Scrisoare de dragoste

De departe iti vorbesc. Locuri pe care le-am indragit amandoi, le-am cautat amandoi, le-am uitat. Stiam ca ma voi intoarce candva fara tine si nu va mai fi nimic la fel. Nici maine, nici azi. Atatea diferente si frunze straine. Stii, iarna nu e dulce cand tu nu esti. N-are carne. N-are glucoza. Nu isi poate asterne zapezile pentru ca n-are la picioarele cui. Eu sunt cernut si albastru si nu ma pot deprinde din povesti chiar daca unele dintre ele seamana cu a noastra. Oh, da! Candva ti-am citit direct din noi. Ceea ce inseamna ca ne-am tratat leucemiile reciproc. Maduva noastra osoasa e compatibila cu visurile amandurora.
Iti scriu pentru ca vreau sa-mi cer iertare. Nu te mai amenint cu nici un sarut. Si nu ti-l mai fur de dupa ureche, ori de dupa lantul care-ti sta paznic la gat. Iti cer iertarile mele cat sa insemne un deceniu de cinci luni , urmat de haos. Cat sa fure amintirea in care am inghetat strain de mine prin ograda altora strigand dupa Tine ca dupa dumnezeu, rugandu-ma de el ca si rugandu-ma de Tine!
Ieri am spalat toate vasele din casa, am sters praful, am facut paturile si-am baut o bere. Am scris un mesaj pe care bineinteles nu ti l-am trimis si-am retrait margaritare de antichitate. Nu stiu cat univers a ajuns sa fie intre noi. Nu inteleg de ce oamenii isi depun icrele exact acolo unde ar trebui sa lase liber destinul pentru ca cineva asteapta o dupa amiaza de amurg, fie ea si pentru iertarea pacatelor. Eu am mult prea multe pacate, lumina mea. Locuiesc in mine pentru ca dincolo sunt flacari si niciodata n-am suportat inima fierbinte decat atunci cand tu dadeai drumul la aer conditionat langa ea. Nu era felatia momentului deprinsa din ideile mele ci doar imi frecai inima cu racoare pana noaptea tarziu apoi te urcai peste mine fara sa-ti recit vreun vers. Nu adormeai devreme, nicidecum. Leganai florile si le sarutai continutul. Uneori te confundai printre ele si nici nu-mi puteam da seama daca e mai reala padurea cea verde a lui Phoenix sau tu in chiloti, deasupra ferestrei. Degeaba ma storc. Pentru ca oricat de ateu as putea fi si oricat de echilibrat in fredonarea tristetii, casa avea alt aspect cand erai! Si nu mai sunt golan in vorbe, desi intre dinti nu mi s-a asternut umbra de lapte praf despre care-mi vorbeai. Si nici parfumul acela de nou nascut.

 
Fulgera! Oare are rost sa continui stiind ca literele mele te vor plange si mai departe iar toti cunoscutii mei vor prinde de zambet! Cei care urca si coboara de la mine din scara si care ma cunosc de dinainte sa ma cunosti insati tu si care ma vor cerceta si vor observa vanataile cuvintelor mele. Te iubesc, lumina. As vrea sa ma atingi cu o pana pe brat si sa-mi spui ca inca nu e tarziu pentru noi. Sa-mi spui ca esti gata in jumatate de ora si sa trec sa te iau. Sa te intorci numai. Fara promisiuni si fara laude. Doar tu si un sfert din tine pentru momentul in care mi s-ar descarca bateria la laptop.

 
Zilele imi sunt interminabile motive de a visa. Stiai ca visarea aduce cu sine praguri de nebunie? Stiai ca poti numara degetele din zece in zece si pe undeva prin mijlocul lor iarba isi aprinde culoare pentru a-ti arata campul verde fara paloare care se depune in timpul ascuns al melancoliei? Nu e nimic exagerat. Visul in sine este foarte real. Atat de real pe cat era dansul tau cand in camera noastra cantau cei de la Beatles – Roll over, Bethoven. Simteam cum imprejurul devine simplu iar toate sertarele incepeau sa vibreze. Apoi interveneai.. buzele se miscau ca si cand versurile se nasteau pur si simplu din tine desi glasul tau imi rasuna numai in gand.
Cam atat! E decembrie fara luna plina. Mi-as dori sa stiu ce mai faci. Daca ti-ai tatuat peste sani un alt nume sau daca incalti aceleasi cizme sublime. Mi-as dori sa traiesti langa mine macar un gram insa forma si dimensiunea sunt fixe. Ma simt realmente slabit iar talpile imi lasa urme pe asfalt. Candva, acelasi nor iti va sta deasupra ca si atunci cand ai ales. Poate alegerea ta va fi alta. Mai mult decat “ Te sarut, Lumina” nu iti pot spune. Si.. Noapte buna, Astazi!!!!

Explore posts in the same categories: Jurnal de bord

22 comentarii pe “Scrisoare de dragoste”

  1. Raluca Says:

    zambim…e bine sa zambim…luna e plina…

  2. rasarit Says:

    🙂 corect! multumesc raluca..

  3. psycho Says:

    ai incheiat cu cuvantul meu preferat! inca un zambet,mai labartat decat de obicei! pentru mine acest ultim cuvant e mai cuprinzator decat tot continutul….buna dimineata! ASTAZI!

  4. deea Says:

    pentru ca timpul marcheaza fiecare moment al vietii…pentru ca e decembrie cand prezentul devine trecut si viitor , este vremea povestilor superbe…ca povestea ta!

  5. rasarit Says:

    wow. astazi astazi astazi astazi astazi astazi astazi astazi astazi astazi astazi astazi!!! 🙂 e bine?

  6. rasarit Says:

    mersi de trecere deea! anul asta nu merg sa colind! e…

  7. dianette Says:

    Ramai un indragostit…. Povesti superbe, realitati socante.. asta esti tu again and again.. Nu cred ca am sa ma satur vreodata de literele tale..
    Sarbatori fericite R.. vila la Azuga si toate celelalte ce le asteptam de atatea ierni..

  8. rasarit Says:

    cu siguranta D. multumesc pentru urare. o sa se implineasca candva visurile astea. atunci, fara sampanie. vin si coniac! La multi ani!

  9. psycho Says:

    e peeeeeeerfect! 😀

  10. capatullumii Says:

    imi place…si-atat
    mi-e teama sa spun mai mult… 🙂

  11. capatullumii Says:

    Citesc Sotron de Julio Cortazar…si nu stiu de ce, dar de fiecare data cand o deschid ma trimite cu gandul la tine… Este ceva acolo ce ma face sa cred ca ti se potriveste; n-am terminat cartea si poate gresesc, poate este doar o legatura tampita facuta in mintea mea functionand ca un comutator, un clic dupa ce citesc primele 2-3 randuri. Te regasesc in cuvintele, randurile si printre randurile cartii si poate si in povestea ei, desi nu o cunosc pe a ta.
    Judeca asa cum crezi ceea ce am scris aici, nu ma deranjeaza, orice ai spune… Eu te regasesc pe undeva pe acolo si vreau sa stii. Daca nu ai citit-o, incearc-o… merita, asa cred eu. Este o carte plina…

  12. rasarit Says:

    poate o voi incerca . candva!

  13. sisifratat Says:

    dupa cum scrii, cred ca iti place POE
    ‘ …isn’t the rememberence of sorrow put that makes the present happiness ? …’
    🙂 –a smile for you.

  14. alessya Says:

    oare amintirile sunt o muza ce iti da inspiratia iubirii?viata iti va cauta mereu clepsidra trecutului. toti il lasam sa plece dar nu ne obosim niciodata corzile vocale sa strige ca vrei secundele inapoi..tu ai renegat o iubire cu care uneori iti murdaresti paginile..nu ai mai avut curajul sa strigi trenului sa intoarca anii..

  15. alessya Says:

    scrii despre iertare…in cuvintele tale mute dar pline de inteles,in sunetul tastelor de laptop si mirosul fumului de tigara…scrii despre iertarea ta…si daca te iarta? si daca te-a iertat? sufletul ei ascnde misterul…se scurg clipele R…si gandurile tale se vor scurge mereu catre ea…

  16. rasarit Says:

    Cine esti tu? Alessya

  17. margaretmaya Says:

    timpul trece, si iti alina ranile… cel putin diminuaindu-le nu?scrii frumos…
    cred ca ai suferit mult.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: