Pe plaiuri mioritice cu Helda

Ce-I mai frumos in viata decat sa fii patriot? Atunci cand fiecare molecula iti sta la dispozitie si te cheama  sa profiti de ea. Nu conteaza cum faci acest lucru , josnic , murdar , elegant sau maret. Probleme de care au amintit din cele mai aprigi timpuri , inaintasii. Trebuie sa iubesti marea cu forta in care este intins un arc cu sageti. Adica infinita. Ca Robin.

Prin urmare , sensul in care e distribuita speranta tine de principiile personale. Multi evadeaza. Fug. Isi arunca organele in alta parte a globului de unde spun ca au primit chemare. Si profita de sentimentele altor natii iar eu nu-i pot numi decat golani , vagabonzi , mizerii…

Au trecut de atunci cateva veri. Veri in care, prietenesc vorbind, atractiile nu au mai fost de acelasi fel. Lucram pe post de translator la un hotel pe nume Capitol dintr-o statiune a litoralului romanesc. Pescarusii , zi de zi infometati , zi de zi corelati in baionetele destinului. Si eu hranindu-i la aproape fiecare apus.

Deci povestea capata forma. Printre putinii turisti straini pe care ii vazusem in viata mea , in acea vara si nu stiu de ce tocmai la acel hotel (probabil asa scria in soarta) s-a cazat o familie de nemti , din Nurnberg mai exact. Tata , mama , sora , frate. Ciudat era ca mama , mulatra fiind intelegea cat de cat romaneste iar restul nimic.

Timpul ma presa. Trebuia sa vorbesc in engleza zi de zi deci nu era o asa mare problema , insa atunci cand aceasta limba e inteleasa de numai un membru al familiei totul devine mediocru. Doar fiica , putea sa schimbe cateva cuvinte intr-o limba universala iar mama ei in romana. Asadar m-am ferit cat am putut de mult sa-i primesc in atmosfera mea pe nemti insa intamplarea a facut si zic intamplare pentru ca pertenerul meu de serviciu nu era de gasit in acele moment ca intreaga familie sa imi revina mie. Deci in mod abstract eram obligat , nefiind in atributiunile mele sa fiu un fel de ghid turistic pentru o familie cu care nu puteam nici macar sa comunic.

A fost greu la inceput. Stat dupa pofta lor. Arata-le plaja , cateva obiective turistice , si schimbari de charisma la modul evident. Pe fata. Pentru ca altfel imi era frica sa nu fiu luat drept sclav.

Helda… si-acum imi amintesc. Helda era a doua lor fiica pe care in decurs de cateva ore a trebuit sa o iau de la gara sa o aduc la hotel si sa ma prefac ca nu ma atrage in nici un fel. La naiba , era foarte complicat , Helda fiind in mod evident , cea mai inzestrata nemtoaica pe care am vazut-o in viata mea. Chiar daca nu vad asa ceva decat la televizor.

Cu Helda puteam sa comunic in orice limba posibila , fiind profesoara la un liceu din Germania. Bonus-ul meu pentru toate framantarile de pana atunci. As fi fost in stare sa ii multumesc colegului meu de serviciu pentru ca a lipsit tocmai atunci , ba chiar sa ii cumpar si un cadou.

Si asa a inceput. Helda avea bani cat sa supravietuiesc inca un an fara sa muncesc deloc. Fara sa fac nimic. Fara sa simt. Aspect poetic. Impartit intre nonsalanta cu care sunt inzestrati strainii si Romania noastra mult iubita. Un litoral mai verde acum. Mai intinerit. Eu la cativa km peste soare. Si ocupa-te in special de familia Heldei. Aproape pana la refuz. Eu nu mai intalnisem o asa persoana niciodata , mereu zambitoare cu un corp de nuvela si cu o gandire de preoteasa. Pentru ca Helda era virgina in fiecare strop de ADN in fiecare gena sau fir de par.

Singura problema era ca ma simteam al dracului de inutil. Nu puteam sa-i cer Heldei nimic pentru ca imi ofera totul. Familia ei se desprinsese de noi , iar in timpul petrecut alaturi de ea deveneam atat de feminin incat nu puteam sa ranesc un fulg. Mergeam la plaja impreuna , plecam in larg cu vaporul , inchiriat de ai ei numai pentru noi. La pescuit , iar seara in discoteci. Defect. Helda nu bea decat suc natural iar eu ma adaptam situatiei cu un gust amar si plin de regret. Parca as fi fost la randul meu in vacanta , la mine acasa. Nici macar nu mai puteam sa fiu rau cu nemtii sa ii acuz cum faceam de obicei pentru razboi , sa arunc cu pietre in acea origine de nazisti.

Incredibil. Nu am mai stat niciodata in compania unei femei care sa ma priveasca in ochi si sa inceapa sa planga. Si tocmai in ultima seara. Sunt sigur ca ideea despartirii era groaznica si pentru ea , pentru ca si eu  abia puteam sa-mi prizonierizez lacrimile in orbite. Niciodata , in cele doua saptamani petrecute cu Helda pe litoralul romanesc , prin magazine , pe diguri la spectacole sau in orice alte conditii , nu mi-am permis nici macar in gand sa-i distrug virginitatea. Atat ca ne sarutam pe ici pe colo , si dupa cateva zile pe toate strazile si oriunde.

Am sarit peste scena in care m-am cunoscut cu ea , pentru ca totul s-a intamplat de la sine si extrem de repede incat nici nu stiu cum as fi putut sa descriu. Cand am realizat ce se intampla cu mine eram deja inamorat si undeva pe un sezlong.

Am stat in acea noapte pana tarziu , timp in care Helda a plans neincetat ,mi-a rostit Te Iubesc in romaneste de nu stiu cate ori , mi-a cantat din Beatles – Let it be , si mi-a facut o multime de promisiuni. Mi-a cumparat steluta noastra si mi-a jurat ca se va intoarce si anul viitor daca eu nu voi putea fi de revelion in Nurnberg. A fost placut cu Helda. Bineinteles ca dupa plecarea ei nu am putut sa-mi revin decat in vreo doua trei saptamani pline de bere si tigari.

In siguranta mea ca nu voi mai primi nici un semn de la ea, m-am trezit la sfarsitul verii cu o telegrama din Germania , si numele ei pe coperta. Era intr-adevar un nume foarte sexy si plin de farmec. Ca si istoria pe care o ducea in spate.

Si a ramas sa ne intalnim de revelion….

Reclame
Explore posts in the same categories: Jurnal de bord

15 comentarii pe “Pe plaiuri mioritice cu Helda”

  1. dianette Says:

    Am inteles tot. :))) Scrii deja pentru ei sau ti-ai schimbat brusc perspectivele ?
    mizerii, …. de bani gata Razvane… Asta-i viata. Trezire placuta.

  2. rasarit Says:

    ce sa mai spun si io D. ai spus tu tot ce era de spus. ma adaptez situatiilor. ce altceva pot sa fac?

  3. diminutivata Says:

    sa ai parte de unnrevelion de neuitat cu Helga si de un an nou fericit si plin de bucurii !!!

  4. rasarit Says:

    ms dimi. la fel si tie

  5. diminutivata Says:

    adica ” Helda ‘ , scuze …
    😳

  6. diminutivata Says:

    ms si eu !!!

    in ultimul timp am devenit mioapa … 😳

  7. rasarit Says:

    eee nu-i nimic. si eu am facut confuzia de sute de ori.

  8. 4sparrowhawk Says:

    marea este infinita,la fel si iubirea;important e sa stim sa o pastram pura si de un alb angelic,ca zapada de revelion

  9. rasarit Says:

    sa stii ca ai dreptate. marea mi se pare cel mai sacru aliat de care se poate bucura cineva. indiferent de motive sau cerinte! Iubesc marea..probabil ca si tine ..ca si ceilalti..

  10. gabitzubitzu Says:

    „Multi evadeaza. Fug. Isi arunca organele in alta parte a globului de unde spun ca au primit chemare. Si profita de sentimentele altor natii iar eu nu-i pot numi decat golani , vagabonzi , mizerii…” ….Pai DA !

    In rest…Frumos, frumos, frumos !!!

    Hai sa-ti improspatez memoria cu un fragment din Cartarescu: „…criticii impart scriitorii in fel si chip. In ce ma priveste ei pot fi clasificati in scriitori care au avut putine femei si scriitori care au avut multe femei. ….Recunosti imediat scriitorii care au avut multe femei la viata lor; in paginile acestora personajele feminine sunt un soi de automate cu par lung si blond, cu sani mari si funduri rotunde, care vin cand le chemi si dispar dupa ce actiunea – da-i si trage -i ! (ups) – a ajuns la un bun sfarsit.Erotismul nu e mai important la ei decat masa de pranz sau decat o partida de tenis.
    In schimb, cei ce-au avut putine femei (nu mai vb. de cei care nu au avut niciuna, sunt si nefericiti dintr-astia) au tendinta maniacala sa descrie pe zeci de pagini fiecare nuanta a zambetului lor, sa intoarca pe toate fetele fiecare cuvant al lor, sa filosofeze despre feminitate ca arhetip, sa dezvolte o mistica intreaga in jurul marii zeite a dragostei si a mortii.
    ……nu putem iesi din dilema voicaniana: metafizica la un capat al spectrului si o parte gingasa a anatomiei feminine la cealalta. Vai, ma numar printre cei care sunt mai aproape de metafizica pe acest continuum al feminitatii”
    🙂

  11. rasarit Says:

    frumoasa convalescenta. te-as asculta asa la infinit. ce vroiam sa-ti spun , nu pot lasa comentarii la tine si nu stiu de ce. si sunt unele lucruri pe care chiar vroiam sa ti le spun. pana la urma e Craciunul si iti urez numai numai numai numai numai……..

  12. gabitzubitzu Says:

    Cu scuze pentru intarziere…Multumesc Razvan, si tie sa-ti inunde cu lumina preaplinul sufletesc, aceste magice sarbatori. Am sosit azi din deplasari si de aceea am raspuns mai greu.
    Nu inteleg motivele pentru care nu poti posta si regret. Mai incearca, sunt sigura ca pana la urma vei reusi. O sa ma mai uit la setari, totusi…Multumesc inca o data si iti urez distractie prelungita pana dupa Anul Nou si sa ne reauzim de fiecare data cu mare drag.

  13. rasarit Says:

    Ms Gabitzu. E normal. noi lucram cu intarzierile , cu noptile , si iubitii. Mai incerc , voi reusi pana la urma.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: