3

Infernale dureri abdominale, migrene si taceri. Gandesc la viitor ca si cum as plonja in delir. Totul este o imbacseala de tutun, alcool ieftin si o lipsa totala de bani. Privesc fara de sens la hainele din sertarele mele. Aceleasi. Oh.. cum as vrea, cat as vrea, sa aud briza oceanului lovindu-se larg in timpanele mele inundate de masini si mazga. Sa-mi spele toata fiinta. Talpile mele se vor saruta ore in sir cu acea apa rece, de septembrie.

Candva urmaream seriale in care erau prezentate plajele de pe malul oceanului. La sfarsitul lor, apusul era unul imens. O frumusete divina. Un alexandrion cu gheata sub o umbrela. Nici un deranj.

Doar treacatul orelor il simt acut, ca un cui in ceafa. Aici se naste simtirea. Morisca tumultoasa a diferitelor voci si stari de spirit. O neasemuita senzatie de dor. Nu stiu, habar nu am. De nimic. Urmaresc un zbor interminabil de pareri. Cand cobor treptele blocului intalnesc de fiecare data aceleasi doua persoane. O remarca greu de stabilit. Se saruta. El o impinge lin in apartamentul luxos in care isi duc veacul. Se aude doar incuietoarea usii. Se saruta..

Astfel de obiceiuri imi sunt cunoscute. Atat de cunoscute incat resimt graba in care scriu aceste randuri. Foaia a stat imaculata mai bine de un secol. Gafaiala ca o urma de parfum. Ea mi-a spus ca un parfum cu adevarat bun se simte altfel pe pielea fiecaruia. In functie de mancare, stare de spirit si nu mai stiu ce tampenii. Eu cred ca exista glasuri care nu pot fi imitate. Eu cred ca melancolia este principala cauza a stabilitatii noastre la nivelul extrem. Suntem doi sensibili monotoni. Asupra noastra s-au depus picaturi darze si puternice de otel. Legati ca doi criminali. Dar imi zambeste cu aceeasi sclipire. Ma cheama cu aceeasi dorinta. Pana nu mai ramane nimic din nimic.

Weekend-ul l-am petrecut impreuna. Ne-am invartit in camera ca doua maimute. Am fumat, ne-am lins la inceputul unui film si am mancat gogosi. Se intampla. Atat pot spune. Se intampla!! Si ca sa fiu sincer imi vine in minte un cantec foarte drag mie despre care nu imi aduc aminte sa mai fi scris vreodata. Sau.. cine mai stie ? Suna asa..
Maimutica cu cercei.. joaca noaptea pan` la trei..
Si la trei si jumatate.. maimutica nu mai poate !!!
Copilaria si gradinita ! Umbrele destinului si toamna cu luna a lui Cartarescu. Brusc, am aprins.

Reclame
Explore posts in the same categories: Jurnal de toamna

15 comentarii pe “3”

  1. dianette Says:

    Nimicul pomenit de tine in randurile de mai sus domneste pretutindeni… cel putin in preajma mea.. As da vina pe toamna de nu mi-ar place s-o calc in picioare la fiecare plimbare fara sfarsit.. Si apoi ploaia.. e a ei… o ador pentru asta. Ne ia si ne da cu ambele maini. Ca dragostea…
    „Se intampla”… spui. E.. exact asa. Traieste, respira, saruta.. Toate ti se cuvin.
    Te-ai aprins? Sa nu iei foc!!

  2. rasarit Says:

    m-am aprins. nu de asta imi e teama… ci de faptul ca as putea exploda. in orice moment. Ne miscam repede D. ne stim si de ceva vreme.. e surprinzator! Placut in acelasi timp..

  3. dianette Says:

    Ce-i cu tine, Razvan ??……………..

  4. dianette Says:

    Nevermind.. Nu am vrut sa sune asa..
    Era o intrebare domoala.. ca dupa ce bei aproape toata sticla si nici ca-ti mai pasa de ceva… Si totusi gasesti intrebari si oameni ce te-ar interesa.. dar nu mai ai puterea sa pui intrebari… sunt doar retorice… Ahh´.. intelegi dumneata..

  5. rasarit Says:

    in timpurile noi, lucrurile vechi sunt solitare. tac toate. sangereaza. apoi isi amintesc. Restul vine de la sine. ca si dragostea. bucata de cer. sau cerul intreg.

  6. butterflysoul Says:

    imi place cum scrii….imi place felul tau de a fi (pe care il deduc doar din scrieri si nu stiu cat e de intemeiat…dar o parere,cumva mi-am format-o) imi place ca dianne e ca un fel de umbra protectoare a ta 😀 si imi place mult si de ea! sunteti 2 artisti! really! sunteti dulci! am sa va vizitez des! am multe de invatat de la voi! sunteti fermecatori!

  7. rasarit Says:

    h. 2 artisti nu prea suntem noi. asa , din modestie iar daca dianne este protectoarea mea…. nici un cuvant.
    multumesc pt comentariu.

  8. dianette Says:

    Razvan…macar suntem dulci.. dulci-amarui, de fapt. :))
    Nici un cuvant nu poti spune tu despre mine. Mai sa fie..

  9. dianette Says:

    Sper ca nu port vreo vina..

  10. rasarit Says:

    nuuu.. evident ca nu!

  11. butterflysoul Says:

    ah,as putea sa scriu un roman despre voi! 😀 :X de fapt…citesc mai mult comentariile voastre decat insemnarile 😀 acum sa nu ma primati de ele in continuare! poate pe undeva ma regasesc in voi…(si poate de aia desprind multe si din punctele de suspensie de ex) va iubesc pe amadoi! :X

  12. butterflysoul Says:

    privati* emotiile :)) pe bune! 😛

  13. diminutivata Says:

    sa inteleg ca ati decedat?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: