua fraze. Singurele cuvinte pe care le pot lipi in word sunt despre baby. Ma trezesc acum in acest loc, fara a avea vreo directie si fara vreo idee mareata, lucru ce mi-ar prelungi pentru cateva saptamani agonia.
In fata mea, o blonda isi petrece dupa-amiaza in telefon. “ E pe pervaz, ti-am spus.” Nu i-am retinut numele , desi ne-am intalnit de cateva ori la cenaclu. Pe atunci scria la nu stiu ce revista. O infatuata. Poeziile ei erau de-a dreptul proaste. Ea arata si mai rau decat arata acum, iar ceea ce s-a intamplat cu ea intre timp nu conteaza deloc. Plictisitor mod de a fi la scoala. Simt ca in decurs de numai cateva zile o sa raman fara organe. Pana una-alta , fiecare gand este nedigerabil. D. imi spusese odata despre toate porcariile astea. Despre modul in care bastanii stau cu burtile ridicate pe scaune si dau ordine. Mi-am amintit de ea tocmai pentru ca unul dintre profesorii nostri s-a intins de-a dreptul pe cateva mese. Isi aduna cativa lei ca sa-si poata plati cafeaua. Langa el, cateva maimute intreaba despre adevaratul nume al lui Calinescu, iar raspunsul nu se lasa asteptat. M-as adauga in discutie, insa in preajma divinitatilor nu pot stagna.
Astazi nu am primit nici un sms , iar fulgii de zapada alearga fara sens prin intestinele mele. Ma gandesc la felul in care poate fi privita lumea din interiorul stomacului. Sa ii poti savura sandalele fara actul in care acestea s-ar rupe brusc sub talpile unei cucoane in spatele careia ar apune soarele. Sa simti in interior mersul lin al picioarelor lui baby. Strigatul ei nonconformist, lectura care-I circula in vene, orchestra de cuvinte si diversele tipuri de coafura la care apeleaza. Posibil ca orice pompare a oxigenului sa alimenteze atat sufletul meu, cat si inevitabilul efect de sera la care e condamnata omenirea.
La fiecare nivel al inaltimii, altele sunt aspiratiile. Orice alt conspect imi pare bolnav. A venit Cucu si mi-a turnat inainte eternele lui povesti despre femei. “Bai, asculta-ma. O femeie nu trebuie sa fie ca o pana. Sa cada peste tine in trepte de vals. Trebuie sa fie ascultatoare, ca daca nu e, nu ai ce face cu ea. O bati degeaba. Uita-te la mine! I-am umplut gura de sange lu` Eva! Ce-am rezolvat? Fir-ar mama ei a naibii, a doua zi nici la telefon nu mi-a raspuns! Pai sa-I nu-I amintesc eu acum cine-I seful? Sa nu fiu eu al dracului?  Retine ce-ti spun, trebuie sa fie docila, matura si foarte inteligenta. Sa te astepte acolo unde vrei tu! Sa nu o cauti seara, cand nu o gasesti acasa. Gandeste-te bine. Altfel o sa fii al doilea Cucu….”
Ma amuz de fiecare data cand il ascult. E ceva in modalitatea lui de a povesti. Are o oarecare stofa de artist, dar de pamant. Artist de pamant, pentru ca si astia – ca si horoscopul – se impart in `nspe mii de feluri. Unii dintre ei sunt loiali. Ii simti din privire. Nu pot minti. Nici macar nu au in gand asa ceva. Sunt cei mai corecti oameni de pe fata pamantului. Avusesem odata o discutie pe tema artistilor cu fata unui preot. Ea avea un mod special prin care deosebea artistii. Le masura lungimea firelor de par. Era innebunita dupa rebelii cu parul lung si ochii negri. Imi spunea ca e ca si cum intunericul ar poposi inauntrul ei. N-am inteles niciodata de ce cineva atat de pur precum o fiica de preot poate emana atata dorinta de intuneric.
Imi programez o plimbare la malul marii pentru saptamana viitoare. Vreau sa ma pierd printre pescarusi, iar valurile sa-mi deseneze portretul. Sa ma imaginez in larg pe unul dintre vapoarele pierdute la orizont. Mi-ar fi de ajuns iluzia vederii tarmului. Poate s-ar ascunde de mine in aceeasi oglinda in care se reflecta cerul si da senzatia de albastru. Nu reusesc sa-mi stapanesc reveriile. Tocmai pentru ca nu e un loc placut in care sa pot pluti in voie, trebuie sa scurtez.
Merge un Carlsberg. Singura bere pe care o pot bea. Celelalte ma baloneaza. Deseori prefer coniacul. Nu trebuie sa-mi umplu burta cu alcool pentru perfuzia cu fluturi. O pot simti mult mai profund cu numai cateva sute de grame. Inchid laptopul. Trebuie sa plec. Ninge tare. In curand nu se va mai putea circula. O sa mai pierd ceva timp pana voi gasi un cadou potrivit pentru Baby , insa am posibilitatea sa-i simt zambetul diseara. Si imi va zambi acut. Cu obrajii prinsi in palmele mele. Te iubesc , Baby! Zbor catre tine!

Explore posts in the same categories: Jurnal de bord

23 comentarii pe “Litere”

  1. Liana C Says:

    Cateodata, chiar imi vine sa comentez … dar literele nu s-au inventat pentru mine in seara asta, dupa asa o lectura deosebita. Cateodata. Sa ai un an bun, Razvane !

  2. rasarit Says:

    Sunt cateva pasaje sentimentale. Chiar daca nu lasa impresia in totalitate. La multi ani, Liana!

  3. capatullumii Says:

    crezi? 😛 semn bun pentru mine, pentru tine sau pentru cel de langa mine?! :))

  4. capatullumii Says:

    ba are ca nu se leaga 🙂

  5. rasarit Says:

    🙂 fii fara grija. se leaga

  6. Raluca Says:

    zambesc…

  7. rasarit Says:

    stiu.. textul e oarecum amuzant!

  8. Raluca Says:

    nu, nicidecum! e melancolic si cam trist zambetul meu…

  9. 4sparrowhawk Says:

    sa ne vindem marii;doar ea stie sa ne asculte,doar ei ii platim tribut…de pictat va fi usor.

  10. rasarit Says:

    🙂 inseamna ca e fermecator zambetul tau , raluca

    M. pictura este usoara atunci cand desenezi cu interiorul. ca si literatura de altfel..

  11. deea Says:

    mie mi se pare sincer ce ai scris tu acolo…o sinceritate pe care putin o adopta si o accepta…

  12. rasarit Says:

    intotdeauna este sincer. ma bucura faptul ca ai citit deea!

  13. psycho Says:

    stii R., Deea are dreptate! poate ceea ce apreciez cel mai mult la tine este modestia de care dai dovada,in ciuda calitatilor inegalabile pe care le posezi! si n-o zic ca sa te flatez! te distingi prin multe,multe haruri….ar fi ridicol sa comentez pe baza ultimelor 2 posturi care mi-au umplut sufletul de ceva temporar,dar divin…(temporar,datorita mie..in fine…) uneori,si eu o iubesc pe ‘baby’ a ta ! o iubesc realmente! si stii de ce? pentru ca te dinamizeaza si te inspira !!! (desi,pt mine,sunt poate mai delicioase starile de mizantropie ce te incearca,dar…cat de egoista as fi sa-mi doresc sa le simti? 😀 oricum,imi doresc,dar n-o sa-ti spun niciodata 😀 )…..just…never stop writing!!!

  14. rasarit Says:

    wow! nu mai am ce sa spun. rar mi se intampla treaba asta. oricum , ASTAZI nici nu vreau sa spun multe. Vreau sa respir. simt ca nu am mai facut-o d mult!

  15. Raluca Says:

    ia-ti tot timpul din lume si respira…

  16. nikitta Says:

    „litere” ….atatea momente scrise ce ma invaluie in povestile tale de suflet,simt k transmiti mai mult dkt ceea ce se zbate in sufletul tau iar eu” te-as asculta” la infinit si „te vad „prin ceea ce ai scris.

  17. capatullumii Says:

    tu nu mai scrii?…mai scrie litere, cuvinte…scrie R…

  18. rasarit Says:

    multumesc nico. abia acum am reusit sa intru pe site, ceea ce a insemnat, bineinteles, o mica intarziere. Iarta-ma , stii ca sunt punctual! Raz„`

  19. rasarit Says:

    scriu capatullumii! in curand!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: