Pasiune
Calea imi este uda. Pasii numarati, de sus, din partea stanga..
ne amagim, umerii nostrii trag fumul in piept
in miezul noptii. Parca a trecut.. mai stim ? mai stii ?
se vor scurta si opiniile la Grecia ! cum ma saluti de acolo
facandu-mi cu mana. Te vad, esti imbracata in albastru
niste sosete albe si o pereche de bascheti. la fel de mica ca un
bob de sare.
Cand ai plecat am urmarit la televizor plecarea ta, ca si atunci
cand ma vizitai la spital si despartirea era privita. Cum mai plangeau
colegii de salon. Tin minte unul dintre ei facuse, o pasiune pentru tine
imi zicea mereu : Cand mai vine fata aceea cu ochii de gheata ?
spune-i c-am intrebat si eu de ea…
poti fi in mintea mea inca o mie de ani ! ca si acel film de care imi spuneai la telefon
nu mai imi amintesc cum se numeste !
poti fi tu insati sau numai un brat al tau. Ma pierd printre zabrele
nu stiu din ce cauza nu ti-a spus nimeni ca o sa imi fie dor de tine
nu stiu cum am fost in stare sa raman pe loc
care dintre noi s-a inzapezit mai curand !
care a spart monitorul de draci
care a racit prin noroi.
Si tu si eu si prietenul tau si prietena mea si lumea care ne admira pe toti
si maica-ta si taica-tu si fratele tau ala bolnav de diabet
porcul Ghita din curta bunicului tau
Marian de pe Albastrelelor , cel cu dacia aia galbena
Ana de la blocurile din centru , cea care colectiona timbre…
Toti.
ianuarie 12, 2008 la 8:59 am
faptul ca era imbracata in albastru iti da sentimentul de continuitate,e ca atunci cand ridici privirea spre cer si vezi orizontul si iti spui in sinea ta ca nimic nu se va termina;desi avea ochii de gheata si la cea mai mica atingere devenea vulnerabila,era o prada pentru vanatorii din salon.Era sa uit R., de obicei pentru continuitate se porneste cu dreptul.
ianuarie 12, 2008 la 10:56 am
Imi place mult stilul care-l dezvolti in poezie. Proza nu prea citesc. Voi reveni asupra ta, eu am fost si pe la Humanitas, unde am ajutat de asemenea persoane care au avut talentul necesar sa se afirme. Sa stii ca din cate am citit aici, am ramas placut impresionata.
ianuarie 12, 2008 la 2:11 pm
M. dreptul meu e cam stangaci. consider stangul ca si dreptul meu :)))))
a iesit un terci de zile mari! sa nu razi. ea e vanatorul si ei victimele..
ianuarie 12, 2008 la 2:12 pm
vorbe miruno..vorbe vorbe!!
ianuarie 12, 2008 la 4:50 pm
daca ea este vanatorul,lovitura e fatala pentru victime;stapanele nu iarta,condamna
ianuarie 12, 2008 la 5:07 pm
stiu. pedeapsa e oricum capitala. nimeni nu vede, nimeni nu simte!! bravo Mada` bravo.
ianuarie 12, 2008 la 7:15 pm
R. sa invatam ce inseamna realitatea si apoi sa reflectam asupra ei.” bravo,bravo” am putea spune si realitatii nu crezi?
ianuarie 12, 2008 la 9:10 pm
” Iar prin lumina cea rărită,
Din valuri reci, din umbre moi,
S-apar-o zână liniştită
Cu ochii mari, cu umeri goi?
Ah! acum crengile le-ndoaie
Mâinuţe albe de omăt,
O faţă dulce şi bălaie,
Un trup înalt şi mlădiet.
Un arc de aur pe-al ei umăr,
Ea trece mândră la vânat
Şi peste frunze fără număr
Abia o urmă a lăsat. ”
-Diana-M.Eminescu.
ianuarie 12, 2008 la 9:13 pm
normal M. realitatea e cuprinsa de bravo-uri. pentru ca altfel ar fi trist!!! foarte trist!
ianuarie 12, 2008 la 9:13 pm
D. oare ce raspuns pot avea, la ora asta..in minutul asta. in seara asta?
stii ca imi place. d-aia faci asa!!
ianuarie 12, 2008 la 9:15 pm
…..
ianuarie 12, 2008 la 10:00 pm
…nu trebuie sa-mi spui nimic, niciodata R… priveste in tine. taci si priveste adanc in tine. o sa fie bine. ai sa vezi. pentru ea si pentru tine. taci. asteapta si taci.
ianuarie 13, 2008 la 8:51 am
:))) D. ce-mi ceri??? asteptare si tacere? e mai greu decat a-mi spune sa-mi pun pistolul la tample si sa trag!
ianuarie 13, 2008 la 8:54 am
razi..vezi ca e bine ? ori e un ras nebun…
ianuarie 13, 2008 la 8:55 am
e bine, normal ca e bine. am izbucnit in ras. :)))
ianuarie 13, 2008 la 8:58 am
ma bucur pentru tine… stii, nu ?
ianuarie 13, 2008 la 9:07 am
bineinteles. asa as fi facut si eu pt tine! 🙂 D. am primit o invitatie la un concurs de poezie dar nu stiu ce mama dracului sa fac. imi vine sa rad si mai tare! :))
ianuarie 13, 2008 la 9:14 am
follow ur heart 😉 raspunsul e in tine.. leule
take care
ianuarie 13, 2008 la 9:17 am
ma intrebam… sau lasa! 🙂
de unde stii ca sunt leu? ti-am spus? nu mai tine minte!! 🙂
ianuarie 13, 2008 la 9:52 am
esti leu ? ei uite !
ianuarie 13, 2008 la 9:53 am
goooood luck la concursul de poezie …
ianuarie 13, 2008 la 1:28 pm
E greu de crezut ca plictiseala te poate face sa ai forta de a reinvata sa iubesti viata.
Toti avem nevoie de ceva care sa transforme timpul dintr-o scurgere de momente fara semnificatie intr-o degustare epicureica a ceea ce iti face placere, deci de … pasiune.
Draga Razvan, trebuie sa mentii vie imaginea care te inspira.
…………
O persoana „albastra” este un partener excelent 🙂
ianuarie 13, 2008 la 1:51 pm
R.. intreaba. 🙂
ianuarie 13, 2008 la 2:25 pm
dimi` nu stiu daca ma duc…
ianuarie 13, 2008 la 2:26 pm
Stiu Gabi` trebuie doar sa ai incredere! restul vine de la sine!
ianuarie 13, 2008 la 2:26 pm
D. :))) nu mai pot acum. au trecut cateva secunde!
ianuarie 13, 2008 la 2:26 pm
sau mai bine zis secole
ianuarie 13, 2008 la 2:55 pm
asa simt si eu..am uitat sa le mai incetinim..secundele… vodca albastra..ei ei
ianuarie 13, 2008 la 3:09 pm
stiu. de unde venim , unii abia se duc!
ianuarie 13, 2008 la 3:13 pm
ferice de ei…
ianuarie 13, 2008 la 7:13 pm
iarta-ma D. am lipsit cam mult in ultima vreme. nu imi dau seama insa din ce cauza. nu te teme, am sa revin. in curand. sper sa nu dispari pana atunci!!!
P.S – invat germana…:)))