Fiica lui Dumnezeu

De multe ori , aproape de fiecare data , cand reusesc sa finisez ultimele lucari ramase fara sfarsit , mi se intampla ceva foarte straniu. Dar de fiecare data. Si numai atunci. Pentru ca atunci e cea mai mare liniste. Si libertatea unui timp mult prea ocupat. Deci in momentul oportun , si in secundele care vin dupa el.

Raman de-a dreptul stana de piatra. In interiorul meu se intampla ceva aproape senzational , si pot sa jur cum o umbra se micsoreaza , se micsoreaza pana cand devine inteligila…. Identificabila. Sunt foarte confuz in momentele acelea si dupa. Stiu numai ca e umbra unei femei pe care nu pot sa o definesc. Atat de cunoscuta si totusi atat de straina. Mereu aceeasi femeie , imbracata cu o rochie alba decoltata si desculta. Blonda.

Si mai straniu este ca nu am absolut nici o putere asupra ei , nu pot sa vorbesc , nici sa mimez ceva sau sa fredonez vreo melodie. Esential este ca nu ma sperie ba dimpotriva imi inspira un sentiment de fidelitate si monotonie dus la extreme. Asa ca sunt nevoit sa astept in liniste pana se diminueaza si piere de tot. Ca un vapor in departare.

Nu gasesc nici un raspuns. Nici o justificare a faptului ca imi apartine mie sau e ca o reverie sau oboseala. De cele mai multe ori il consider un cadou. O singura data mi-a suras ideea unei analize. Am legat mai multe dovezi cap la cap. Dupa ce scrisuri imi apare , dupa ce cuvinte… si am ajuns la concluzia ca eu sunt un scriitor pentru femei. De dame. Un scriitor care are viziunea unei dame de origine angelica. Pentru ca asta e singura mea explicatie. Singurul motiv logic pe care il pot dobandi.

Asadar din spectrul circulatiei sangelui meu pasesc catre infinit. Alura ei impunatoare si din purul fapt ca nemiscarea mea este literalmente non-sens,incep sa ma indragostesc de imaginea ei. Ma indragostesc nu ca pana acum , cu senzatii palpabile , cu finete deprinse din galaxia noastra ci fac acest lucru cu intreaga circumferinta a pieptilor mei. Practic as fi indragostit de nimic. Un exemplu de nebunie cauzat probabil de stres.

Cel mai ciudat este ca lucrul asta nu duce nicaieri. N-are sfarsit si nici inceput. E doar un punct mort , de unde incepe si se si sfarseste totodata. Adica nu ajung cu ea in nici o incapere unde am face cunostiinta sau am sta macar. Olfactiv. Ma zbat sa fiu al ei. Al unui juvaier descoperit de mine in constiinta mea. In impropriul meu simtaman liric sau epic din care au nascut pe rand versuri , idile si acum un chip.

O asemuiesc cu chipul mantuitorului. Probabil este mai frumoasa decat el desi mi-e greu a putea face o comparatie intre divinitate si motorul unei minti. Dar daca intr-adevar Dumnezeu a avut un fiu si l-a sacrificat iar acum il are in dreapta lui , cu siguranta aceasta tanara minunatie din viziunile-mi personale ii este fiica si imi apartine in totalitate mie.

Reclame
Explore posts in the same categories: Povestiri

24 comentarii pe “Fiica lui Dumnezeu”

  1. dianette Says:

    Frumos. Poate e muza ta… Ca Eminescu zburatorul meu… numai al meu… Ma incapatanez a crede.

  2. rasarit Says:

    O parte din plinatatea ei imi este si muza si sotie. Eminescu este ingerul meu. Si sunt convins….

  3. dianette Says:

    :))) hai sa ne certam acum si de la marele…. De ce nu ? Daca ne-am desparti cu pace nu ti-ai mai amintii de mine 😉

  4. rasarit Says:

    🙂 nu Dyann , prezenta ta a fost fermecatoare in fiecare zi. nu as putea sa ui de tine. never. odata cu tine se vor ofilii si florile pe care ti le pastrasem in glastra…

  5. dianette Says:

    Never say never… Cati ca noi…

  6. rasarit Says:

    :))) asa e.ma umbresti

  7. dianette Says:

    Fara intentie 😉

  8. rasarit Says:

    aham. 😛 cum arati?

  9. diminutivata Says:

    uh , de ce am senzatia ca intrerup ceva ???? 😉

  10. rasarit Says:

    cum sa intrerupi. dimi… 🙂 stii ca tin mult la tine 😛

  11. notalent369 Says:

    sa ma alatur fan clubului?e previzibil pasul asta,nu? atunci sa raman in culise..privesc spectacolul cu la fel de mult drag.

  12. dianette Says:

    Hop si Dimi… n-avea timp sa comenteze textul si bate campii 😛
    Hai ca te asteptam astazi. Dimiiiiiiiii

  13. rasarit Says:

    🙂 bate campii cu gratie :)))

  14. rasarit Says:

    nu-mi place ca vrei sa ramai in umbra. mai bine deschide-ti aripile si intra in hemoglobina. aici nu primim decat ingeri. sau jumatati de ingeri. Multumesc pentru ajungerea ta in zona. Te asteptam dar momentul venirii tale imi era strain. 🙂 😛

  15. anaayana Says:

    „sunt un scriitor pentru femei. De dame. Un scriitor care are viziunea unei dame de origine angelica. Pentru ca asta e singura mea explicatie. Singurul motiv logic pe care il pot dobandi”

    asa cum sunt boyband-urile?

  16. rasarit Says:

    promit sa aflu 🙂 glumesc. pai nu stiu care ar fi cel mai concret raspuns pe care ti l-as putea da, exista o limita , o linie care practic delimiteaza spatiul literar de ce real. gasesc raspunsul meu si il dau. plictisitoare.

  17. Liana C Says:

    Azi, te-am descoperit! Imi place doareucumine, acum imi place si ce-am citit.
    Imi plac astfel de blog-uri, ce bine ca existati !

  18. rasarit Says:

    poate chiar e asa! 🙂

  19. gabitzubitzu Says:

    Imi suna cunoscuta senzatia…
    E o stare de gratie, e iubirea pura, care nu are obiect sau subiect anume. E iubirea insasi. Daca e asa si daca nu ma insel, te poti considera un om fericit.
    Si daca cei mai multi dintre noi am dansa in acest ritm, lumea cu totul ar parea un basm.

  20. rasarit Says:

    vorbele tale mi-au picat bine gabi , tinand cont ca tocmai m-am confruntat cu cineva din pricina unor astfel de probleme. iti multumesc.

  21. gabitzubitzu Says:

    Zile frumoase, vestitoare sarbatorilor de iarna. Sa revarsam impacare spre toti cunoscutii, dar mai ales spre noi insine. Sa ne calmam emotiile distructive si deschidem portile iubirii (vorbeam spre cei care te-au necajit :P)
    Mi-a facut placere sa spun ce simt. Nu ai de ce sa-mi multumesti fiindca darul spre tine, (stii cum se intampla) a avut efect „bumerang” ,desi a atins tzinta.
    Deci, eu multumesc !

  22. rasarit Says:

    ok gabitzu! si mie imi place sa spun cateodata ce simt. nu intotdeauna! ma bucur ca ai trecut pe aici!

  23. gabitzubitzu Says:

    Multumesc de ospitalitate.
    Sa nu crezi ca vreau sa te magulesc.
    Dar, stiu ca aceia care se zbat in cotidian insa lumina lor interioara sparge bariere, aceia cladesc prin iubirea lor.
    Eu traiesc in armonia acestor sentimente.
    Nu prea fac postari de amorul artei. Sau, nu fac deloc, insa pe blogul tau am primit bonusul etichetat „inteligenta creatoare”.
    Iti doresc sa scrii…si iar sa scrii…Rauri, fluvii…ganduri…viatza…sentimente…iluzii…
    Am citit anuntul ca vei fi publicat. Nu stiu daca asta conteaza cel mai mult pentru tine. Doar tu poti simti asta.
    Poate fi o bucurie si poate fi un pic de compensatie.
    Eu nu stiu…
    Pentru mine gratzia vine din contemplare …nu cred in verdicte…
    Nu stiu de ce…dar eu „simt” aura ta…nefiind necesar sa citesc prea multe posturi, fiindca ea degaja puternic (sau poate, doar la o intensitate perceputa de mine).

  24. rasarit Says:

    Ma simt atat de mic fata de tot ceea ce ai scris aici. nici macar nu stiu ce sa spun , cum sa raspund , cum sa ma manifest. imi pare rau pentru tacere , dar stiu ca uneori e mai bine asa!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: