Te recunosc, frumoaso

Te recunosc oricand si oricum numai sa ma lasi sa-ti ating sanii
acolo voi cunoaste treptele dreptatii si bogatia regala
esti stapana a desertului meu sufletesc
a creatiei mele
a mausoleului meu ridicat in slavi
esti parte a mainilor mele din care lipsesc cu desarvisire degetele
pe care ti le-am daruit la nunta si in fiecare seara inainte
de somn.
Esti oracolul meu divin, oranduit dupa silabe si indreptat catre
steaua polara a nevoii. Nevoia antologica de aerul pe care
mi-l respiri clipa in clipa, neant in neant, frame in frame
tasta in tasta, pahar in pahar.

Te recunosc oricand si oricum ti-as asculta numele in obisnuita
furtuna a serilor de iarna timpurie. Atunci cand bat clopotele
semn ca din amorul cuiva au mai cazut cativa astrii
iar dincolo de viata, cetatenii isi unesc destinele. Se rup evaziv
de imagini, calatoresc cu sufletul intre dinti
infuleca nepasare in orice fulg de nea existent inauntrul terrei.
Tu stii regina ca dintre noi doar eu sunt las si doar eu cad.
Tu stii regina ca mesajele mele moarte iti scutura fiinta
de libertate si nastere chiar atunci cand incetezi sa visezi.

Ma lasi sa te iubesc pentru sunt nori fara de care omenirea
ar apune alb iar rozul, violetul ar continua falsele poeme
din librariile pustii ale orasului in care locuim. Iti par sumbru ori de cate ori
ne impungem intre reactii si similitudini ale florilor iar
toti cunoscutii ne aleg distanta. Iti par sumbru pentru ca
mi-e frica sa-mi ucid dragostea in van si tu sa ai puterea sa uiti
comemorarea funebra a laudei noastre. Pana cand ? Vei continua
sa-mi imiti sunete senine inaintea trompei mele elefantice
cu care iti numar cosurile si te storc in timpul unui masaj nocturn
dovada a faptului ca pielea noastra se cerne una intr-una ?

Te recunosc oricand si oricum iti voi fotografia radiografiile
tipizate din pornirea lasciva a ochilor tai de felina. Predominant
plutitoare si fara lapovita. Tu esti o femeie alcatuita din vreme. Esti
numai zapada. Fiecare sarut fierbinte topeste in tine zeci de kilograme
de os. Esti coliziunea mea spirituala, scrisul meu, numarul meu
pieptul si zgomotul meu. Esti eu numai atunci cand tu-ul tau ma pierde
prin cearasafuri. Atunci cand ne lebadizam tarziu si asteptam
un rasarit arhaic. Opreste-ma doar sa iti produc scanteia. Opreste-ma
sa-ti simt piciorul intre ale mele. Opreste-ma sa nu te pierd. Opreste-ma
intr-o bere si lasa-ma sa fiu inghitit. Soarbe-ma tot.

Te recunosc frumoaso, pentru ca nimeni nu e in stare sa ma faca sa ard.

Explore posts in the same categories: Poezii