1

Scriu dintr-un bar. Necunoscut pentru mine atat timp. Recunosc, spiritual am decazut foarte mult. Ma uit cum fiecare isi serveste dorintele. Unii dintre ei au obiceiul sa isi ia si ceva la pachet. Lumea.. a devenit mai grabita. Viteza de circulatie a crescut cu o acceleratie mult prea timpurie. Un barbat maro, i-am remarcat geaca de piele, citeste un manuscris. Stiu, literele,  par altfel in ochii lui. Poate chiar albastre.

E atat de dimineata.. slujba asta. Vantul. Doamne, vantul. Imi aprind un dunhill. O intreaga colonie de demoni danseaza in jurul meu. Orb sau nu, simt doar cum un gard de foc imi trece prin trup. In urma lui fantoma mea este segmentata. Fiecare cu existenta sa, prieteni.

Cat de departe imi pare iarasi enciclopedia marii. O secunda. Doar cateva fire din parul meu ii ating calcaiele. Ea se lasa iubita. Ii place asta. Ii place sa faca dragoste noaptea tarziu. Cateodata uita ca nu mai suntem impreuna. Hai sa facem o poza.. mi-ar spune !!

Revin cu acelasi aspect trist. Toamna asta ma dor mai multe oase si am migrene din ce in ce mai des. Cineva foarte drag mie a facut o confuzie gigantica. Depresie sau melancolie.. ?? astept inca un raspuns de la tine, honey..

Sa vorbesc numai despre mine e o incercare noua. Sa redau.. sa fertilizez. Versuri.. versuri, versuri ! Platesc doar ca sa fiu facut sa plang.

Reclame
Explore posts in the same categories: Jurnal de toamna

22 comentarii pe “1”

  1. 4sparrowhawk Says:

    Lacrimile sunt gheata sufletului ce se topeste treptat.
    Toamna-da, doare si melancolia apasa.Cautam maruntis printre frunzele ingalbenite

  2. rasarit Says:

    plimbari prin frunze. cineva traieste astazi in mine si iti raspunde acum.. la ora asta!

  3. Liana C Says:

    Minunat, dar trebuie sa te completeze o vioara.

  4. dianette Says:

    Vara ne ranjeste tomnatic…. vara din toate marile din noi… Marea nu poate fi parasita ori tradata… Marea e acolo si cand raceala iernii ingheata inimi, e acolo si asteapta… sa topeasca totul din nou…
    Alintul e spre niciunde… Probabil de asta intarzie acordurile melancolice ale unui raspuns… Dulce… si apoi… mai bine niciodata „”

  5. rasarit Says:

    inca o data.. dianette!! cu tine parc-am mai vorbit!!! imi amintesc, vag, discutiile de-a lungul vremii. toate duceau la tine dianette! toate..toate..toate. Cand m-am trezit era toamna, si tu..
    deja plecasei!

  6. dianette Says:

    Literele aici sunt cand placute, cand incomode… se simt, de asta zabovesc ades…
    Nu plecasem. Cititorii nu pleaca. Le e foame de litere. Visatorilor le e foame de vise. Mie… mi-e sete. De mare. Al naibii de sarata!
    Niciodata era aleatoriu… acum suna fatal.
    Da, inca o data… Dianette. Probabil ultima.

  7. rasarit Says:

    probabil.. cine mai stie?

  8. dianette Says:

    Aveti dreptate, domnule…

  9. dianette Says:

    ‘just did it… Credeam ca ai depistat urmele… Nu spune la nimeni, te rog.. E inca superconfuza toata chestia asta si nu vreau sa derutez pe nimeni. Nu vreau urari de bunregasit ori whatever… nu m-am decis si nici nu am nimic de spus inca.. Da, suna aiurea, stiu… sunt doar franturi…

  10. rasarit Says:

    🙂 interesante. am urmarit. cand am ajuns m-am mirat. sa fie…?

  11. dianette Says:

    🙂 Nu mai seamana a nimic… sa fie.. ?

  12. rasarit Says:

    s-au frant intre timp. sunt bune franturile astea!!!

  13. dianette Says:

    S-au frant, asa e..
    Reciti superb acele franturi tomnatice..

  14. Raluca Says:

    toamna cad zambetele de pe chipuri…

  15. rasarit Says:

    🙂 exact . superb!

    raluca toamne infloresc zambetele negre!!

  16. Cristia Says:

    Ca „fiecare e cu existenta sa” – asta nimeni nu o va schimba. Fiecare in nuanta lui de cenusiu, invaluit in fumul tigarii lui si numai a lui.. Existente care lasa in urma mici dare de scurta durata. Cu toate astea nimic nu e mai al naibii de al meu, cu totul al meu, decat zacutul matinal si reflexiv intr-un bar lipsit de ifose, cum e (si poate il stii)barul ala ” In Vama” de pe str. Mircea cel Batran. Cu prima tigara a zilei, aia de are gustul desavarsit a tot ceea ce imi apartine exclusiv, cu cafeaua care imi incalzeste umerii si clavicula, avand acces temporar la gandurile celorlalti, datorita energiilor dezlantuite de o toamna care infrigureaza amintirile dar inlesneste tainica apartenenta la tine insuti..

  17. Cristia Says:

    Off-topic: Multumesc pentru impulsurile de a scrie 😉


Lasă un răspuns la rasarit Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: