Imi iubesc curvele

A fost o perioada a vietii mele in care am hoinarit, poate cu nerusinare, prin toate barurile de pe litoral. De  ce cu nerusinare? Pentru ca niciodata nu am fost cuminte acolo. Nu, categoric nu am fost individul care sa creeze scandaluri, sau care sa distruga localurile, ci doar am promovat o situatie de incomoditate pentru multe doamne aflate, mai mult sau mai putin, in trecere prin zona. De ce poate? Pentru ca nu stiu daca asta este, sau nu, ceva de etichetat.

Am iubit barurile dintotdeauna. Acolo viata are alt farmec, mult mai energic, mai rapid, mai fulgerator, acolo noaptea naste zeitati, zeite verzi ca primaverile si ingeri veseli si drogati, in stare sa te satisfaca in toate modurile care iti trec prin cap. M-am indragostit cumplit de noptile mele tarzii si de fiintele care le traversau in viteza, ca pe niste autostrazi. M-am indragostit la nebunie de fiecare fibra a acelei lumi, perfect geometrica cu idealurile mele, perfect evidentiata de realitatile mele.

Erau erele in care m-am tavalit prin asternuturi cu femei instarite. Bogate, machiate in stiluri nemaintalnite, acele doamne de calitate se roteau prin patul meu fara intrerupere, intr-un ritm incendiar, aproape demonic. Eram rasfatat, baby, ele ma rasfatau. Imi plateau de fiecare data consumatia, incarcata ce-i drept de sutele de Jack care traversau pieptul meu in scurtul drum spre caile urinare. Am avut mereu darul – dar cred ca se numeste – chestia prin care ai trecere la femei cu bani, asta ca nu spun sarm sau si mai rau, un flirt de calitate. Ii spunem dar, e mai simplu si mai usor de atacat de toti criticii pulii, transformati in scriitori peste noapte.

Nu stiu de ce ma preferau pe mine. Nu am ochii albastri, nici pletele in vant. Nu pot sa spun nici macar ca aveam o garderoba pretioasa, scumpa. Nu. Si nici cine stie ce pula de magar, care sa le intre in pizda si sa le rascoleasca pantecele. Important este ca, ajungeam mereu in pat cu cate-o pizda care se stergea la cur cu hartiile de-un milion si care se chinuia mai apoi sa-mi ofere cadouri. Odata ajunse la mine, acele cadouri traversau orasul catre piata neagra unde se preschimbau instantaneu in cartoane de tigari sau sticle de whiskey.

Primeam tot soiul de ofrande, de la orhidee si crini imperiali, pana la chiloti adusi din afara de la firme prestigioase. Duceam un trai orasenesc de invidiat, asta pe langa predicile unor vechi prieteni care ma transformasera in gigolo sau si mai rau, intr-o curva nenorocita a carei menire pe acest glob este sa ia mintile adolescentelor de bani gata. Insa eu nu am fost niciodata transant, mai ales ca, eram insotit deopotriva si de tinere rebele, dar si de femei serioase, casatorite, pentru care bagai mana in foc ca nu sunt atat de fraiere, incat sa-si faca un amant.

Uram  lumina zilei cu aceeasi ardoare si patima cu care iubeam intunericul noptilor. Ziua traiam mereu un cosmar, eram obligat sa ma suport pe mine, sa ma chinuiesc sa-mi revin, sa ma privesc in oglinda, sa-mi cersesc un sarut. Ziua lucrurile deveneau lumesti, chipul meu, desi acelasi, era mereu rapus de oboseli straine, devenite obisnuite de-a lungul timpului. Eram intotdeauna disperat sa ajung undeva, intotdeauna grabit, desi nu ma astepta nimeni, nimic, nicaieri.

Au trecut prin pula mea neveste ordonate, foarte bune gospodine, femei de afaceri, eleve, studente, doctorite, avocate, bibliotecare si directoare de banci. Futaiurile erau mereu altele, iar eu, exact inainte sa-mi dau drumul pe lenjeriile lor, surprindeam cateva clipe prin care vedeam lumea din perechile acelea extraordinare de ochi. Acele papusi de carne aveau perspective foarte bizare in ceea ce privea mediul inconjurator. Fiecare dintre ele nastea in mine pareri  diferite, opinii strambe, unele invechite, altele smulse de modernitate, de nou. Erau curvele mele, toate.

Cand a aparut Eliza, o simbioza superba intre ingerii si demonii mei, trecusera luni de zile in care nu mai stiam despre mine nimic. Ma schimbasem, ba nu, baby, gresesc, ma schimbasera ele, banii lor. Preferam lucrurile scumpe, toalele de firma, parfumurile de calitate, camasile… Exact cacaturi pe care, inainte de perioada aceea, nu dadusem doua parale. Nici vorba sa mai fi aruncat vreo privire la o sarantoaca de prin piata, la o femeie care circula cu troleibuzul, sau la o scriitoare de la care n-as fi putut macar sa fumez o tigara. Pana si textele mi se transformasera, devenisera obscenitati siropoase, genul de text prin care lingi in pizda o femeie pentru cateva atentii si alea, spre rusinea ta, financiare. Dar era miraculos, eram regele lumii, intretinut de atatea si atatea regine. Un veritabil leu in mijlocul atator leoaice.

Eliza a aparut brusc. Ca de dupa colt. O simpla privire, un gest, o intamplare. Si era curva mea cu cei mai multi bani. Avea o pizdulice stramta, despre care spunea cu mana pe inima ca nu i-a apartinut nici unui alt barbat in afara sotului ei. Cu alte cuvinte, Eliza nu-si inselase niciodata barbatul, un tanar capitan de vapor, pe care il vedea o data la sase luni. Am avut mereu tendinta sa nu o cred, femeile de marinari sunt cele mai mari curve din lume, insa mi-a trecut rapid indoiala. Ce importanta ar fi avut pentru mine daca era sau nu adevarata povestirea ei? Facuse din mine o pasiune, ma sustinea in toate proiectele mele, unele pe fata minciuni gogonate. Investea in mine imense sume de bani, despre care era constienta ca nu si le mai poate lua inapoi. Ne futeam in draci, in cele mai luxoase hoteluri din Mamaia, la etajul sapte, de unde vedeam largul marii in culori extraterestre si unde eu juram cu mana pe rochiile ei iubire vesnica si nemuritoare. Fireste ca minteam ca un porc. In schimb, devenisem fermecat de increderea pe care ea o avea in mine. Credea ca un copil in Mos Craciun, iar eu, promovam in exces, in adevarat exces cele mai de necrezut ipostaze si povesti, taman pentru ca erau clipe in care chiar imi doream sa vada ca o mint.

Ce futaiuri mi-a daruit Eliza si pizdulicea ei stramta. Cateodata ma speriam de obscenitatea clipelor, de brutalitatea lor, pentru ca o vedeam sangerand din abundenta cersind servetele umede si prosoape pentru bebelusi. Nu stiu incotro ar fi mers drumul meu daca nu as fi intalnit-o pe ea. Pentru ca intrasem in universul acelor femei si ma instaurasem confortabil acolo. Scriam despre fiecare in parte, poeme pentru fiecare in parte, dedicatii, scrisori. Curvele mele cenzurate. Iar femeia mea de marinar era singura cu care ma afisam pe strazi cu o nonsalanta ordinara, aproape jignitoare. Era maritata, pentru numele lui Dumnezeu, iar eu o lingeam prin parcuri, pe strazi, in Mini Cooper-ul eu rosu la volanul caruia staruiam in fiecare zi.

Am trait prea frumos acolo. Baby, eu trec peste detalii, sar. Unele randuri au puterea sa raneasca. Ranesc si pe cineva din exterior, darmite pe tine, cea mai frumoasa femeie din lume… Am trait acolo frumos si, sincer o spun, am fost invins de traiul ala. Insa in scurt timp mi s-a infundat si imi vedeam afacerile spulberandu-se la picioarele mele. Nu stiu ce prieten de-al ei, de-al Elizei ne-a fotografiat prin oras, iar imaginile au ajuns pe laptopul sotului ei gelos, care in cateva zile imi pusese pistolul la tampla. Am o parere execrabila despre barbatii care odata ce si-au prins nevasta cu altul, il ameninta pe ala, iar pe ea o strange de mana si-o invita sub aripa lui, de-acum schimbata in tutela. Pula mea de fraieri, pizda in sine e mereu vinovata, futu-ti mortii ma-tii de cretin, ce vina aveam eu ca-i placea sa se futa?? O femeie are nevoie la fel de multa de schimbarea partenerilor ca si un barbat de o varietate vasta de partenere. Nevoia de a schimba pula este una involuntara si fireasca. Nu este de condamnat nici macar faptul ca majoritatea dintre ele o si face. Oamenii sunt liberi sa traiasca, cu totii aveam curvele noastre, dar ale mele sunt cele mai frumoase.

M-am surprins tremurand de emotie, de emotia de a fi prins de un barbat cu sotia lui, nicidecum de amenintarile lui cu pistolul. Mi se rupea mie pula de pistolul lui, pe mine, nedreptatea clipei ma subjuga si ma ranea intr-un mod cu care nu mai avusesem niciodata de-a face. I-am intins mana prieteneste marinarului, insa acesta, probabil ofensat de gestul meu, pe care si eu il privesc acum obraznic desi atunci era cat se poate de prietenesc si de sincer – imi parea rau, mi-a futut un pumn direct in figura. Doua zile nici n-am putut sa fumez. Pe Eliza am dat-o dracului in secunda doi si-am rupt ulterior toate plicurile cu bani pe care mi le trimitea prin necunoscuti. Pentru mine perioada in care acceptasem bani de la pizde incetase. M-am intors orbeste la femeile mele. Mi-a prins extraordinar sa ies in oras si sa-i ofer unei doamne un suc, o floare, poate chiar o bijuterie. Curvele mele sarace au pretuit intotdeauna clipele mai mult. Si cand o sa mor, o sa mor in mijlocul lor, cu baby de mana… Hai ca am glumit, iubirea mea celesta. Tu nu ai nici o legatura cu imparatia femeilor mele. Pentru mine si pentru ele a ramas mult de trait si mult de scris. Pentru tine am ramas eu…

Explore posts in the same categories: Prin paduri intunecate

7 comentarii pe “Imi iubesc curvele”


  1. macar acum stim ca Baby nu e o curva.

  2. rusoaika Says:

    …sau nu???
    “Nevoia de a schimba pula este una involuntara si fireasca…”

  3. conia Says:

    “Nevoia de a schimba pula este una involuntara si fireasca…” cam da, fie ca o recunoastem sau nu in esenta cam asta e adevarul…R. , un barbat important pt mine imi spunea “daca imi prind femeia cu altu o nenorocesc cu bataia!!!” ” de ce?!” ” asa ca sa nu-i mai faca si altuia la fel…”:))

  4. conia Says:

    in acelasi timp, am dat si eu peste un barbat gen tu(sau personajul din postare)….ba am scris de el in ultima mea postare, numai ce el e muuult mai josnic decat cel despre care povestesti tu:)

  5. coramica Says:

    Acum o sa te superi ca Lorena cand iti spun ca nu intotdeauna folosirea cuvintelor vulgare confera valoarea unui text? “A schimba pula” – chiar daca e vorba despre o prostituata, nu folosesti expresii de-astea.Parerea mea!

  6. rasarit Says:

    Conia, personajul nu e josnic, dimpotriva, e demential. Mai presus de toti cacanarii pe care-i vezi la televizor..

    Coramica, eu nu ma supar niciodata.


Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: