Atat de departe, iubito

Esti atat de departe de mine incat coloniile intregi,
straine pe teritoriul sufletelor noastre, nu mai danseaza un dans real modern.
Se cern ca un trecut sters din prisma amintirilor blegite, sfiite, otravite
doar ca sa uite starea pribeaga a bolii noastre comune.
Esti atat de departe incat ti-am uitat si numele si chipul si glasul si forma.
Am sterilizat continuu dorinte tarzii pentru a-mi ajusta trupului o fusta infinit
mai mica decat autostrada care ar lega, ireal vorbind, casele noastre diferite.
Cand dormi esti mica si te uiti in interiorul tau in speranta ca-ti vei prinde candva
visele in brate si te vei minuna de puterea ta interioara si poate cu mai multa pasiune si
farmec iti vei simti aroma mancarurilor savurate cu o seara inainte.
Poate vei sesiza ritmic lipsa mea meticuloasa si faptul ca nu m-am dizolvat stomacului tau precum o sarma de post si n-am reusit sa te constip in nici un mod pentru a ma metamorfoza in excremente. Probabil imi doresc sa ma nasti direct din anus pentru
a ramane langa tine mai mult timp decat un sarut mi-ar putea da. Stiu sigur ca ai
basoreliefat toate intrevederile noastre nocturne din campul tau vizual si m-ai uns cu
mediocritate pentru ca tacerea mea nu ti-a mai ajuns nicicand la inima.
Esti atat de departe de mine incat steagurile noastre nu se mai vad, masinile ne poarta
cu usile incuiate si airbag-urile nu-si cunosc originile. Se desfasoara ca niste omlete in tigai si capacitatea ta culinara este atat de invechita pentru mine, drept dovada a faptului
ca vinul mi-l port singur prin vene vorbindu-ti prin fotografii. Un S.O.S cat o viata.
Nu stiu daca departarea este pur si simplu astrala sau daca mi-ar trebui ochelari pentru
inima. Stiu in schimb ca te caut prin pat ca un somnambul si nu dau de tine pe nici una dintre perne. N-ai sorbit nici din sticlele moarte din sertarul rosu. Nu ti-ai desprins nici parul pentru ca altfel as fi gasit ramasite si le-as fi pastrat la borcan pentru urmatoarea
intalnire. Un nou insectar al fiintei tale. Asa ti-ai fi recules organele pe rand si cine stie, candva cand ar fi trecut amnezia te-ai fi recules din bucati si nu te-ai mai fi vandut pe nimicuri. Esti atat de departe si marea este muta. Nu mai are grija de nici unul dintre destinele noastre. O acopar in fiecare seara cu cate o patura diferita si-i soptesc sec.. Inca te mai iubesc, apoi toarce ca un motan. E tot ce-mi spune. Si atunci stiu ca te-ai intors pe partea cealalta langa caloriferul pe care l-ai sters de prag cu o zi inainte de a ma afla mort intr-un accident de masina. Din vina mea au murit altii 3. Ca un tampit m-am imbatat pentru tine si coniacul mi te-a rotit in memorie cu o viteza demna de cartea recordurilor. Nu stiam, sincer, daca intre imaginea cu tine sau o farfurie zburatoare exista o diferenta. Te laudasem printre vecini ca esti frumoasa si ca seara, cand te vei intoarce acasa o sa-mi gatesti. Iti laudam mancarea de ciuperci cu cascaval pe care ti-a aratat-o mama ta cand eram la tine. Intr-un ocean al diferentelor noastre comune. Si tu nu te-ai intors pentru ca ai uitat sa-mi cumperi tigari iar vanzatorul atat de tampit a uitat la randul lui sa-ti spuna ca in taina minutului m-am aflat si eu cand i-am aratat fotografiile cu tine de pe laptop. Atunci a inceput sa planga in fata mea si mi-a zis ca si el te iubeste. Nu cunosc faptul ca mana mea i-ar fi trantit o piatra direct intre dinti iar ulterior si-ar fi borat ficatul pentru ca a mancat prea multe oua de gaina de casa. Tu stii ca mi-e greu. Stii ca nu pot sa trec prin acelasi parfum prin care treci tu de doua ori. Stii ca te observ chiar daca nu te mai arati pentru mine cum o faceai, chiar daca atunci cand te machezi, faci asta sa te vada lumea toata si nu ma ierti cand iti spun ca te vreau numai pentru mine.
Ajunsesei de mult timp prea departe ca sa ne mai zambim cand ne incrucisam vederile. Ca sa ne mai dam intalniri sau sa ne cautam prin locurile noastre confuze in care frunzele cazute isi au menirea si termenul de garantie spalacit ca un cantec naiv din vioara. E noiembrie ce dracului. Nu te mai intorci. Strugurii s-au finit. Merele, perele se mai gasesc prin piete doar de ornament. Alaltaieri a nins si mi-am amintit de prima ninsoare impreune. Priveam la fulgi de pe balcon si ne faceam atatea planuri pentru viitor si eu ma bucuram pentru ca veneau colindele si trebuia sa impodobim bradul amandoi si mall-urile ne asteptau cu atat de mult drag. Vroiai sa-ti cumperi masina pe atunci. De cateva ori mi-ai repetat ca ai inghetat in statie, ca nu mai suporti ca ti-e frig iar eu oricat te-as fi tinut de strans in brate nu reuseam sa incalzesc din tine nimic mai mult decat rana superficiala pe care pielea mea ti-o facea in seara de dinainte.
Esti atat de departe incat bat clopotele in urma mea. Te strig. Cum sa nu te chem cand atat de mult intuneric s-a lasat in mintea mea ? cum sa nu te strig cand am unghiile prea mari si inca astept sa mi le tai cum aveai obiceiul. Cum sa nu imi doresc sa iti vad satisfactie pe figura asteptandu-mi vaga multumire si vagul moment de dragalasanie din spatele clipei de metastaza poetica. Tigarile s-au terminat. La fel si combustibilul. Cand o sa te intorci va arde apartamentul nostru complet. Vei nuanta albastrul plumburiu cu rozul si nu-ti vor mai prinde ochii nici o asemanare cu pasarile. Poate vei renunta la ipoteca pentru ca eu sunt deja amanetat iar garantii vor fugii cu gentile de voiaj pline intr-o statiune montana de prin Elvetia. O sa fii ragusita iar eu nu voi putea avea grija de tine dintr-o celula izolata de la Poarta Alba. Nu o sa pot sa iti absorb temperatura cauzata de gripa din australia a lui 2008. Voi apasa pe enter sau in cel mai bun caz voi reusi sa-ti trimit un e-mail pe care o sa-l citesti cand vine ziua ta si atunci va fi primul pas in care iti vei da seama ca este vara si ca a trecut un an.
Esti atat de departe incat daca strig doamneee .. o sa-mi raspunda cineva din cer si-o sa ma intrebe de ce mama naibii urlu la luna ! nu voi raspunde intrebarii pentru ca sunt certat cu sfintii de cand au incercat sa te agate la redactie. Iti amintesti ? Erau blonzi cu ochii albastri. Le-ai dat peste mana si-ai fugit. Te-ai asezat in bratele mele si le-ai spus ca ai ingerul tau langa tine. Doar ca el are ochii negri si parul negru. Si atunci m-ai sarutat pentru prima oara mult. Si buzele ni s-au ranit reciproc si-am sangerat. Doar noi intelegeam cat de frumos putea sa doara. Fara pansament si fara antibiotice. Doar cu ceaiuri. Ne-am lins in continuare mai bine de o saptamana, pana ce ranile au prins coaja si-am reusit sa te adorm cu niste versuri. Nu stiu cum mama dracului ai disparut mai bine de 20 de minute si cand te-ai intors nu mai puteai sa vorbesti deloc. Dintii nu-ti aveau puterea de a mesteca cuvinte. Ma chemai langa tine trimitandu-mi mesaje. Aveam primul numar de telefon si singurul la care am tinut cu adevarat. Toate celelalte erau trecute.
Esti atat de departe de mine si nici nu pot sa spun ca cei de la Bere Gratis ca oceanul ne desparte. Nu pot sa fac nimic. Te caut si in acelasi timp ti-as spune. Nu te mai intoarce. N-ai ce sa gasesti. Nimic mai mult decat un maldar urias de oase din care lipsesti de mai bine de intotdeauna. Am inghetat in ultima vreme. Nu te mai cunosc. Nu te mai stiu. Si esti cumva mult mai departe decat esti atat de departe-ul asta rece si ingrozitor. Repet. Nu te mai intoarce, iubito. Nu te mai intoarce !

Reclame
Explore posts in the same categories: Poezii

16 comentarii pe “Atat de departe, iubito”

  1. dianette Says:

    Dumnezeule… Simt ca orice as incerca sa transmit prin cuvintele mele nu as reusi decat sa tulbur linistea, tipatul, durererea… complexitatea acestui text… Imi pare atat de rau ca nu sunt in stare de mai mult…

  2. rasarit Says:

    dumnezeule. nu mi-a fost dat sa primesc astfel de comentarii..

  3. Cristia Says:

    Tumultos, Razvan, tumultos… Ma disperi fiindca ai creat atat de bine senzatia disperarii unei distante irecuperabile! Si iremediabilul doare fiindca urla in oase a pustiu.. Ce mama naibii? 🙂 Frumos, Razvan, tare frumos…

  4. rasarit Says:

    sa dau amanunte. cand am terminat de scris textul, capul mi s-a blocat pe tastatura. nu stiu cat am ramas intepenit dar cu siguranta m-a obosit al dracului. nu am fost in stare decat sa beau o gura de apa plata.dupa minute bune am aprins o tigara. restul a fost o tampenie. Am adormit fara sa-mi doresc asta, stiu ca era aproape ora 4 dimineata. am transpirat iar la 6 eram in picioare. atat de odihnit incat mi s-a parut un somn de 30 de ore.

  5. psycho Says:

    departarea si dorul sunt vitale poetilor….apropierea si tangibilul devin agasant de banale si obositoare….si n-am sa citez de nimeni (asa cum am observat ca iti place sa se procedeze) pentru ca nu am nevoie de nici un punct de sprijin….si stii de ce? pe langa opinia proprie lansata,iti parafrazez,intr-o maniera,si sufletul tau…ai nevoie de aceste trairi ‘tumultoase’ – cum spune cristina….avem nevoie….cel putin noi 🙂

  6. rasarit Says:

    cred ca ai observat gresit. nu-mi place nicidecum sa se procedeze asa. nu stiu nici macar cum ai tras concluzia asta! in rest.. o opinie sincera! Au revoir!!

  7. Raluca Says:

    nu pot sa zambesc…nu la aceste cuvinte care sunt mult prea dureros de frumoase si…nu pot decat sa-mi musc buzele sa nu plang…e coplesitor si prea plin…
    nu pot sa spun ceva coerent…

  8. 4sparrowhawk Says:

    atat de departe cand de fapt e atat de aproape…”a iubi inseamma a suferi si cum multi fug de suferinta putini stiu sa iubeasca”(Emil Cioran)

  9. rasarit Says:

    🙂 tocmai ce lamurisem problema citatelor. sau, ma rog.. vorbisem putin despre asta.

  10. psycho Says:

    aha! acum intelegi de unde am substras eu ideea asta? 😀 n-am vrut sa te supar sau sa las impresia ca te cunosc si-mi permit sa fac afirmatii pe fondul asta….la o revedere 🙂

  11. capatullumii Says:

    ar mai fi oare suferinta de n-ar fi ea, iubirea? sau ce sens ar mai avea iubirea sau cat de intens am trai-o, daca n-am suferi putin, daca nu i-am cunoaste si gustul ei amar? 😀

  12. rasarit Says:

    sustragerile au esenta! poti sa lasi orice impresie doresti. e libertatea fiecaruia!!

    as vrea sa ajung la capatul lumii!!! si e corect. adevaratele iubiri pornesc de la o suferinta intensa!

  13. capatullumii Says:

    ai ajuns 🙂 si esti binevenit oricand la capatul lumii mele 🙂
    si uneori suferinta nascuta din iubire e chiar dulce…sa fie oare gustul dulceag al sangelui ce curge din sufletul ranit ?

  14. rasarit Says:

    bine gandit. asa e!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: