Arhivă pentru octombrie 2007

De zile amare. Si totul e cum credeam ca va fi…

octombrie 22, 2007

Mereu am considerat ca intre artisti exista o legatura foarte profunda. Una de care lumea artei ar trebui sa fie mai mandra. Insa in aceasta privinta romanii stau extrem de prost. Ma intreb de ce ? Raspunsul este trist. Doamnelor si domnilor in Romania se asculta manele , suntem singura tara din care se evadeaza ca pasarile migratoare si singura tara unde nu s-a facut niciodata dreptate. Nu vreau sa-mi critic mandra patrie , dar dupa cum au povestit altii , dupa cum unele sondaje au aratat , o mare parte din populatie ar prefera din nou tara lui Ceasca Voda. Toate aceste lucruri le scriu acum din pura gratuitate dar si din cauza unei indignari greu de ameliorat. La Facultatea de Litere Ovidius din Constanta , unde invat din anul 2005 , exista multe valori. Multi poeti ale caror calitate lirica poate fi ridicata in slavi. Dintre acestia o mare parte imi sunt amici. Ne intalnim zi de zi la o tigara , bem o cafea , discultam despre mediul inconjurator despre politica (foarte rar , dar o facem ) si despre profi si profe. Aici intervine marea dilema a sufletului meu. De ce ne pierdem atata vreme pentru a ne invarti zilnic in aceeasi rutina si mizerie. De ce sorbim din cafelele acelea amare cu atata pofta? De ce ochii nostri nu se mai indreapta inspre fete si de ce absolut toti dintre noi avem atata singuratate in priviri ?
Suntem o generatie de tristi. Asa ni s-a spus. Suntem o generatie prospera dar trista. Si cred ca este foarte real. La ora 20 :00 , aseara , am primit un telefon foarte straniu. Un coleg de literatura pe care-l respect foarte mult , m-a contactat pentru a-mi spune sa ma uit pe Hbo. Filmul pe care am fost invitat sa-l urmaresc era Codul lui Da Vinci. Sunt extrem de bulversat dupa film. Adica , citind cartea nu am ramas la fel de punctat cum am facut-o acum. Astazi la cursuri am avut in sfarsit un subiect mai amplu de discutat cu stimatii mei colegi. Toata suflarea a luat parte la discutii, pana si fetele de la drept administrativ sau psihologie. Nu mai se stransese atata lume de cand Rapidul a intalnit pe Steaua in Cupa UEFA in urma cu doi ani .. Ma minunez de orice intamplare nesemnificativa ca aceasta. Legaturile insa dintre artistii nostrii sunt extrem de sterse. Daca putem sa ne consideram asa ceva , atunci putem spune si ca uneori ne invidiem reciproc. Ne sunam tot mai rar , iesim in oras din ce in ce mai retrasi si parca nimic nu mai e cum era,fiind totodata totul cum credeam ca va fi. 

Reclame

printre file de cactusi (razboiul contra ficusilor)

octombrie 21, 2007

mereu am dus un razboi interior extrem de amar…
unul foarte greu de castigat si foarte greu de pierdut.
pur si simplu ratiunea mea impartindu-se in doua
plagi de memorie foarte dificil de stapanit dupa declansare..
epitetele din ochii mei se destrabaleaza cand vine vorba de cactusi
isi fac coafura ,se plimba de mana se saruta
si cu cateva calmante se aseaza iar in pozitie de asteptare.
cu cata pasiune iubesc cactusii,ce elogiu merita aceste plante,
ce refren…ce oximoron,ce literatura , ce efecte
mi-e oarecum hazardic sa inteleg cum poate lumea sa-i compare cu
ficusii.
multi gasesc in ficusi si liniste si frumusete si melancolie
si spirit
nu exista casa , apartament, fara ficusi. damele adora ficusii.
sunt mari , cu frunze late , se potrivesc perfect oriunde
i-ar aseza , capabil sa raspunda cu aceeasi iubire…
eu am vazut lucrurile altfel.am asezat cactusii intr-o tabara
si ficusii in alta. am declansat un razboi mondial.
practic totul se rezuma la asta. fiecare microb instalat este
anihilat , orice proces de fotosinteza orice urma de clorofila
denaturata este pur si simplu macinata de razboiul plantelor in sine
si atunci pe cine mizez? ce argumente.. ce rezolvare?
batalia continua. sufletul meu apartine prin excelenta cactusilor
insa marea majoritate s-au inclinat prin a miza pe adversari
fiind amatori de comoditate si televiziune.

Extravaganta poveste de amor

octombrie 21, 2007

Extravaganta poveste de amor intre noi, dusa la extreme
tu apari cu ochii galbeni in reviste si ziare din 1900,
canti cu cei de la Bee Gees..
narcisele stau in vaza dar se numesc crini , pe blaga-l cheama
eminescu iar pro tv-ul e post american
lingouri de tristete se uita la mine din lustra caronizata de praf si migala
prinsa in caiete de poezie de care am uitat cu totul..
colgate cu gust de genunchi inventat in 1989, odata cu nasterea ta
se vinde ca painea calda in baruri si alimentare
singuratatea striveste mintea mea patrunsa , injughiata de exitare
si de amoruri discutate la o tigara..
din culpa se creeaza un chip metafizic pe care scrie cu D- Disperare
si poetul se disculpa ca nu e vina lui, ca nu a fost el cel care
a zamislit ochi albastri in biserici si –n licee
ca nu a fost el cel care a oferit parfumul sau la dame de companie
si sarutul sau pentru ca era prea urat sa aiba o iubita a sa…
el ar fi putut iubi dinainte de Hristos de nu ar fi fost refuzat..el s-ar fi mulat
in amurguri iernatice cu palmele pe sanii iubitei
si cu sampania clocotind de frica si impulsuri langa ei..
literaturile se inmultesc se inmultesc se inmultesc
si caile de a mai rade sunt tot mai putine ..
studentii vobresc despre strategii textuale ca despre biblie
in Irak mor oamenii din cauza la bombe,
bibliotecara inchide de azi mai devreme cu doua oreiar
mie mi-e tare dor de ochii tai
de ajuns ca exista roze care pot fi furate din gradinile publice si pe care ti le pot
oferi, chiar daca sunt de plumb sau de argint…
iar pe holului spitalului..rasuna..
I could hear you breathing with a sigh of the wind
I remember how your body started tremblin’
Oh what a night it’s been!
And for the state I’m in, I’m still alone….

Bee Gees – Alone…

F.

octombrie 20, 2007

curvele se spreiasera.. miroseau si mai tare
degeaba incerca F. sa fie silentios
nu si-a dat seama decat in cel mai tarziu ceas
ca asteapta de prea multa vreme femeia visurilor sale…
si tot atunci a realizat ca nu avea cum sa nu fie una dintre
acele curve
pe F. il stiu de cand era mic. juca fotbal in cartier cu ceilalti
si o facea destul de bine.
astazi el a aflat ca femeia visurilor sale
pe care niciodata nu a cunoscut-o
are locul de veci in fata strazii..
este una dintre curvele care au murit la revolutie..
stiau toti.
si ea il iubise.

Din Despartiri

octombrie 19, 2007

te cheama cum? ai invatat sa vorbesti?
stiu sa iubesc…
cum ar fi.?
la capatul meu incepe alt ciclu…
lunar?
care?
unu din ele!
prinde-te!
n-am aripi! foloseste-ti mustatile..
invata-ma..
nu-mi place!
cah… imi provoci indigestie..
esti un stricat!
esti o staina!
se putea altfel..??
ma rog
fa-o discret.
am terminat-o amandoi.
du-te

Nestemate..

octombrie 19, 2007

Cetatea mea! de acum fiecare brad de craciun va fi impodobit doar de mana ta
fiecare scrisoare catre mos craciun te va cuprinde doar pe tine
fiecare ora petrecuta la cafea la tigara
prin facultatea…fiecare strofa,fiecare creion
fiecare fiecare….

 

Intre Hrist si AntiHrist…

octombrie 18, 2007

Si-apoi Iisus a intrebat demonul care-i este numele iar acesta a raspuns:
-Numele meu este Legiune pentru ca suntem multi.

Apocalipsa…..

Cu o saptamana inainte de Pasti , bunica avea crize stomacale. Se simtea din ce in ce mai rau. Ziua pe la 4 se intindea in pat si nu mai putea sa se ridice pana noaptea tarziu. Vorbea foarte incet , lipsita de vlaga si de energie. Vorbele ei erau sterse si non-sens , iar restul casei , obisnuiti cu asemenea chestiuni nu luam in seama starea ei fizica si psihica. Eu , ma preocupam de cititul meu zilnic si mai ales de scris. Eram metamorfozat , pluteam prin alte tinuturi , probabil alte lumi si intelegeam altfel lucrurile. Miercuri de dinaiintea Pastelui , bunica a facut cea mai mare criza posibila si care nu as vrea sa se intample nimanui. I s-a umflat burta in asa hal incat as fi zis ca este un butoi. Ea nu suferea de glada si mai ales nici nu manca mult. Era o fiinta foarte linistitoare si glasul ei era lin si pretios. Agitatia si teama a cuprins intreaga familie. Clismele care inainte i se faceau zilnic la noi in casa , acum nu mai aveau nici un efect. Repeta intruna ca o doarte burta si se ingalbenise foarte tare la fata , pe maini si apoi pe intreaga circumferinta a trupului. Salvarea a venit intr-o graba , a luat-o pe bunica si a dus-o la spital. Acolo dupa spusele mamei , caci ea a fost omniprezenta la tot ce s-a intamplat , nu i-au facut decat o clisma dupa care au trimis-o acasa pentru ca nu aveau saloane disponibile si plus cineva murise pe hol. Insa nu s-a terminat asa. Ajunsa acasa , toti am crezut ca si-a revenit insa in tarziul noptii bunica a repetat crizele si durerea prin care trecuse a reaparut , crescand in intensitate. Dupa multe ore de haos total, eu fiind foarte speriat , deoarece nu mai fusesem niciodata martor la asa ceva , a vent dimineata si am transportat-o de urgenta la Spitalul Militar. Aici au bagat-o direct in operatie ,unde a supravietuit. Ne-am linistit brusc toti deodata. Eu pe holul spitalului asteptam sa se termine cat mai repede totul , nesuportand mirosul acela de boala si aspectul incaperilor. Era seara de inviere si i-am facut o ultima vizita bunicii care isi revenise si putea sa vorbeasca la momentul respectiv, urandu-mi Hristos a Inviat. A doua zi , chiar de Paste , am aflat ca bunica facuse comotie cerebrala si a decedat, la ora 11 dimineata. Am fost prezent la spital in multimea de oameni ai familiei prezenti acolo. Au transportat-o acasa dupa multa lalaiala si multe lacrimi din partea mamei si bineinteles a mea , caci nu-mi venea sa cred ca asa ceva a fost posibil sa se intample. Totul se sfarsise , intrasem in camera ei , si nu mai era nimic feeric , nimic atragator ori poate era totul atragator caci fusese camera ei si … eu insa eram devastat. Vedeam papucii ei , caciulita ei , perna ei si toate aveau aspectul ei , regretand din tot sufletul tragedia ce se intamplase pe neprevazute. Tot de Pasti a avut loc priveghiul caci nimeni nu a vrut sa astepte trei zile pana la inmormantare fiind toti foarte obositi. Plansete multe si crucea alba pe steagul negru erau prezent la noi in casa. Se auzea galagia pe care oamenii o faceau in momentele asteptarii , care dureaza enorm. Nu mai dormisem de cateva zile. Eram frant. Ochii imi lacrimau la orice pas si vroiam neaparat sa fiu singur, ma retrageam in sectoare mai singuratice unde imi aprindeam o tigara si ma gandeam la ea. Am fost in camera ei. O multime de ziare pe care ea le pastrase intacte stateau la locul lor, pe noptiera. M-am uitat pe ele. Erau din anii 90` si erau toate foarte importante. Nu stiam de ce dar asta simteam , asta mi se spunea de undeva din interiorul ficatului meu , al pancreasului , al splinei , al tuturor organelor , al intregii mele fiinte.  Ceva ma indemna sa ma uit pe ele sa le citiesc. Am luat un maldar de ziare si mi le-am pus pe picioare rasfoind unele pagini. Toate purtau semnatura Dracula , celebra revista a anilor 90`. Evenimente cat mai fantastice cat mai incredibile erau prezentate cu varf si indesat , si toate erau cica adevarate. Cercetand ziar cu ziar am inceput sa uit ceea ce se intamplase acasa. Imi placea ce citeam si evadam pentru cateva secunde din cruda realitate. Undeva in interiorul unui ziar am gasit un articol , pastrat frumos intr-un plic. Probabil de bunica. L-am desfacut si m-am uitat pe el. L-am citit intreg si nu-mi venea sa cred ce citesc. Ma speriase enorm. Pielea mi se facuse de gaina si intreg trupul imi vibra. Era incredibil ceea ce citeam. In articol aparea bunica , intr-o ipostaza mai buna a ei , atunci cand carnea inca ii era intacta pe fata si avea falci. Terminasem de citit si am ramas asa cateva minute bune. Era adevarat ce citisem mama incerca sa mai poarte din cand in cand discutii cu mine pe tema asta  insa nu m-a interesat niciodata problema evitand-o de fiecare data. Rezumand intregul articol ar fi fost in felul urmator. Cu cateva zeci de ani in urma , pe cand bunica era tanara si muncea drept secretara la un sanatoriu extrem de important din Romania , avea niste vise extrem de ciudate. IL visa in fiecare seara pe Iisus , vorbind cu El despre tot ce i se intampla ei zi de zi. Iisus o asculta si ii dadea mereu sfaturi , spovedind-o in fiecare seara timp de o luna si ceva de zile. Bunica incetase sa mai mearga la biserica , neconsiderand ca mai este cazul din moment ce seara de seara vorbea neincetat cu Insusi Iisus. Nimanui nu i se paruse ciudata absenta ei de la biserica desi era o credincioasa desavarsita si duminica de duminica era prezenta la slujba. Intr-o zi cand tocmai plecase de la servici , bunica s-a intalnit pe drum cu popa din acele timpuri , ale bisericii noastre. Parintele vazand-o agitata si dandu-si seama de lipsa ei de la slujba a intrebat-o frumos din ce cauza nu mai vine la biserica. Ea se temea sa-i raspunda , gandindu-se ca acest lucru nu trebuia sa se afle insa dupa multa insistenta din partea preotului a facut-o. I-a povestit acestuia cum in fiecare seara in vis ii apare Iisus rastignit pe cruce si o spovedeste si vorbeste cu ea….
Auzind toatea astea preotul s-a minunat si a cazut pe ganduri, stiind ca Iisus nu ar aparea in ipostaze din acestea oamenilor si nu ar fi putut spovedi pe nimeni mai ales atatea zile in sir. Tocmai de aceea i-a spus asa bunicii mele :
-Eugenia , eu nu cred ca cel cu care te intalnesti tu in vis e Iisus, din aceasta cauza te rog sa faci o proba. Cand iti mai apare in vis si vorbesti cu el , scuipa-l in fata. Iisus va intelege de ce ai facut asta si te va ierta, pentru ca el mereu iarta.
In urmatoarea noapte , bunica avuse iarasi visul acela cu Iisus si a pus in aplicare ceea ce preotul i-a spus sa faca. La scuipatul pe care bunica i l-a administrat fiintei acelea care avea infatisarea lui Iisus , acea creatura i-a dat un pumn atat de tare in fata bunicii mele incat a fost nevoita sa stea la pat timp de trei zile , cu ochii lipiti si nasul spart. Preotul a vizitat-o la domiciliu si a vorbit cu ea , spunandu-i ca s-a spovedit si a vorbit atatea zile in sir cu insusi Satana , antihristul care pusese stapanire pe visele ei , incercand sa o ademeneasca in mai multe feluri posibile. Dupa acea perioada de trei zile in care bunica a stat numai treaza si intinsa in pat , ea nu a mai visat asa ceva niciodata. Eu am ramas uimit si foarte speriat de ceea ce citisem , ducandu-ma imediat in camera mea si ascultand foarte incet muzica desi nu as fi avut voie. Dusese atat timp o lupta in Hrist si Antihrist…