Un planset pentru noi nu are rost
Un pas.Doi.Trei. Un cantec pentru despartirea noastra
n-are rost. Privesti din geamul trenului cum ma scufund.
Uiti tot. Doar o secunda. Doua.Trei. Un planset pentru tine n-are rost.
Privesc de pe peron cum te scufunzi. Uit tot. Doar o secunda. Doua.Trei.
Un planset pentru mine n-are rost. Privim incrucisat. Uitam tot. Doar o secunda.
Doua.Trei. Un planset pentru despartirea noastra n-are rost…
Explore posts in the same categories: Poezii
SANGE DE IEPURE 
aprilie 16, 2008 la 5:22 pm
Pentru despartiri …. lacrimi? Nu are rost? Perfect adevarat, intr-o lume indiferenta!
aprilie 16, 2008 la 7:26 pm
e prea multa tristete in acel „n-are rost”…
aprilie 17, 2008 la 6:05 am
asa e liana. pentru ca se obisnuieste sa nu mai doara.
aprilie 17, 2008 la 6:05 am
raluca ai sesizat ceva foarte important
aprilie 17, 2008 la 11:22 am
eh..mai sesizez si eu chestii..oricum poezia e frumoasa 🙂
aprilie 17, 2008 la 2:55 pm
oarecum!
aprilie 20, 2008 la 6:21 pm
Eee n-are rost…ai sa vezi ca are 🙂
” Nu mă-mpiedica de-a plînge
Dacă am darul lacrimei
Durerea în plîns o poţi înfrînge
Şi speri ceva în boaba ei.
Nu ştii că-n plîns de-atîtea ori
Poţi să-ntrevezi o rază nouă
Şi că-i la fel cum pentru flori
E-o reîmprospătată rouă?
Nu ştii că plînsu-i izbăvire
La orice inimă înfrîntă?
E ultima înveselire
Ce-adesea durerea o cîntă.”
-Iulia Hasdeu-
aprilie 20, 2008 la 6:28 pm
frumos… :)) berbe„ ai inceput comentariile literare frumoase.