In pat – partea I

Ma aflam in fata unor tragedii din viata mea in fata carora nu aveam nici un fel de putere. Nu pujteam face nimic sa intrec acele stari deprimante. Succesul intarzia pentru mine si asta imi cauza disperare. Nu aveam absolut nici un ban in buzunar si asta ma scotea si mai rau din sarite. Deveam robust, cu mintea incalcitra si trairi interioare deteriorate prinse parca dintr-un film horror. Era un cosmar. Plus ca ma departasem enorm de mult pana si de ultimul meu amic adevarat, Geanny. Omul cu ochii portocalii. Asa ii spuneam de fiecare data cand ne imbatam ca porcii si ne prezentam in fata femielor in parcul tabacariei, in sambetele noastre de glorie.

Camera imi suiera a saracie. Firicel de banut nu gaseai. Nici urma de tutun sau cafea, ceea ce facea ca totul sa fie proaspat si infloritor. Nu pot sa spun ca nu ma simteam bine din punct de vedere fizic insa as fi dat orice pentru un pachet de tigari. Sa pot sa trag ca si cum as fi avut un plaman in plus, folosit numai in asemenea cazuri. Grea perioada. Singuratate in cel mai adevarat sens al cuvantului. Plangeau pentru mine pana si inelele care le aveam la maini. Imi durduiau in degete cu o alarma binefacatoare in monotonia grasa si continua a sufletului meu. Nu stiu daca realizam ca situatia era cu adevarat complicata. Cert este ca eram la un pas de a-mi pierde controlul si de a ma lasa prada convulsiilor tensionate de la nivelul intelectului meu. Probabil daca as fi avut un canal sau o revista de specialitate nu as fi intarziat sa-mi fac o laba tarzie si placuta care sa imi usureze gandirea. Trist..

Ei bine, in aceste imprejurari  am cunoscut-o pe Carla. Cand nimeni nu ar mai fi crezut. Cand restul oamenilor imi devenisera total absenti. Si hilari. Fantome bete pline de mucozitate. Fantome porcoase si idioti. Stateam intins pe canapeaua sufrageriei mele, cu ochii in tavan plangandu-mi de mila. Imi deschideam pe rand orice lichid care imi curgea in vene pentru a rezista inca vreo doua trei zile cand stiam ca trebuie sa iau salariu. Cu toate astea, nu ma dusesem la munca pretinzand ca sunt bolnav si ca trebuie sa raman acasa. Neaparat. Superiorul meu s-a facut ca ma intelege desi nu avea absolut nici cea mai mica indoiala ca macar s-ar putea sa fie asa.

Atunci am auzit un ciocanit la usa si am sarit ca un turbat sa vad cine e. In scurtul drum de cateva secunde pana sa deschid, mintea mea a facut o suta de mii de calcule si a ajuns la concluzia ca trebuie sa fie mama. A venit sa ma ajute imi spuneam. Trebuie sa fie ea. Si deodata m-am simtit salvat. O usurare lasciva si democrata. Am apucat clanta lent, cu un zambet moale, din coltul buzelor, care sa lasa de inteles ca sunt bine si ca ma bucura vizita ei. Niciodata nu trebuia sa par pierdut in fata mamei. Simgura fiinta in fata careia era necesar sa fiu teapan si sa manifest un curaj iesit din comun. Singura fiinta pentrru care manifestam o induiosare a ochilor si nu puteam lasa sa-mi curga stropi pentru ca ar fi daramat-o.

In fata mea s-a asezat lin un chip placut de domnisoara, cu parul incarliontat si mainile subtiri ca ale fotomodelelor. Un trup cladit suav cu nuante maronii ale epidermei si o coliziune extraordinara a expresiei din obraji. Literalmente am crezut ca stau in fata unei madonne. As fi fost in stare sa curg in fata ei, sa aplaud, sa fac precum o maimuta sau un taur, sa gem, sa cant..

Apoi ea mi-a soptit ca este vecina de vizavi. Stiam ca in acel apartament proprietarii sunt plecati de multa vreme, iar eu locuiam singur pe palier. Un etaj pustiu. Plin de mizerie insa niciodata cu miros de mancare. Eu nu mancam decat covrigei. Mai mult decat atat in ultima vreme  nu mai mancasem nimic iar stomacul meu imi crontanea ca un nebun cerandu-mi sa haleasca orice. Nu conta ca este iarba sau carne. Conta sa fie ceva pe care dintii mei sa se poata apasa, gatul sa imi suga sevele iar aparatul digestiv sa fie pus in functiune. Carla s-a mutat langa mine si a vrut sa ma cunoasca pentru ca manifesta o oarecare teama de singuratate. O teama care pentru mine a fost de un foarte mare noroc.

Am invitat-o inauntru cerandu-mi scuzele necesare pentru ca nu am cu ce sa o servesc si ca dezordinea de dinauntrul camerelor e doar o fatada. Cand esti scriitor nu mai tii cont de micile detalii ale existentei, ii explicam pe un ton filamentos si dulce. Ea imi radea colosal lasand in urma ei o umbra de parfum care imi facea talpile sa se inmoaie si se faca una cu podeaua. Ma simteam de parca m-as fi scufundat in dusumea ca intr-un ocean. Doamne.. parfum. Nu mai mirosisem un parfum de luni intregi. Realizam totdata ca ma salbaticisem in asa hal incat nu ma puteam comporta normal. Ii savuram coapsele, soldurile, spatele si ma comportam ca un animal, abtinandu-ma sa nu imi duc mana in pantaloni si sa incep in fata ei un spectacol porno gratuit.

Puteam sa fiu catalogat drept porc insa ea m-a gasit oarecum dragut. Ai simtul umorului mi-a zis, dupa cateva replici de-ale mele care au facut-o sa zambeasca inca o data. S-a asezat pe fotoliu si si-a trecut piciorul drept peste cel stang. Incontrolabila miscare. M-a tampit. Am crezut ca voi avea orgasm. Imi imaginam deja ca in fata mea este o clatita si ar trebui sa fie umpluta cu finetti. Cat mai mult. Ochii imi sclipeau ca si cum i-ar fi apartinut unui drac. Mainile incepusera sa mi se transforme in ceva unduitor si nu le mai simteam la locul lor. Cu toate ca ma straduiam cat mai mult sa prezint un aspect cat mai serios.

– Ai o scrumiera m-a intrebat ?? Si apropo.. eu sunt Carla.
– Razvan..
Am adus scrumiera si inaintea mea a aparut dumnezeului tutunului. Un pachet inca nedesfacut de kent lung. O imaginea cat un tablou al lui Da Vinci. Un carton colosal. O piramida a spiritului meu. Simteam inauntrul cavitatii bucale cum saliva imi iese si imi inneaca limba ca si cum marea ar acoperi un dig intreg.
 In momente de acest fel, cureaua se strange atat de puternic incat nu-ti ramane altceva de facut decat sa risti. Si cu toata mandria mea de barbat am infulecat o tigara pe care am aprins-o instantaneu si inca una pe care mi-am asezat-o dupa ureche, asemenea oamenilor de pe front.

Explore posts in the same categories: Jurnal de bord

7 comentarii pe “In pat – partea I”

  1. rasarit Says:

    Vor fi peste 5 texte in aceste intamplari. Multumesc foarte mult. :))

  2. Raluca Says:

    abia astept sa le citesc pe urmatoarele 😛

  3. dianette Says:

    ” imi radea colosal „, ” imi facea talpile sa se inmoaie „… expresii, farame, in care te regasesc mereu cu aceeasi placere.. si franchetea unei labe tarzii, ori infulecatul unei tigari… gem a tine, Razvan..
    Interesant textul.. astept continuarea.

  4. gadjodillo Says:

    🙂
    frumos
    ca un inceput de roman
    pentru inspiratie iti recomand http://tsigaradedupa.wordpress.com
    nu e al meu, deci nu o considera publicitate

  5. rasarit Says:

    Multumesc! o sa apara urmatoarele. curand! :)) D. cum gemi???? 😛

  6. dianette Says:

    R. le imbarligi, raule. Acele expresii gem a tine… sa ma fac ca-ti explic daca tu te faci ca n-ai inteles 😛

  7. rasarit Says:

    :)) esti glumeata. sssssss


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: